O sa continui sa fac greseli, sa scad in ochii tai, sa iti devin indiferenta si chiar sa ma urasti. Sa intorci capul in cealalta parte cand trec pe langa tine, sa te strambi, sa te ridici si sa pleci daca imi auzi vocea, sa nu imi raspunzi cand te strig.
O sa continui sa zic lucruri stupide, sa ma port urat, superior si ca si cum nimic nu conteaza... Numai ca totul conteaza. O sa continui sa ma intorc, sa plec, sa o dau in bara, sa gresesc drumul, sa ratez sanse si momente, sa te dezamagesc, sa sa iti rad in fata.
O sa continui sa traiesc haotic, sa dorm duminica toata ziua, sa invat la bio, sa ma uit la South Park, sa te caut uneori, sa nu ma schimb brusc, sa fiu copilaroasa si ipocrita. O sa slabesc, o sa lupt, o sa vin in continuare nemachiata si nearanjata la liceu, ca si cum as da o fuga pana la paine.
O sa continui sa fac greseli si sa te dezamagesc, pana in momentul in care voi face ceva ce te va face sa ma iubesti sau, cel putin, sa ma respecti. Pana voi creste in ochii tai, pana iti voi demonstra ca nu sunt un om groaznic, ca stiu sa fiu acolo pentru cei dragi, ca pot sa fiu draguta, dulce, sa zic si lucruri adecvate si potrivite.
Promit ca fie si pentru o secunda, una, ma vei mai iubi. Sunt greu de iubit, dar stiu ca esti in stare. Si, chiar daca nu, o vei face involuntar. Voi face lucrul ala. Nu stiu care e, nu stiu cand imi voi da seama sau daca imi voi da seama, dar stiu sigur ca o sa se intample. Poti sa razi, daca ti se pare amuzant. Dar cand ma vei iubi, nimeni nu o sa mai rada.
P.S: Chiar daca dintre noi doi eu eram intunericul, cautam cu disperare lumina si, in acelasi timp, te faceam si pe tine sa stralucesti.
Sa crezi ca totul ti se cuvine, ca meriti, repet, meriti, nu traiesti, iubirea absoluta, definitiva? Si Ea? Ea, Ela?..
Eu cred ca l-a inselat. La inceput poate nu, pentru ca, dincolo de toate, ea l-a iubit. Asa, hiperlucid, dornic sa i se dea dreptate, atras de lucruri profunde, ignorand lucrurile banale, cum ar fi banii, societatea, capacitatea de a iubi inainte de a fi iubit.
Sa iubesti la cineva faptul ca te iubeste, sa iti doresti sa iti cada la picioare in repetate randuri dar in acelasi timp sa te enerveze, sa nu suporti sa iti cumpere camasi sau sa iti aranjeze parul... Da ce, tu crezi ca esti perfect si nu e loc de inbunatatiri? Eu cred ca l-a inselat, si da, ii gasesc circumstante atenuante. Pentru ca nicio femeie nu ar trebui sa fie legata si dependenta de sotul ei, pentru ca trebuie sa existe un echilibru si o libertate, pentru ca merita sa fie ranit.
Ah, si cat a suferit... Dar ce, a lasat sa se vada? Nu, nu, cand trecea pe langa era era tot un zambet, iar ea.. parca i-ar fi smuls cineva inima din piept, cel mai tare a durut-o sa vada ca nu provoaca nicio stare. Toate demersurile ei, toate demersurile ei de a ii starni trairi au fost inutile, cel putin trairi exteriorizate. Ca orice intelectual, a avut grija sa ii interiorizeze fiecare emotie. Daca el i-ar fi aratat ca ii pasa, si nu, nu ca e deranjat ca e inselat, pentru ca nu asta il deranja, ci, pur si simplu, faptul ca el nu e statuia la care Ela sa se inchine, daca el ar fi aratat iubire, iubirea absoluta pe care avea pretentia absurda de a o primi, cei doi ar fi avut o sansa.
Si da, eu cred ca l-a inselat. Si cred ca l-a inselat pentru ca voia sa vada ca si lui ii pasa, nu la modul de orgoliu ranit, ci la modul de TE IUBESC ELA. Nu s-a lins cu altu pentru ca e curva, ci pentru ca astepta ceva in schimb. Si poate, nu l-a inselat. Poate doar a vrut sa creada ca l-a inselat. Dar un singur scop a avut, si e un scop pentru care eu imi dau jos palaria.
