Matematica, evident. Nu are legatura dar iese fum la cat ne-am incins creierii cu ea. Bine ca scapam de saptamana viitoare. Si incep alte alea.
Daca norii ar fi de ciocolata categoric as invata sa zbor. Asa insa nu am motiv.
Stiu ca postul anterior suna cam dramatic si acum constientizez faptul ca nu e 100% real. Normal, e fictiune in mare parte. Ideea e ca am scris un urma unor trairi destul de profunde. A doua zi parea ca nu s-ar fi intamplat. E bine ca nu e in juru-mi, sa ma afecteze. Asa e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Si sincer, ma autoventilez de cateva ori pe zi la cati Charming-Prince sunt in liceutu ala. :P
Nu invidiez. Mi se pare firesc sa invidiezi ceva ce iti e net superior. Nu imi e din niciun punct de vedere.
Baiatul in geaca alba... E povestea aia cu ea, tocilara liceului care in final se dovedeste a fi o minunatie de fata si el, Frumosul Frumosilor, care a fost cu toate tipele bune dar descoperim pe parcurs ca e capabil de sentimete unice, de seriozitate si nu e chiar atat de prost precum pare. Eh bine, asta e mai prost decat pare. :)
vineri, 28 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Cu capul in nori
Cu capul in nori. La propriu. Si cu picioarele pe pamant. La figurat. Si cu sufletul in genunchi.
Daca am inteles ceva e ca trebuie sa invat sa am rabdare. Ca lucrurile vin fara sa ma arunc eu dupa ele. Ca daca mie nu mi s-a intamplat e pentru ca mi se pregateste ceva mult mai bun. Suna a ipocrizie. Insa e doar realitatea pe cale sa se intample.
Tu ramai acolo, insa. 29 august 2010, hanoracul care nu a insemnat nimic.. Pentru tine. Eu si acum ii simt parfumul. E in tricoul ala cu dungi din prima si ultima zi. Tie ti-am scris cel mai mult. Adica despre tine. Ai onoarea sa fi singurul pe care il si respect. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa am despre cine sa compun. Nu regret nicio pagina, niciun rand. Ramai acolo. Povestea e doar a mea. Tu nu mi-o impartasesti dar esti parte din ea. Povestea e doar a mea si e povestea pe care o voi spune nepotilor pe care nu o sa-i am. E cea mai frumoasa poveste despre cel mai minunat baiat de pana acum. Si pe care, repet, il RESPECT.
Nu m-a durut. Desi am fost acolo si v-am vazut, nu m-a durut. Nu esti frumos, nici genial. Nu arati nici extraordinar de bine. Nu esti in standardele mele. Dar ma rog, oricum n-are rost.
Sunt bine. Am liceu de maine asa ca o sa-mi vad de ale mele.
As pune "I can't help myself- Kelly Familly" dar imi e somn.
O stii. Stiu ca o stii si ca nu o sa te obosesti sa o asculti. Chiar daca te-ai prins o sa tii pentru tine. Si o sa te comporti perfect normal . Si pentru asta iti multumesc. Ca intelegi desi nu lasi sa se vada.
Nu toate fetele au norocul meu. Pentru ca nu toate fetele te-au cunoscut.
Nu toti baietii au norocul tau. Pentru ca nu toti baietii au reusit sa inspire povesti.
Promit ca le vei avea. Peste ani. Le vei avea. Doar ca sper sa le ascunzi bine de sotie si copii.
Si pe strada, cand ne vom intalni, nu ma prezenta. Nu-i spune nimic. Mi s-ar citi in ochi. Si nu e vina ei.
Daca am inteles ceva e ca trebuie sa invat sa am rabdare. Ca lucrurile vin fara sa ma arunc eu dupa ele. Ca daca mie nu mi s-a intamplat e pentru ca mi se pregateste ceva mult mai bun. Suna a ipocrizie. Insa e doar realitatea pe cale sa se intample.
Tu ramai acolo, insa. 29 august 2010, hanoracul care nu a insemnat nimic.. Pentru tine. Eu si acum ii simt parfumul. E in tricoul ala cu dungi din prima si ultima zi. Tie ti-am scris cel mai mult. Adica despre tine. Ai onoarea sa fi singurul pe care il si respect. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa am despre cine sa compun. Nu regret nicio pagina, niciun rand. Ramai acolo. Povestea e doar a mea. Tu nu mi-o impartasesti dar esti parte din ea. Povestea e doar a mea si e povestea pe care o voi spune nepotilor pe care nu o sa-i am. E cea mai frumoasa poveste despre cel mai minunat baiat de pana acum. Si pe care, repet, il RESPECT.
