Daca

Daca doar atunci cand esti beat esti fericit.

Daca deja te-ai saturat sa-ti strangi pleoapele ca sa nu-ti tasneasca lacrimile.

Daca, pentru tine, o singura data realitatea a fost mai frumoasa decat visarea, daca "data" aia a purtat numele unui OM, si daca a trecut atat de mult, incat nici nu iti mai aduci aminte cum ti se zburlea puful de pe maini cand te saruta pe umeri.

Daca ai iubit, sau nu ai iubit, sau crezi ca ai iubit, sau ti-a fost frica sa iubesti sau sa-i spui ca-l iubesti.

Daca mergi pe strada cu un rictus ce se vrea zambet, cu o licarire de mahnire ce se vrea o fericire infecta si independenta de cacatul actual.

Daca de ziua ta, te prinzi cu mainile de pragul de sus al usii si iti impui sa nu plangi, pentru ca daca plangi azi, vei plange tot anul.

Daca n-ai nevoie decat de o sticla de ceva, cativa oameni si un pachet de guma ca sa te simti bine.

Daca traiesti, nu robotic, pentru asteptarile altora, pentru ceea ce crede/ se asteapta/ vrea/ apreciaza/ detesta/ judeca/ accepta lumea.

Daca esti meloman, sau beat ocazional, sau gay.

Daca stomacul ti se umple cu aer cand il vezi cu geaca aia demodata si in care nu ii sta bine deloc.

Daca ti se par sexy verighetele, si sireturile colorate, si camasile descheiate, fara cravata.

Daca iti plac ochii verzi din simpla ignoranta ca si tu ai ochi verzi si aici se inchid limitele Universului.

Daca iti spui ca si maine e o zi, daca, din punctul tau de vedere, idealul feminin nu e ala al lui Eminescu, blonda, sfrijita si transparenta, ci Scarlett O'Hara, chiar si asa, putin mai putin curva si putin mai mult manipulativa.

Daca te trezesti la 7 jumate cand ai ore de la 8, tragi ceva pe tine si fugi la liceu/munca si ti se rupe practic de gagicile scoase din cutie, care au avut timp inclusiv de blush, nu ca tine de un dermatograf, si ala ocazional.

Daca ti se par urate cuvintele urate numai din gura altora, nu si din a ta.

Daca esti atat de egoist incat sa ai pretentia sa te iubeasca toata lumea, si totusi, in final sa te trezesti singur.

Daca nu omori muste sau tantari, iar florile uscate le presezi si pastrezi in caietul cu poezii si fragmente nici tu nu mai stii de pe unde.

Daca te-ai imbracat in negru din cap pana in picioare, si ai sustinut ca ti-a murit speranta, desi, cum spuneam anterior, nu admiti ca o cauza e pierduta nici atunci cand e la mintea cocosului ca.. e pierduta.

Daca gasesti motiv sa zambesti in cele mai nepotrivite si deprimante momente, dar cand toata lumea se simte bine iti aduci aminte de nu stiu care seara/ vara/ banca/ pupaceala.

Daca scrii obsesiv pe blog...

Daca, totusi, esti recunoscatoare si constienta ca Dumnezeu te iubeste. Daca, insa, stai prost cu rabdarea.

Daca toate astea, sau nimic din toate astea, daca, macar o farama din toate astea..

Daca.. atunci, vino si iubeste-ma. Iubeste-ma. Iubeste-ma. Iubeste-ma.

Doar eu

Vreau sa scriu ceva inteligent, plin de metafore complicate si asocieri dubioase.

Vreau si sa mananc fara sa ma ingras, vreau si 10 la mate, vreau multe.

Pietrele m-au invatat ce inseamna sa rezist, pietrele m-au invatat sa fiu de piatra.
Ciocolata m-a invatat sa fiu dulce, si buna, si afrodisiaca, sa ma topesc, sa am gust si culoare.
Tu m-ai invatat sa fiu un om bun... sunt un om bun acum. Nu am mai calcat stramb, nu am mai facut nimic prostesc, niciun fel de exces.
Tu m-ai invatat si sa plang, eu nu stiam sa plang, eu nu plangeam. Tu m-ai invatat ce inseamna sa regret, ce inseamna sa pierd oameni dragi, tu m-ai invatat ca lumea nu e o jucarie, ca oricine are o inima, are si suflet, si sentimente. Tu m-ai facut sa imi pese si de altcineva inafara de mine. Pe tine te vreau si te resping cel mai mult. Tu esti si pietre, si ciocolata. Tu..