Si nu i-a spus niciodata. Probabil si acum, fraierul ala, ratatul ala de Gheorghidiu crede ca Ela e o bleaga, o tipa insipida si usuratica, atrasa de bani si de lucruri frivole, care nu stie sa puna pret pe ceea ce e cu adevarat important.
Dar se inseala. Pentru Ela, cea mai importanta era iubirea. Iubirea pe care i-a daruit-o, iubirea pe care si-a luat-o inapoi intacta, iubirea pe care nu a primit-o niciodata in schimb. Daca Stefan a suferit enorm de mult, e pentru ca a meritat. Pentru ca nu a stiut decat sa se gandeasca ca el merita totul, nu a oferit, nu s-a oferit.
Si Ela, o sa devina soarele pe cerul cuiva, un cer care noaptea o sa stie sa-i ofere stele. Ela merita stelele.
In cazul meu, sunt aproximativ 954947937 de lucruri pe care le urasc la tine. Dar e un film dragut cu un actor dragut si o poveste draguta.
Si eu urasc felul in care imi vorbesti, felul in care iti aranjezi, mai bine spus, nu iti aranjezi parul. Blugii pastelati, ca nu te barbieresti pentru ca "uiti". Urasc faptul ca ma ignori o perioada si apoi iar apari, ca dispari rapid. Ca nu stii ce vrei, dar imi reprosezi ca eu nu stiu ce vreau. Urasc ca o placi pe ea, desi nu e cu nimic mai buna ca mine, e doar... cum sunt restul. Urasc cand ma faci sa rad, si, la fel ca si Kat, cand ma faci sa plang.. Iti urasc geaca demodata, camasile bagate in pantaloni si inchise pana in gat. Muzica suparata pe care mi-o dai, "declaratiile" gen "bitch" n shit, nu ca ale mele ar fi diferite.
Urasc ca nu mai e timp, ca eu nu am timp, ca tu nu ai timp, ca ramanem fara timp. Urasc ca perioadele in care nu vorbim sunt din ce in ce mai lungi, si perioadele in care vorbim, din ce in ce mai rare si reci. Urasc ca te vreau pe tine, desi stiu ca vreau cu totul si cu totul altceva. Urasc ca nu e bine ce fac, faptul ca sunt constienta ca ce traiesc imi dauneaza, ne dauneaza, dar incapabila sa schimb ceva.
Iti urasc pielea, ochii, buzele, degetele de la maini, parul de pe burta. Urasc ca nu pot sa te strang in brate, diminetile in care realizez ca nu mai suntem NOI. Urasc cand ma ignori, cand ma bagi in seama, cand ma paralizezi cu o privire intamplatoare. Urasc hanoracul gri in care arati atat de bine, urasc toate fetele cu care vorbesti si faptul ca nu am timp sa mai lupt pentru tine. Urasc ca ne dorim lucruri diferite, urasc ca nu ne iubim. Urasc faptul ca existi, ca te-am cunoscut, ca m-ai luat de mana cand traversam strada si apoi nu mi-ai mai dat drumul, urasc ca m-ai sarutat si m-ai facut sa imi pese si de altcineva inafara de mine. Urasc ca m-ai facut un om mai bun, pentru ca acum orice as face imi pasa, si suge. Urasc ca n-am putut sa ma mai leg de nimeni dupa tine, ca nu esti Heath Ledger sa imi canti "Cant take my eyes out of you." Urasc faptul ca sub nicio forma lucrurile nu ar merge intre noi, ca imposibilul e de-a dreptul imposibil.
Urasc fiecare secunda in care apari, in care imi faci inima sa bata rapid: tahicardie. Si stiu ca nu esti ceea ce imi doresc, si totusi... Si stiu ce vreau de la viata, sau cred ca stiu, dar am nevoie sa ma straga cineva in brate si nu oricine. Si tu ai nevoie sa te stranga cineva in brate si, cine stie, poate si mai mult de atat. Si nu ai nevoie de ea, pentru ca ea nu te-ar iubi cum te-as putea iubi eu, nu acum, candva, cine stie. Eu sunt gata sa ma rabdare si sa fiu draguta si calma si intelegatoare. Sau nu.
