Ochi verzi

Ochi verzi, ochi verzi - slabiciunea mea...

Era o zi fierbinte de septembrie. Mara se-ntorcea de la liceu, topindu-se ca o inghetata de capsuni uitata pe masa. Nu voia decat sa ia paine. Sa ia paine, sa se duca acasa, sa-si dea jos camasa uda, si sa bea o cana mare de apa minerala.

Trecea grabita, neinterensata, rupta de lumea din jur. Se gandea doar la apa minerala. S-a impiedicat de el, de Catalin. Catalin iesea din magazinul ala de haine ieftine de la coltul blocului. I-a zis "Bau". Mara i-a zis "Bau"... si Catalin.. Catalin i-a zis "Bau de 2 ori"... Apoi s-a intors in loc, si o privea. O privea cu ochii lui mari, verzi, in care se varsa soarele lunii septembrie. Si Mara a inghetat pe loc, ca si cum ar fi zburat in mijocul iernii, in camasa uda de pe ea, cu o paine in brate si in picioarele goale... dar nu. Era tot septembrie, luni, soare, magazinul de haine ieftine de la colt, ochii lui verzi.

Era ca si cum si-ar fi dat intalnire. Ca si cum ar fi asteptat 16, respectiv 18 ani sa se intalneasca. Ca si cum Dumnezeu i-ar fi luat ca pe doua caramizi si i-a aruncat in fata magazinului.

S-au luat de mana fara sa le zica cineva, s-au luat de mana si s-au dus in spatele blocului. Mara avea camasa uda. Catalin avea parul ud. I-a spus ca se grabeste acasa, ca are gura uscata de sete. Ca vrea apa minerala. S-a uitat la ea cu ochii aia verzi-verzi, slabiciunea ei. Si a sarutat-o pana i-au plesnit buzele si a tipat de durere. A fugit acasa, cu tot cu paine si camasa uda de apa si sange.

A doua zi s-au intalnit. Ca si cum ar fi fost 2 necunoscuti, ce urcau intamplator aceleasi scari. Apoi... apoi Catalin a imbratisat o alta fata. Nu a sarutat-o dement si vulgar, nu mai sarutase oricum pe nimeni asa.

Mara si-a baut linistita sticla de apa minerala, si cand s-a uitat la ea, i s-a parut ca din ochi se evaporase caldura, se pierduse aurul. Ramasese un verde de culoarea suberinei din celula vegetala. Suberina e in celulele moarte. Verdele era mort.

Catalin, Catalin, Catalin...

P.S: Nici macar nu o chema Mara.
P.P.S Nici macar nu il chema Catalin.
P.P.P.S Nici macar nu a sarutat-o....

Doar ganduri...

Ce-mi zici tu nu ma misca nici cu un nanometru spre stanga sau dreapta... dar ca sa-ti fac pe plac voi parea devastata, ranita profund si irecuperabil, de dragul tau.. .

Fiecare celula a corpului tipa la mine sa-ti zic cum sa mergi, cum sa te imbraci, cum sa-ti faci parul, stiind ca o sa-ti negi conditia cu o ignoranta greu de inteles.

Mi-era dor de drame, de tragedii, mi-era dor sa-mi fac viata mai interesanta, si mi-ai iesit in cale, tanjind dupa aprobari, confirmari ca totul e bine, ca tu esti bine. Esti varza. Fucked up. Screwed.

Te-nvarti in cerc, ca-n cusca ta plina varf cu banal, cotidian si latenta. Imi provoaca greata leganarea asta de copil in balansoar cu care faci parada de dimineata pana seara. Mi-e sila si de egocentrismul tau, conform caruia  eu sunt aia care sufera si plange cu capul in borcanul cu ciocolata. Ti se pare ca esti superior, dar ti-e frica sa  deschizi usa custii, sa evadezi. Esti incapabil de a fi special, tu dintr-o multime, dar te amagesti la gandul ca faci lucruri marete, ca esti maret. Nu crezi ca e momentul sa vezi ce e afara, sa nu te mai hranesti cu iluzii ca traiesti, ca stii sa traiesti? Ca lumea e asa cum crezi, incolora, inodora, insipida?