As vrea sa ma multumesc cu ce am, dar nu pot decat sa fiu recunoscatoare si punct. Nu pot decat sa cer si mai mult, si, desi il critic pe Ion, desi il condamn pe Ion pentru tot ce i-a facut Anei, si eu am facut la fel. Nu la nivel fizic... dar si eu am ranit, si eu am manipulat si am remuscari. Eu chiar am remuscari, si chiar regret. Pentru mine tu esti si Glasul Pamantului, si Glasul Iubirii. N-am sa ma aplec sa sarut asfaltul, dar m-as ridica din nou pe varfuri sa te sarut pe tine. M-as ridica din nou pe varfuri sa-ti ciufulesc parul, desi stiu ca ti-ai da capul intr-o parte si mi-ai zice: "Lasa-l asa..".
Vreau sa trec peste. Vreau sa nu-ti simt lipsa, vreau sa merg inainte cu zambetul pe buze, cu ignoranta mea greu de digerat, cu aerele si cu ochii mei mari. Vreau multe.

Singura am invatat sa nu renunt, nici macar atunci cand sunt constienta de la o posta ca e o cauza pierduta. Stelele m-au invatat sa stralucesc, sa fiu frumoasa si aparent intangibila. Sa fiu aur. Si la matematica am invatat ca orice problema are o solutie. Patetic. Si TOTUL m-a invatat ca NIMIC nu e pentru totdeauna.
TU esti glasul Pamantului, glasul Iubirii. Tu ma strigi, nu ma mai striga. Si nu pot sa fiu coerenta cand te uiti la mine, pentru ca te uiti cu ochii aia care ti se-nchid asa putin si iti lasi genele in jos si razi si-mi zici "Frate." Si repeti uneori aceeasi propozitie la nesfarsit, pentru ca stii cat de tare ma enerveaza, pentru ca sunt extrem de amuzanta cand sunt suparata. Si numanui nu-i pasa. Si nimeni nu a realizat vreodata ca iti lasi genele si ca atunci cand esti atent la cineva iti dai mana prin par... si nimeni nu ti-a zis ca ai degete frumoase.. doar eu. Doar eu.. doar eu m-as ridica pe varfuri sa te sarut.. doar eu...

Undeva, pe-acolo

Am treaba. N-am timp de pierdut timpu.

Vreau sa-mi rezolv problemele cu tine intai, cu mine apoi, cu mine intai...

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru ceea ce am avut, pentru ca te-am avut. Pana la urma, cel mai important e ca eu chiar am invatat ceva, eu chiar am devenit mai buna, mai umana, mai maleabila, mai permisiva. Eu chiar am crescut, eu chiar am profitat de tine, la modul la care am stiut sa iau ce mai frumos la tine ca si caracter. Faptul ca in prezent ma port ca un copilas care-si vrea jucaria inapoi, e patetic.

Sunt fericita. Serios, acum ca am recunoscut, ca mi-am constientizat pozitia, ca ma accept asa, acum sunt fericita. Nu, nu fericirea aia de nu vreau sa dorm pentru ca realitatea e mai frumoasa, nu fericirea aia de nu ma mai leaga nimic de lumea exterioara pentru ca te am pe tine, nu. Fericirea aia fata de mine, sunt mandra de mine. SUNT MANDRA DE MINE. Ma felicit pentru ca sunt un OM, pentru ca plansul si lacrimile si deciziile proaste, si excesele facute in ultimu timp demonstreaza ca am, la urma urmei, sentimente.