Urasc absolut totul la tine, dar ce mai mult urasc faptul ca existi si ca nu pot sa te urasc deloc.
Am citit recent un articol despre cum inima femeilor se coordoneaza sa bata in acelasi timp cu cea a partenerului. Si ma gandesc ca...
De-aia. De-aia uneori nu pot sa respir, ma sufoc, mi se usuca buzele. Pentru ca nu mai esti aici, si nu am cum sa imi controlez pulsul. Nu pot dansa daca nu se canta. De-aia uneori, desi sunt fericita, desi totul e bine, ceva nu e bine, pentru ca tie nu iti e bine, si inima mea stie. Si nu e vina mea, nu ma interesez in mod intentionat, e doar anatomie. Si, crede-ma, urasc sistemul circulator din clasa a7a, de la Olimpiada de atunci. Nu am facut o obsesie pentru biologie, nu aberez. E doar realitate.
As vrea sa se termine, sa respir independent de tine, sa mi se oxigeneze celulele in propriul lor ritm, dar eritrocitele mele te asteapta pe tine. Clopotel, spune-le sa zburde libere prin sange, pentru ca altfel devin anemica, si anemica din dragoste... .
Ma enerveaza sa stiu cand nu iti e bine, si mai rau, sa te enerveze ca stiu ca nu iti e bine. Pentru ca sunt aici, si tu acolo, si nu stiu cine mai e aici pentru tine, caci pentru mine sunt destui. Nu vreau decat sa respir in propriul meu ritm, miocard afurisit. Te astept inapoi cum asteapta desertul ploaia? Nu, te astept inapoi sa ne facem de cap pana ne-om satura unul de altul, si, sperand ca te data asta sa te saturi tu primul ca sa, nu stiu, sa te simti razbunat, intreg. Stiu ca ti-e dor, stiu ca ma vrei, dar suntem departe. Si, daca nu ne grabim, vom fi si mai departe. Inca mai e timp, pentru ca eu am crescut, si sunt aici doar pentru tine. Si nu-mi pasa cine ma iubeste, pentru ca, daca nu ma iubesti tu, mi se cam rupe. Pot sa fie studenti, cu bani, masina, bine imbracati, super inteligenti, de familie buna, ma lasa rece.
Vreau Raiul, tu esti Raiul. Si nu abandonez lupta, pentru ca imi place lupta, lupta ce precede implinirea. Si, in cazul nostru, destrabalarea. Nu sunt o romantica, poate as fi vrut sa fiu. Toate siroposeniile si dragaseniile nu-s de mine. Vreau sa fiu asa cum sunt defapt, si doar cu tine pot. Si, culmea, si tu poti. Hai sa ne facem de cap. Daca o sa fie dragoste, bine, daca nu, tot bine. E bine cat timp esti tu langa mine, sa respir si eu cum trebuie. Aer, Clopotel, vreau aeer!!!
Suntem pe banca verde din spatele blocului. E vara, ea doar ce s-a intors de la sat. Sta cu capul pe picioarele mele, sta cu picioarele ridicate pe banca.. picioarele ei frumoase, mereu la vedere in fustele scurte. Si vorbeste. Doamne, cat de mult poate sa vorbeasca. Dar e asa draguta cand imi povesteste lucruri banale, pentru ea atat de importante. Cum sa o intrerup? Mai bine ma uit in ochii ei, o tin in brate, si o ascult... Si ea nu ma asculta aproape niciodata. 16 ani.. are 16 ani. Ce sa-i ceri la 16 ani?
Incerc sa o sarut. Dupa ce ni se ating buzele, se retrage brusc: si-a adus aminte de ceva si insista sa imi spuna. Are mereu ceva de comentat. Uneori as vrea sa o sarut fara sa ma opresc, dar n-ai cu cine... si-a adus aminte ca materialul de la fusta se sifoneaza usor, se ridica si se aranjeaza. E mereu ciufulita. As vrea sa o vad uneori cu parul drept, cu bretonul ala ondulat dat dupa urechi, sa isi mai puna ocazional sutien, pentru ca doar ea are impresia ca nu se vede nimic prin bluzele ei transparente.
As vrea sa o intind intr-un pat. Doamne, ce mi-as dori-o, dar de, are 16 ani. Ce sa-i ceri la 16 ani?