TU esti incolor, inodor, insipid, irecuperabil, pierdut pe raul Styx, undeva spre Infernul ala de care mi-e frica, Infernul ala in care traiesti de cand te stii, infernul ala in care oamenii poarta uniforme si nu au nimic de zis, nu sunt deloc speciali, infernul ala in care oamenii au renuntat sa caute Lumina.

Lumina... ti-e frica sa nu orbesti, preferi sa te inchistezi in mijlocul propriilor regrete, sa aduni lacrimi, sa ridici cu ele ziduri peste ruinele lacrimilor trecute.

Risca! Risca totul pentru numele lui Dumnezeu! Risca-ti inima, fragila, neincapatoare, incapabila de o dragoste perfecta. Risca-ti respectul de sine, orgoliul, risca-ti bunul simt de care duci o lipsa acuta. Risca-ti banii, mainile, fericirea... Arunca totul pe masa ca si cum ar fi un pumn de maruntis pe care-l dai la magazin sa scapi de el din casa. Pe o paine. Risca totul pe o paine calda.

Cuvintele tale se aud pe fundal. Incerc sa le ignor, sunt otravite cu mediocritate. Fac o grimasa, se vrea un zambet dulce dar nu este decat un ras fortat, cutremurator pana la ultimul atom ce ma tine adunata.

Am vrut sa te intind pe un pat de spital, sa te vindec, am vrut sa caut si sa gasesc un leac, un antidot care sa te trezeasca la viata, care sa deschida macar o fereastra la cusca ta. Dar, mai bine lasa, mori sufocat. Pana la urma, de ceva-ceva, tot trebuie sa mori. 

I'll see you...

House season 1 ep Cursed.

Tatal lui Chase vine sa-l vada pe Chase pentru ultima oara, deoarece are cancer la plamani, faza terminala. Chase nu stie. Chase isi ia tatal in brate. Dana plange.

Luni incepe scoala. Liceul. Clasa a10a. Nu stiu daca sunt gata sau nu, emotional vorbind, dar voi afla. Defapt, trebuie.

Am oameni pe care daca i-as pierde, ar fi ca si cum mi-as pierde mana dreapta sau ochii. Am oameni pe care nu vreau sa-i pierd, pe care nu concep sa-i pierd. 

Vreau sa ma bata cineva pe umar si sa-mi spuna cat de minunata, extraordinara, magnifica sunt.

Vreau sa cred ca daca totul in jur se prabuseste, se distruge, eu o sa ma ridic si o sa calc cu indiferenta prin praf fara regrete, fara reactii adverse la "viata".

E vorba de alegeri. Nu exista bine si rau, exista ce alegi. Indiferent daca alegi ciocolata sau vanilie, daca alegi   deodorant lichid sau spray, daca alegi sa porti fusta sau pantaloni, spaghete carbonara sau bolognese, daca alegi sa pleci sau sa ramai in tara, tigari normale sau electrice, Zara sau Stradivarius, Glow sau H&M,  chiar daca alegi sa mananci o prajitura sau 2, 3, 4,...n, luciu de buze sau ruj, evazati sau pana, oja sau lac de unghii, sa iubesti sau sa urasti, sa iubesti femei sau sa iubesti barbati, indiferent ce alegi, exista consecinte pe care, ca oameni maturi ce suntem, le suportam cu capul sus si privirea inainte.

Mi-e frica. Mi-e frica de orice misca, zboara, se taraste, inoata. Mi-e frica de orice imi poate dauna, fie si in cel mai nesemnificativ mod, aparent vorbind.

O sa trec prin viata cu servetele murdare de lacrimi in spate, cu zambet in fata. O sa fac un pas si inca unul si inca unul, ca in '98 cand mergeam cu premergatorul meu rosu pe aleea din fata de la Incaltaminte.

Doar ca nu mai am carlionti si scutec, am depasit faza "aia". Si acum nu rad decat la glumele bune.

Nu ma entuziasmez ca-ncepe liceu, mi se rupe practic de 90% din materii, dar pana sa ajung sa tai oameni cica tre sa stiu si in ce tara sunt Pirineii. Desi traiesc bine- mersi si fara ei.