Sunt fericita, pentru ca fara tine undeva in vara, acum nu as fi fost la fel. Sunt fericita si recunoscatoare si impacata. Astept Raiul pe Pamant, astept si vreau doar lucrurile de care am nevoie. Te-am primit pentru ca aveam nevoie. Te-am pierdut, pentru ca nu mai aveam ce invata de la tine, pentru ca acum ma descurc si inteleg mai mult decat intelegeam in iunie, iulie, august, septembrie... Daca as mai avea sansa sa o iau de la inceput, ipotetic vorbind, cu experienta de acum, hm... sincer nu stiu: e cert ca unele decizii ar fi diferite, dar in ceea ce ne priveste, sincer, nu stiu. Cred asta, pentru ca ar fi depins si de tine in mare parte.

M-am saturat sa traiesc in trecut, iar cand cineva spune la ora de franceza ca ultimul film vazut a fost Batman: Dark knight rises, eu sa ma gandesc la tine, cand se canta la ora de muzica nu stiu ce melodie, gen Sorry seems to be the hardest word, sa mi se adune lacrimi in jurul ochilor. M-am saturat!!!!! M-am saturat de timpu asta pierdut din cauza ta, timp pierdut fara sa fac nimic productiv, doar ca sa plang n shit. Am o viata prea scurta de trait, n-am timp de lacrimi sau regrete. Ce o sa fie, o sa fie. Punct. Am incredere ca Cineva are un Plan si pentru mine. Un plan bun.

DA

Cine fuge? Cine alearga cu lacrimi in ochi si cu buzele stranse? Cine fuge? Cui ii e mereu frica?

Totusi, bai copile, de ce sa fugi ma mereu? Pan' la urma, care-i treaba cu frica? Hai sa fim seriosi, bai copile, ca oamenii nu-s atat de rai cum crezi tu.. uite, ieri, mergeam pe strada. Si, dintr-un magazin iesea un copil mic si roz si s-a oprit in fata mea si a inceput sa rada. I-am zambit, si a venit dupa mine... si tatal lui l-a lasat, nu a tipat, nu s-a crizat. Cred ca erau oameni buni... stii de ce? Pentru ca stiu sigur ca si eu sunt bun... dar tu, copile?...

Am stat pe ganduri, si n-am stiut ce sa zic. Daca as fi zis ca sunt un om bun, as fi mintit, pentru ca am fost si rea, si ipocrita, si mincinoasa, manipulativa, egoista, oribila. Am fost un om rau. Am fost si sentimentala, plangaciosa, rabdatoare, am si iubit... mi-am adus aminte ca am iubit.. mi-am adus aminte ca iubesc. Si am raspuns atunci: Da! Da! Sunt un om bun.

Numai un om bun poate iubi, numai un om bun poate acorda atentie si altcuiva, numai un om bun traieste, si simte, numai unui om bun ii pasa. Imi pasa. Imi pasa prea  mult, poate. Sunt un om prea bun, poate.

Sunt un om bun.

Si doare

Daca as fi stiut cat de tare doare, crede-ma, as fi fost zahar inmuiat in miere. Daca as fi stiut ca indiferenta e ca si cum cineva ar smulge bucata cu bucata din mine, lasandu-ma goala, plina de sange si lacrimi si praf, crede-ma, as fi avut respect fata de OAMENI, fata de TINE. Dar eu nu... .

E tardiv sa spun ca regret, nu schimb nimic si poate e mai bine asa. E o lectie, ce dovedeste ca eu continui sa invat, indiferent ce ziduri se fac firisoare de nisip in jur, indiferent ce sageti imi trec fix prin atrii si ventricule. Eu da..

Si doare. Doare, pentru ca ramai baiatul ala bun si calm si dulce, baiatul la care as fugi cand totul e fucked up, cand nimic nu mai are sens. La tine as veni desi stiu ca nu ma mai primesti, nu ma mai astepti, tu nu... . N-ai castigat nimic. Tot eu castig, tot eu sunt cea care e mai bogata si mai puternica acum, tu, dragule, tu esti la fel: blocat intr-un cub de gheata ce nu concepe sa se topeasca. Sau poate tu nu vrei...