Nu vrea sa stam intr-un loc. Se plictiseste repede de gasca, apoi se plictiseste de mine. Nu mananca ziua, mananca noaptea tarziu, cand o aduc acasa. Si ii place branza aia sarata si uscata, zici ca e sapun. Bleah. Oare as putea-o iubi? As obosi. E mereu in alt loc, e mereu cu alti oameni, nu stie sa stea cuminte si sa taca din gura. Are pretentii, imi spune cum sa-mi aranjez parul. Nu ii plac blugii mei pastelati si tricoul ala alb cu bleu. Zice ca e nasol materialul.
Inca vorbeste... Dumnezeule, vorbeste de jumatate de ora. Nu sunt psiholog, sa o ascult. Vreau sa o sarut. Nu ma lasa sa pun capul pe ea, zice ca "Nu se cade. " Are tot felul de ciudatenii. Nu-i plac pisicile, e paranoica sa nu faca toxoplasmoza. Parca ar fi singura boala din lume... Imi povesteste despre amibe si parameci. Nu vrea copii. Nu stie ce vrea. Adica, stie, dar asa... cum stiu copiii. E dulce. Cand vrea. Dar ma scoate din sarite cu aerele ei uneori. Ar trebui sa invete sa se ocupe singura de unele lucruri.
Cum sta acum intinsa, i se vad sanii. Ce sani au fetele la 16 ani... Cand intarzii eu, se enerveaza. Cand intarzie ea, incepe sa-mi povesteasca cum nu isi gasea nu stiu ce sandale, perie, cheia de la casa. Niciodata nu are chei sau bani la ea. Zici ca da o fuga pan' la paine. Nu se machiaza, da e mai frumoasa asa. Pare cuminte, dar nu e. E un dezastru tipa. Doarme mult, se culca tarziu, ii place Tom Cruise. M-a inebunit cu Tom ala. Sunt aici, Dumnezeule. Am 17 ani si sunt al tau.
Uneori e asa pupacioasa... Nu trec 2 minute si se agata de mine. Daca ne plimbam, nu ajunge sa ma sarute pe obraz, ma saruta pe mana, deasupra cotului. Acolo ajunge ea. Mi-e frica uneori. Nu stie sa fie doar a mea... si asta chiar ma enerveaza. Dar poate, poate mi se pare. Ea zice ca de cand e cu mine s-a mai temperat. Inseamna ca era de-a dreptul cretina inainte. Ba, si e frumoasa. Da daca ii zic ca e frumoasa, imi zice "Stiu." Si daca nu ii zic, imi zice "De ce nu imi zici ca sunt frumoasa? "... Are ochii verzi, parul lung, miroase altfel de fiecare data. Ii plac parfumurile frantuzesti, da sta prost cu romantismu. O bufneste rasul in mijlocul momentelor alora "in doi", de imi taie cheful uneori. Si sa puna ea mana, sa vada ea, sa stie ea. Dea dracu sa plec fara sa o anunt, sa vorbesc cu altcineva mai mult. Trage de mine, se invarte, n-are stare.
E frumoasa, e fericita, e mica de inaltime, e copila, e a mea. 16 ani... Cat o sa mai fie a mea? As vrea sa fie a mea, dar ne dorim lucruri diferite, si ea... ea nu stie sa fie doar a mea. Ma zapaceste cu mesajele stupide. Pupi upi, iepuras, miau. Ii place ciocolata. Ar manca non stop ciocolata, nu ma lasa sa ii cumpar suc cand iesim in oras. Ca cica se respecta. Scrie pe blog despre mine, si dupaia imi zice "Parca prea te-am ridicat in Slavi". Zici ca eu am pus-o.
Mi-a adus prajituri in servetele. Ii plac sendvisurile mele. Se pune mereu pe primul loc. Face la mate, ma seaca. E vacanta. Se plictiseste, vrea sa faca "chestii". Ce o insemna chestii, ce chestii? Eu o vreau doar pentru mine, adica, cand e cu mine, sa fim doar noi doi. Fara gura ei mare. Inca nu a tacut. N-o durea-o gura?
Si a plecat. Ea stie de ce. Normal ca inca imi pasa. Dar am orgoliul meu de barbat, nu o sa o las sa creada ca sufar. Oricum, ce-a fost a fost. Eu nu am facut nimic rau. E vina ei, e treaba ei, e alegerea ei.