Nu m-a durut. Desi am fost acolo si v-am vazut, nu m-a durut. Nu esti frumos, nici genial. Nu arati nici extraordinar de bine. Nu esti in standardele mele. Dar ma rog, oricum n-are rost.
Sunt bine. Am liceu de maine asa ca o sa-mi vad de ale mele.
As pune "I can't help myself- Kelly Familly" dar imi e somn.
O stii. Stiu ca o stii si ca nu o sa te obosesti sa o asculti. Chiar daca te-ai prins o sa tii pentru tine. Si o sa te comporti perfect normal . Si pentru asta iti multumesc. Ca intelegi desi nu lasi sa se vada.
Nu toate fetele au norocul meu. Pentru ca nu toate fetele te-au cunoscut.
Nu toti baietii au norocul tau. Pentru ca nu toti baietii au reusit sa inspire povesti.
Promit ca le vei avea. Peste ani. Le vei avea. Doar ca sper sa le ascunzi bine de sotie si copii.
Si pe strada, cand ne vom intalni, nu ma prezenta. Nu-i spune nimic. Mi s-ar citi in ochi. Si nu e vina ei.
joi, 20 octombrie 2011
Lasa-te!
Voi intra in miezul chestiunii ca o tipa practica si realista ce sunt ocazional. Imi cer scuze pentru varza pe care am facut-o azi, poate nu toata din vina mea. Dar nu conteaza. Am fix doua saptamani sa reusesc sa-mi iasa perfect ceea ce mi-am propus. Timp berechet! De cate ori mi-am pus in gand ceva, de atatea ori a iesit. Nu o sa fac exceptie acum. Desi ma doare deja spatele si picioarele de la tocuri, desi probabil imi va lua ceva timp pen'ca n-am pic de talent, desi sunt 70% stangace dupa calculele mele, o sa fac pe dracu'n cate parti va fi nevoie!
Nu ma mai plang. Da, e greu, dar deja ma repet. Gasiti chestia asta in ultimele cateva posturi si probabil deja va e sila de ea. Asa ca nu o sa o mai cititi dinou prea curand. O sa o tin acolo in mine.
Daca mi s-ar fi intamplat ceea ce mi s-a intamplat ieri acum cateva luni, mai exact prin aprilie, cred ca as fi tremurat din toate incheieturile si nu mi-ar fi iesit nicio propozitie coerenta pe gura. Nu mai zic de puls care cu siguranta ar fi depasit mult limita normala.
Insa a fost bine, na! Bine adica n-am simtit ceea ce banuiam ca voi simti. Emotie, fluturi in stomac sau alte chestii siropoase. Absolut nimicuta!
Am de invatat. Surprinzator, dar m-am hotarat sa pun mana pe carte serios.Serios doar la ce ma intereseaza, evident. ^_^
Cand m-am trezit de dimineata ceasul arata 7:07. Dar nu mai cred in asa ceva.
Am cateva lucruri de facut, lucruri care mi-ar face bine. Nu, nu am de gand sa mananc urmatoarele trei saptamani chiar daca imi tremura picioarele. Daca e cineva curios ce am mancat azi, ei bine, un mar. Si azi, si ieri si pot continua. A murit ala de la Apple si am ramas eu, vorba Alinei.
Ma refeream la somn. Si la faptul ca data viitoare nu o sa mai ocolesc salonul. Chiar ar trebui sa mai trec si pe acolo.
Aveti grija! Si ma rog, zambiti! :):):)
Nu ma mai plang. Da, e greu, dar deja ma repet. Gasiti chestia asta in ultimele cateva posturi si probabil deja va e sila de ea. Asa ca nu o sa o mai cititi dinou prea curand. O sa o tin acolo in mine.
Daca mi s-ar fi intamplat ceea ce mi s-a intamplat ieri acum cateva luni, mai exact prin aprilie, cred ca as fi tremurat din toate incheieturile si nu mi-ar fi iesit nicio propozitie coerenta pe gura. Nu mai zic de puls care cu siguranta ar fi depasit mult limita normala.
Insa a fost bine, na! Bine adica n-am simtit ceea ce banuiam ca voi simti. Emotie, fluturi in stomac sau alte chestii siropoase. Absolut nimicuta!
Am de invatat. Surprinzator, dar m-am hotarat sa pun mana pe carte serios.Serios doar la ce ma intereseaza, evident. ^_^
Cand m-am trezit de dimineata ceasul arata 7:07. Dar nu mai cred in asa ceva.
