Teama

Teama de alegeri, teama care ma prinde de maini cu lanturi si imi pune piedici pe drumul usor si lin pe care as vrea sa-l urmez.
Nu stiu ce sa fac.
Sa aleg? Sa las lucrurile asa? Dar cand am lasat eu lucrurile asa? Eu nu sunt asa, eu nu traiesc la f***i masa. Eu decid, imi asum, urc in pom dupa mere nu astept sa cada fructele. NU?

Dar acum? Acum simt ca ma pierd, ca ma schimb, ca ma inmoi, ca ma faci sa cad si sa fiu inghitita de sentimentul ala de apartenenta la ceva si dependenta de cineva si eu eram libera si descatusata dar acum?

Poate tu asa faci, asta e chestia ta: cand esti suparat, taci. Dar eu nu pot sa tac, si daca trebuie sa tac si sa stau cuminte nu o sa stau cuminte si o sa ma framant si o sa imi pun 1000 de intrebari si eventual o sa trag concluzii deplasate si o sa pierd o noapte punand la indoiala deciziile pe care le iau si apare obligatia fata de mine de a lua o decizie astfel incat sa nu ma simt calcata in picioare de sentimente.

Asta sunt. Eu nu tac, nu pot sa stau si sa te astept "sa iti treaca". Ce e asta, vreun test? Vreo provocare? Nu vreau sa ma schimb, nu vreau sa evoluez, daca se poate numi evolutie, spre cineva caruia ii pasa atat de mult incat sa nu doarma o noapte. Eu nu sunt asa, eu am chestii de facut, nu vreau sa pierd timp pretios gandindu-ma la ce ar fi trebuit sa zic, sa am remuscari pentru ceea ce am zis de fapt, si regrete ca ti-am zgaltait orgoliul.

Copilaresc. Ma iei asa, ma iei cu tot bagajul , ma iei cu tot cu ei. Nu stiu cu ce se mananca chestia asta, nu vreau sa ai pretentii mari de la mine ca o sa fiu perfecta si minunata pentru ca nu sunt. Incerc sa invat din mers chestii pe care alte fete le au in sange si li se par perfect normale. Dar eu nu tolerez sa fiu ignorata o seara doar pentru ca am dat-o putin in bara si am fost deplasata. Nu vreau sa fiu fata care tace si asteapta sa-mi treaca, nu pot. M-as simti calcata in picioare, pusa cu botul pe labe. Sunt orgolioasa, sunt pretentioasa, sunt rasfatata si alintata si nu o sa mearga asa lucrurile intre noi pentru ca nu vreau sa mearga ASA.

Vorbeste-mi, nu ma ignora. Vorbeste-mi, nu ma da deoparte pentru ca vrei liniste. Vrei liniste, inseamna ca nu ma vrei pe mine. Ma vrei pe mine, inseamna ca incepi sa te impaci cu furtuna si cu valurile. Ma vrei asa, asuma-ti. Eu imi asum ceea ce sunt si lupt cu mine astfel incat eu sa mearga mana in mana cu ceea ce insemni tu. Dar nu ma face sa renunt la parti din mine doar pentru ca esti tu barbat si noi femeile trebuie sa fim bune si tolerante si sa avem rabdare cu voi. Nu-mi permit sa mai pierd o noapte muscandu-mi buzele ca ti-am zdruncinat putin sistemul.


Nu fac nimic acum, las timpului timp. Dar data viitoare, plec. Pentru ca nu pot sa las chiar atat de mult de la mine. Ma faci sa imi pese mult peste linia aia care inseamna limita.

P.S Nu sunt ca Romania in razboaiele mondiale, sa joc pe doua fronturi. Sunt Romania comunista, doar cu mama Rusie, cuminte, cuminte. Ai incredere in mine, stiu ca nu iti inspir, dar ai. Pentru ca sunt aici doar pentru tine si nu o sa iti zic fata in fata, ar fi mult prea personal.

Hei

Continui sa iti raman datoare pentru clipele alea ale noastre de vis si de chin, si nu stiu daca ma voi putea revansa vreodata. Doar nu pleca, cel putin, nu deocamdata.

Te caut cu mana dimineata in pat, iti caut uneori degetele sa ti le prind si sa ti le incalzesc. Si m-am obisnuit cu tine, aproape m-am legat de tine, si nu sunt mandra de mine si mi-e rusine ca ma pierd farama cu farama si ma departez de ceea ce credeam ca sunt atunci cand ma cuprinzi in brate.

Si e intens. Cand e intuneric esti tu, colorand vidul, fuzionand cu mine si uit de timp si de viata reala. Mi-e greu uneori sa cred ca existi, ca lucrurile dintre noi chiar s-au intamplat. Uneori mi-e dor, alteori doar doare, uneori am remuscari si incerc sa imi rup lanturile si sa fug dar ma intorc cu ochii plecati in pamant caci nu te pot nega. Nu ma pot rupe de tine.

Esti ca diminetile laptoase in care doar as sta in cearceafuri ametita si fericita si nu stiu de ce dar sunt fericita. Toate emotiile si fiorul ala scuturandu-mi celulele pana la ultimul atom care ma tine adunata. Ma cutremuri si apoi ma prinzi si ma linistesti si pui capat furtunii cu simple imbratisari.

Imi potolesti valurile si imi stingi focul uneori dar pleci si eu revin la haosul in care nu mai esti tu sa faci ordine si te caut. Si te vreau si ma intreb oare unde sa merg, care e drumul, vreau sa ajung unde trebuie si mi-e frica sa nu ma pierd dar te vreau pe tine la final, macar o data. Te VREAU pe tine macar o data.

Si ma doare cand uiti sa-mi raspunzi sau cand nu poti sa-mi raspunzi si mi-e frica ca intr-o zi nu o sa imi mai raspunzi si o sa ma uiti de tot si nu o sa mai fiu eu miezul. Ma pierd in tine si renunt la a ma mai agata de realitate. N-as da clipele cu tine nici pe aur, nici pe lumina. Sa ma inghita intunericul dar sa stiu ca sunt in bratele tale si atunci nu imi mai e teama. 

Si esti primul om pentru care am facut sacrificii si mi-am dat peste cap programul si Doamne cate as face sa te stiu aici, langa mine. Pana si sendvisuri.

Esti delicios.

Nu mai stiu nimic, doar tu.