Ma vrea inapoi? Da ce, crede ca sunt de plastic? Dupa ce s-a lins cu toti ratonii, acuma vine la mine? Daca ii placea atat de mult de mine, ar fi avut grija, s-ar fi cumintit Ii zic sa ma uite, sa ma lase in pace. Pa.
Ii zic ca o sa gaseasca ceva mai bun. Ca ar trebui sa treaca peste, sa isi traiasca viata aia a ei, total diferita de a mea. Ea nu e plicticoasa, monotona. Poate nici eu nu sunt, dar m-am obisnuit sa cred asta.
Ceva la fel, nu vom mai gasi niciunul. Noi am avut stele. Si oricat ar parea de aiurea, ramane acolo. Pustoaica mea de 16 ani. Face 17 in curand... a trecut ceva timp de atunci. Nu e rau sa ma mai gandesc din cand in cand la ea, sa mai vorbesc din cand in cand cu ea. A gresit, a platit, asta e. Poate a invatat ceva. Sper ca i-am dat o lectie, sper sa tina minte. Si eu am invatat chestii. Inafara de toxoplasmoza.
A fost fata frumoasa fara machiaj, fata care nu mananca vanilie, fata cu vise. A fost a mea, a fost de mult. Ce mi-a placut la ea, stau acum si ma intreb. E ciudatica, ipocrita, ignoranta. Dar stiu ca e buna, ca vrea sa faca totul bine, ca pune suflet, ca traieste, nu doar supravietuieste. Ca are emotii, sentimente, tot felul de probleme si idei si principii. Si inca sunt aici, in spate. Nu pot sa o las chiar de tot balta. In fond, asa e normal. Eu sunt majorul, ea e minora. 16 ani si 8 luni... creste... .
Sper ca iti mai aduci aminte de mine. Sunt fata cu ochi albastri si guler de dantela. Am vrut de mult sa iti scriu, sa ma explic, sa te fac sa intelegi. Dar am asteptat momentul. Care? Nici eu nu stiu. Poate am asteptat sa cresti, sa cresc, sa treci peste, sau, cel mai probabil, am asteptat ca eu sa ma inteleg.
Acum, acum pot sa vorbesc deschis despre sentimentele mele de atunci, de acum. Te-am iubit. Te-am iubit atat de mult incat mi-am dat seama cu lacrimi pe obraji ca sunt totul dar nimic bun pentru tine, pentru viitorul tau. Ca, daca as ramane, m-ai iubi un an, doi, apoi mi-ai reprosa involuntar esecurile tale, traiul banal, lipsa banilor, neimplinirea viselor, a dorintelor din copilarie.
Nu incerca sa imi spui ca tu esti victima, ca ai suferit. Am plans zile si nopti la rand, te-am iubit cu disperarea ca te voi iubi o viata, si tot o viata voi trai fara tine. Ma prindeau zorii rasfoind scrisori de la tine la care nu stiam ce sa raspund, pagini scrise te tine, in care imi spuneai ca ti-e dor... MIE imi e dor.
Si acum imi e dor. Si acum te iubesc. Si, da, esti casatorit, esti fericit, dar eu sunt Otilia. Adica, adica nu imi pasa daca o iubesti, pentru ca stiu ca nu ai cum sa o iubesti mai mult decat m-ai iubit pe mine. Nu schimb nimic scriind dupa atata timp? Ba da. Cel putin, iti va fi imposibil sa ma urasti, sa ma condamni, sau sa ma uiti. Nu ai cum sa ma uiti.
Nu-mi spune ca am fi putut gasi alta solutie. Tu nu mi-ai fi oferit un trai lipsit de griji, eu nu ti-as fi oferit liniste, echilibru. Dragostea noastra nu ar fi fost de ajuns. E pacat? Da, este. Dar e cel mai bine asa. Of, Felix, poate eu am murit de mult, daca iti mai aduci aminte cum ziceam, o femeie traieste cu adevarat doar 6-7 ani. Dar tu, ... Tu, Felix, tu esti doctor, ai o cariera, familie. Ce iti poti dori mai mult? Pe mine. Eh. Eu am murit de mult. O viata frumoasa iti doresc! Imi pare rau ca am aparut din nou in ea. Dar,daca esti barbat, ma vei vei face rapid sa dispar... Am murit, Felix. Fata cu ochi albastri si guler de dantela nu mai e.