Bai, si ce frumos ar fi fost: o prietenie ca-n filme, asa, tu si eu, eu plangandu-ma, tu ascultand mereu dar adevarul e ca nu te-am cumparat, ca nu-mi esti cu nimic dator. Toate dramele mele insipide sunt mult peste capacitatea ta de intelegere, ca si cum ai avea o limita in a simti: simti frigul, simti sarutarile pe piele, simti durerea fizica si cam atat. Restul e nimic. Tu nu... .

Si doare. Doare, pentru ca eu simt orice privire aruncata cu ura, orice miscare fie si cu un nanometru al coltului buzelor ce-mi spune ca inca iti sunt draga, simt ca ai vrea sa ma schimb, simt ca mi-ai dat sanse si eu le-am ratat, simt ca ti-ai pierdut rabdarea, eu simt... Eu da.. .

Nu-ti fac tie nicio promisiune, dar imi fac mie: voi fi zahar inmuiat in miere, pentru ca dupa tine vor fi si mai sunt si altii si, la fel ca tine, nu merita sa-i inec in otrava mea de ipocrizie. Tu ai fost experimentul esuat, si da, regret, si da, poate nu meritai, si da, imi pare rau. Nu-mi cer scuze, dar da, imi pare al dracului de rau. Nu ca te-am pierdut ca si boyfriend, ca am pierdut insa prietenia aia adorabila, prietenul ala adorabil, cu o stabilitate emotionala mult peste medie. Vad in unele trasaturi ale tale, caracteristici umane pe care le invidiez, stiind ca eu nu voi fi niciodata asa. Dar mi-e sila in continuare de banal si mediocritate, si caut obsesiv o cale de mijloc. Pana o voi gasi, fac eforturi sa evoluez, sa infloresc. Si, Doamne, cum as putea sa fiu, numai sa vreau sa accept ca sunt si reguli Universale, de neclintit.

Pana una alta, doare. Dar, chiar daca fug in baia baietilor cu un inceput infim de lacrimi in ochi, tot eu raman. Tot eu cea copilaroasa si enervanta si ciudatica, tot fosta prietena cu picioare frumoase si dinti ceva mai drepti, ca de 2 luni cu aparatul dentar..

Noi ne mai auzim. Se-ntalneste si munte cu munte, deci si om cu om. Si da, doare. Dar nu mai mult decat as fi meritat.

Îngeri

<<Cand Dumnezeu vrea, tu gandesti ceea ca gandesc ingerii.>>

Dan ii lega un sirag de margele albastre in jurul gatului. Ea tremura toata, pana in adancul fiecarei celule, de emotie. "E vara, e cald. Hai sa dormim pe camp."

Stateau pe patura aspra si se priveau ochi in ochi. Brusc, Dan ii smulse siragul de la gat, cu o miscare brutala. Pe obrajii ei palizi incepura sa curga lacrimi. "De ce-ai facut asta, Dane?" "Eu pot sa fac ce vreau, si tot ce fac e bine. Stii de ce? TU nu vezi, dar eu ii vad. Ingerii. Sunt peste tot: unul sta cu noi pe patura, altul e rezemat de copacul ala din zare, unul isi trece degetele translucide peste firele de iarba. EI mi-au zis sa-ti rup siragul de margele."

Ea nu se mai putea opri din plans, un plans a disperare, tragic, cu sughituri si spasme ale corpului. Degetele ii tremurau incercand sa prinda pe rand margelele albastre. Ii era frica de ingeri, de alb, de Dan. Ii arunca in fata perlutele, isi lua in graba pantofii, si fugi desculta, fugi desi se zgaria si sangera si o dureau ingrozitor talpile. Fugi de ingeri, de alb, de Dan.

"Sunt peste tot.. ingerii sunt peste tot." Frica, frica o devora, o musca de maini, de fata, de sani. Fugea inebunita, incercand totusi sa inteleaga: era mica, incolora si jalnica. Si plina de sange.

...............................................................................................................................................

"Deschide-ti dracului telefonul. Deschide dracului fereasta. Coboara sa-ti explic."

Totul era otravit, inchidea si deschidea obsesiv ochii in speranta ca va da de culori, de intuneric, dar tot ce vedea era albul cumplit, ingrozitor. Cobori in fuga scarile blocului, cu parul desfacut si fara papuci.