Vara asta mi-am facut de cap cu mai multi baieti decat in toti anii precedenti. GATA! Il astept pe Fat- Frumos. Sa vina cand are el chef, de preferat muult inainte sau imediat dupa teze.

O sa mananc matematica si chimie si biologie si limbi straine PE PAINE. Restul... sa le-nvete si altii.

Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru momentele faine pe care le-am trait, pentru faptul ca acum stiu ca printre oameni rai se afla si oameni buni, si, ca oamenilor buni li se intampla, ocazional, lucruri bune.

Sa-nceapa! Come to papa, 10th grade! B-)

The end where I begin

Nu e sfarsitul lumii, pen'ca inca nu-i decembrie 2012... :)).

E un inceput de... sfarsit.

Ti-am prescurtat numele ca si cum ai fi singurul Radu din Univers. Macar acum sa zic lucrurilor pe nume, pentru ca nu dau explicatii de 2 ori.

Ti-am mai zis, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ma schimb in bine, acum sunt mult mai calma si mai echilibrata decat in urma cu 2 luni, si evident, e meritul tau. Recunosc, intr-un final, ca e meritul tau.

Iti multumesc si pentru faptul ca mi-ai confirmat ceea ce nu voiam sa recunosc: nu sunt o fata obisnuita, nu pot sa fiu cu un baiat obisnuit. Asa ca, daca am mult de urcat pe munte pana la un izvor, ar fi al dracului de bine ca apa de acolo sa fie cea mai limpede, rece si buna, eventual cu gust de ciocolata, sa fie suuuper destepta, sa poarte discutii pertinente, sa aiba ochi albastrii/verzi, si o cariera de succes.

When I am alone with you si Mirosul tau de scoici, consider ca sunt printre cele mai frumoase postari ale mele, si sunt pentru tine si despre tine, mereu vor fi. Nu esti dragostea vietii mele, dar reprezinti prima mea constanta, prima mea "relatie" serioasa. Nu stiu daca peste 17 ani o sa-ti mai aduci aminte cum ma cheama, dar siigur o s-o tii minte pe fosta ta gagica isterica, fitoasa, cu pretentii, ochi verzi, picioare frumoase si dinti urati.

Iti multumesc ca nu mi-ai impus lucruri, ca mi-ai dat libertate, ca mi-ai ascultat speech-urile plicticoase de enorm de multe ori, ca mi-ai spus ca sunt frumoasa desi stiai ca o sa-ti trantesc cu sarcasm un "Stiu." sau cine stie ce replici de ti se duce tot cheful. Iti multumesc ca m-ai suportat 2 luni, si Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost zahar inmuiat in miere.

DA. Da, scot in evidenta lucrurile bune pentru ca viata e si-asa destul de plina de cacaturi ca sa ma mai complic si cu ce n-a mers bine. Ce a fost a fost. Si pot spune sincer ca pentru o perioada realitatea a fost atat de frumoasa incat nu voiam sa dorm. Preferam sa citesc mesajele de la tine.

Nu ti-am zis niciodata ca mi-ai facut vara, vara, ca mi-ai oferit vara pe tava, ca tu ai facut sa fie vara mea, nu eu, nu restul lumii.

Tu zici ca o sa fie ciudat sa ramanem prieteni, sa vorbim n shit. Eu zic ca ce zici e stupid, asadar, unul din multele conflicte, mini-confilicte care s-au tot adunat. Si 2 luni nu-s doua zile...

Lumea e mare si plina de tipi sexi si destepti si cu ochi in toate culorile curcubeului s.a.m.d.

Recunosc ca am varsat cateva amarate de lacrimi, mai mult pentru ca tu ai insemnat vacanta asta absolut adorabila, si gata... se cam duce. Am varsat cateva lacrimi cand m-ai luat in brate, mi-am amintit de prima noastra seara, 3 iulie sa fi fost oare? :-? Tu zici ca nu dai doi bani, eu stiu ca faci pe barbatu'.  Eu te stiu, te-am invatat ca pe-o lectie de biologie, stiu ce faci, la cat iesi, stiu pe unde o iei, ce serial urmaresti, ce muzica iti place, stiu. Stii ca stiu. Si tu stii. Suntem chit, deci.

