30 daca nu ma insel, nu? Nu cred ca ma insel. Final de an si de ... de poveste. Nu am mai scris de o luna dar imi pare mult mai mult. O sa fac ce am mai facut si inainte de inceperea scolii, pe la sfarsitul lui august.
Ce am invatat in 2011 si ma rog, cam totul asa, pe scurt. Evident a existat ceva care sa declanseze procesul creatiei. Ceva pentru care chiar imi pare rau, dar e tardiv. In schimb e dinou treaba cu lumea e javra, curva si in orice fel... o sa invat oare asta vreodata? NU! Oricum, pare ca refuz sa inteleg mare parte din viata. Cred ca daca viata ar veni la mine si mi-ar zice "Hai sa-ti explic cum sunt si eu si cum trebuie sa ma iei", si mi-ar zice totul clar, scurt, concis, tot nu as tine cont.
Ce am invatat scrie si prin posturile anterioare. Nu mari chestii, in orice caz. Doar ca... ei bine acum... acum sunt la fel. Si asta e o problema. Adica ma simt mult mai goala decat in urma cu ceva luni, asadar nu am nici cea mai vaga idee.. cea mai vaga spun!!!.. in legatura cu ce se intampla cu mine. Cresc? Ma M-A-T-U-R-I-Z-E-Z? Nea... nu prea cred. Mi-am pierdut din... talent? Adica nici macar nu stiu daca am dar ceva lipseste. EL? Ar fi o posibilitate, avand in vedere ca pana si Fat-Frumos la ora actuala m-ar lasa rece dar.. nu, nu e asta. Si nu imi pot da seama. Prietena mea CEA MAI BUNA? E la bunici... si lipseste... dar vorbim mereu.. adica doar fizic nu e aici... am incins in fiecare zi telefonul asa ca...
Nu mai inteleg nimic, si era o vreme cand credeam ca stiu totul. Totul din ce era in jur, totul ala care ma implica si pe mine. Tot ce sper e ca:
Cu anii astia care trec am sa ma luminez si am sa evoluez frumos. Ca nu am sa ma pierd pe drum. Ca o sa ajung la capatul capatului alaturi de cei cativa care au reusit si ei. Ca o sa inteleg din ce in ce mai multe. Ca voi descoperi lucruri, locuri, oameni asa cum am facut si pana acum. Ca voi reusi sa pastrez tot ce conteaza. si voi continua sa spun ce cred indiferent de consecinte. Deasemenea, sa invat sa mai imi tin gurita, cel putin atunci cand e cazul. Sa il descopar pe Fat-Frumos, undeva, candva, din intamplare, fara sa ma chinui sau sa-mi pierd rabdarea. Ca voi iubi. Dar nu oricum, ci asa, ca in povesti. Ca voi ajunge sa pun steaua in varful bradului fara scaun sub picioare, sau sa ma sarut fara sa ma ridic pe varfuri. O sa invat germana si muulta anatomie.Voi intelege ca nu poti schimba pe nimeni, indiferent ce faci.Ca exemplul personal e un mare cacat de care nimeni nu mai tine cont. Dar ca merge, atunci cand esti noua si aia nu te stiu. Ma voi obisnui cu distanta, cu faptul ca si ceilati uita... de tine... uneori. Voi invata sa ma descurc si sa ma orietez, ma voi duce pe jos pana la Cimentu si inapoi cand voi putea sa merg pe jos fara probleme dinou. Le voi spune oamenilor care conteaza cat sunt de importanti pentru mine si ii voi tine aproape. Ma voi pisa rapid pe restul, fara resentimente.
Voi face multe, si asta depinde numai de mine cat de mult voi reusi. Si de noroc. Pe care,cu ajutorul lui Dumnezeu il voi avea cand imi trebuie. Sunt multe de zis. As mai scrie ceva, dar inima nu ma lasa. Defapt, mintea. Inima e cam varza... nu.. nu inima aia cu atrii si ventricule.. cealalta.. aia intangibila, care nu implica sange. Implica sentimente.
Cu ce raman din anul asta?
Sarutarile in ploaie, la miezul noptii. Lucrurile pe care le-am facut fara sa-mi creez obligatii. Zambetul LUI, pe care il vad cam rar, ce-i drept. Prieteni. Gabi- dintotdeauna. Flori- de la gradinita.Bianca- cam de anul asta, ce-i drept. Mai sunt. Cu ele am vorbit azi.Curajul si increderea. Si cate un gand bun pentru fiecare.
Ce las in urma?
Certurile.URA. Prietenii falsi. Aerele. Putina inocenta. Constat ca pierd treptat cate putina.. Las si multe lacrimi. Dar astea vin cu fiecare an.
Cam atat am avut. Asta mi-a fost anul. Nu ma inteleg nici eu pe mine, dar mai am o viata sa aflu cine sunt.
LA MULTI ANI!