"Esti Dumnezeul meu. Esti Dumnezeul frumusetii si iubirii si fericirii mele. Ingerii mi-au zis ca e ok sa ma inchin tine, ingerii mi-au zis ca pot sa-mi aleg sa cred SI in tine. Si, spune tu, curcubeul: daca ar aparea negru pe el, ar mai fi curcubeu? Vara: daca ar fi zapada in iulie, ar mai fi vara? Si tu... tu esti perfecta asa: fara margele, fara volane si pantofi: tu esti perfecta pur si simplu. Tu esti Dumnezeul perfectiunii mele. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tine. Si ingerilor."

Cliseu

Din farame de soare mi-am construit singura o vara de vis, o vara de poveste, magica, demna de un film.

Din picaturi de ploi si petale de trandafiri imi zidesc toamna, o toamna de foc, o toamna de aur.

Nu-mi doresc sa dau timpul inapoi, nu-mi doresc sa fiu vesnic tanara si frumoasa si fara riduri, tot ce-mi doresc e sa am aripi sa zbor. Cliseu.

Nu-mi doresc sa zbor ca o randunica ratacind spre Tarile Calde, nu-mi doresc sa zbor ca un avion cu reactie. Imi doresc sa simt libertatea pulsandu-mi prin vene, libertatea ca pot sa fac ce vreau oricand, oriunde, libertatea fara limite rationale, fara restrictii, o libertate inumana, universala.

Libertatea ca pot sa te aleg pe tine si pe nimeni altcineva, libertatea de a te avea pe tine si numai pe tine, libertatea sa fiu a ta si tu sa ma vrei. Libertatea sa te strang in brate, sa te acopar din cap pana in picioare cu sarutari. Libertatea sa-ti ciufulesc parul, sa-ti fac un ceai cald cand afara e frig, sa-ti zambesc doar tie, libertatea sa fim doar noi 2 si lumea, ochii tai verzi si lumea, parul tau ciufulit si lumea.

Cu tine in sfarsit as gasi acea liniste interioara, acel echilibru divin. De tine nu m-as plictisi dupa doua amarate de luni, doi amarati de ani. Poate ca pe tine te-as iubi pana in ultima zi, cand voi avea riduri si nu voi mai fi tanara deloc.

Asa vreau eu: sa-mi construiesc lumea din soare, din ploi, din petale de trandafiri. Asa cred eu ca e bine pentru mine. Nu traiesc intr-un glob de sticla, dar am inceput sa ma retrag din fata furtunilor pentru ca sincer, mi-e teama si m-am saturat. CRED ca exista un Dumnezeu care are mi-a rezervat si mie un viitor, doar al meu, o poveste doar a mea. Pentru ca e loc si timp pentru fiecare. Important e sa fim acolo cand trebuie, sa stim cand trebuie sa fim acolo.

Am ratat mai multe sanse decat altii au avut intr-o viata. Personal am dat cu piciorul mai multor oameni decat altora le-a fost dat sa cunoasca. Am ranit, involuntar, ce-i drept, puzderie de indivizi ce mi-ar fi putut fi alaturi. Sunt libera. Libera sa aleg, libera sa iubesc asa cum vreau, pe cine vreau. Eu te aleg pe tine. Aleg sa te iubesc pe tine, tie vreau sa-ti fac un ceai cald cu prima ocazie, tie vreau sa-ti ciufulesc parul.


TU esti libertatea mea!

Happy freakin halloween

Titlul nu are nicio legatura, dar am scris chestiuta asa jalnica pe 31, nu am avut timp de blog, asa ca o postez azi. Enjoy!


Zidurile stiu ca te iubesc
Usile trantite ma privesc
Toate sambetele astea-n care ma prefac ca ma distrez.
Adormeam cu gandul c-o sa zbor
Nu stiam ca de tine mi-e dor...
Un sarut cu tine ar dura
Cat discurile cu Nirvana
Te-as iubi mai mult decat ai crede ca-s in stare
Fi al meu fara pretentii, fara nicio asteptare.