Am scris destul, ma simt mult mai bine acum. La revedere, Radu. Pentru ultima oara, te sarut.

Singura

Sunt momentele alea in care poti sa fi inconjurat de o masa de oameni, si totusi sa te simti singur. Momentele alea cand stau pe coridorul liceului, si imi pun castile, si ma uit la pustanii care trec in fuga, si rad, si glumesc, si isi scot ochii unii altora, si totusi sunt singura.

Sunt momentele alea in care cineva imi spune ca ma iubeste, si ma uit chioras la el, "Dafuq he just said?"
Momente in care ma tii in brate, si ne smotocim unu pe altu, si zicem tot felul de siroposenii, si totusi, am senzatia ca ne despart 2000 de ani lumina, si ca indiferent ce ai face, tot singura o sa fiu. Indiferent ce zice starea de pe feisbuc, indiferent ce crede lumea cand ne vede tinandu-ne de mana pe strada, uneori sunt intradevar singura. Si nu stiu cum as putea schimba asta, pentru ca citesc obsesiv tot felul de definitii si citate in care incerc sa cred, sau pe care sa le folosesc ca si mod de viata, stiti voi, un motto, un dicton, o lozinca, dar sincer, sunt singura si nimic nu e in conformitate cu mintea mea sucita.

Nu pot sa depasesc starea actuala de banalitate, cotidian, plictiseala acuta. Privesc rutina ca pe SIDA, o capeti si nu mai scapi de ea, plus ca te distruge in momentul in care incerci evadezi, la fel ca un tip caruia virusul HIV i-a facut praf sistemul imunitar, dar lui i se scoala sa iasa iarna la bustul gol pe sosea, sa dea zapada, ca un cetateam model.

Vad seriale, fac la mate si mananc asa, la f***-i masa, ca un hamster in cusca. Sun un hamster blocata intr-o cusca cu 3 camere, sau intr-o cusca cu 3 nenorocite de parcuri, 2 stadioane vai de p**a lor, si 40 de mii de alti hamsteri ametiti si plictisiti si plicitisitori.

Nu cer nimic, doar ma plang. Pentru ca e unul din momentele alea shitty in care sunt singura. Si-mi repugna, zau.

O prima zi de toamna frumoasa!

Cu urarea asta mi-am inceput ziua. Cu urarea asta mi-am inceput toamna. A fost vara mea, dar toamna nu-mi mai apartine. Desi...

Am baut suc de mere dinala facut la storcator si era acru si mi se acrise toata gura. Mere. Toamna.

Vara asta nu a insemnat doar R. Evident, a fost mult mai mult de atat. A insemnat evolutie in ceea ce ma priveste, a insemnat sa-mi fac de cap, sa pierd timpu, sa fiu plecata non-stop, ba pe la plaja, ba pe la sat, Galati, tabara in Grecia. Sunt jalnica. Stiu ca e ceva trecator, atat de trecator incat sper ca ramane acolo, cu vara lui 2012, nu ma bantuie in toamna, pentru ca nu stiu cum m-as descurca. Am alte probleme, de matematica si biologie in general, si din cauza lor deja bag in mine prajituri si ciocolata si tot felul de bunatati, ca de, fac efort, ma consum, am nevoie...

Nu vreau sa scriu mai mult decat e nevoie, avand in vedere ca lumea nu e proasta si ar face legaturi. Deja m-am cam dat de gol. Nu regret mai mult ca deobicei faptul ca vara s-a sfarsit, dar nici bine nu-mi pare ca-ncepe nenorocitul ala de liceu. Insa ma consolez la gandul ca mai am doar, DOAR 3 ani. Si e mai simplu sa ma ridic din pat a 2a zi, stiind ca se va termina, si ca voi pleca, si ca voi intra in viata de-a binelea.

X. Numele lui e X si a facut parte din vara mea. Draga X, u stupid idiooot! Sper sa-ti arunce cineva un tampon ud in cap. Sau chiar FOLOSIT. ;)