Am cateva lucruri de facut, lucruri care mi-ar face bine. Nu, nu am de gand sa mananc urmatoarele trei saptamani chiar daca imi tremura picioarele. Daca e cineva curios ce am mancat azi, ei bine, un mar. Si azi, si ieri si pot continua. A murit ala de la Apple si am ramas eu, vorba Alinei.
Ma refeream la somn. Si la faptul ca data viitoare nu o sa mai ocolesc salonul. Chiar ar trebui sa mai trec si pe acolo.
Aveti grija! Si ma rog, zambiti! :):):)
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Artificii
E trecut de 1 noaptea sau ziua, cum vreti sa-i spuneti. A fost un concert destul de smecher cu ocazia aniversarii a 4 ani a televiziunii locale, prilej sa facem un spectacol cu Alex si Hara. Si altii.
Nu o sa zic ca baiatul in geaca alba era si el pe-acolo, in geaca albastra de data asta. Ramane pentru paralelism sintactic baiatul cu geaca alba. Nu vreau sa ma obosesc creierul cu garderoba lui. E frumos foc!
Bineinteles ca eu ca proasta dansam lipita de un coleg de an cu el. Oricum nu i-ar pasa. Pentru ca a luat si el doua fete si dadea din maini mai mai sa-si ia zborul. Daca zburam amandoi era altceva. Am de gand sa pun un prieten sa-l lege de o racheta si pe mine de un avion cu reactie si sa ne lanseze pe aceeasi directie. E singurul mod in care ne putem intalni face to face. Legat de botul unui aparat de zbor nu cred ca va fi o problema sa ma asculte povestind ce simt exact. Caci despre aterizare, s-ar putea sa n-o mai apucam niciunul.
Al dracului, mai are si ochi verzi. Culoarea mea favorita din tot Universul. E un verde timid, totusi e verde.
Am zis ceva de focul de artificii? Imi doream sa nu se mai termine, asta e clar. Stateam cu ochii agatati de fiecare farama de lumina ce inunda cerul. Si ma gandeam la artificiile din mai. Si la cel alaturi de care priveam atunci. Ma gandeam ca si lui i-ar fi placut sa vada focul. Dar e la facultate si de.. are mult de invatat. Acasa, mai rarut ca-i mai dragut.
N-ai nici cea mai vaga idee ce pierzi, boule! N-ai niciun pic de curaj. Pacat de ochii aia frumosi. Si de zambetul dulce. Si de nasucul tau micut. Ia mai du-te dracului, pana una alta ma duc sa dorm!
Visee cum vreti voi! >:D<
Nu o sa zic ca baiatul in geaca alba era si el pe-acolo, in geaca albastra de data asta. Ramane pentru paralelism sintactic baiatul cu geaca alba. Nu vreau sa ma obosesc creierul cu garderoba lui. E frumos foc!
Bineinteles ca eu ca proasta dansam lipita de un coleg de an cu el. Oricum nu i-ar pasa. Pentru ca a luat si el doua fete si dadea din maini mai mai sa-si ia zborul. Daca zburam amandoi era altceva. Am de gand sa pun un prieten sa-l lege de o racheta si pe mine de un avion cu reactie si sa ne lanseze pe aceeasi directie. E singurul mod in care ne putem intalni face to face. Legat de botul unui aparat de zbor nu cred ca va fi o problema sa ma asculte povestind ce simt exact. Caci despre aterizare, s-ar putea sa n-o mai apucam niciunul.
Al dracului, mai are si ochi verzi. Culoarea mea favorita din tot Universul. E un verde timid, totusi e verde.
Am zis ceva de focul de artificii? Imi doream sa nu se mai termine, asta e clar. Stateam cu ochii agatati de fiecare farama de lumina ce inunda cerul. Si ma gandeam la artificiile din mai. Si la cel alaturi de care priveam atunci. Ma gandeam ca si lui i-ar fi placut sa vada focul. Dar e la facultate si de.. are mult de invatat. Acasa, mai rarut ca-i mai dragut.
N-ai nici cea mai vaga idee ce pierzi, boule! N-ai niciun pic de curaj. Pacat de ochii aia frumosi. Si de zambetul dulce. Si de nasucul tau micut. Ia mai du-te dracului, pana una alta ma duc sa dorm!
Visee cum vreti voi! >:D<
vineri, 14 octombrie 2011
Ceata
Nu mai sunt flori, decat pe bluzele mele hippie. Soare mai gasesc doar in ochii vostri, dragilor. Nu mai pot sta noaptea sa ma holbez la stele, nu mai pot multe...
N-am mai scris de vreo doua saptamani. Pe langa ca am fost ocupata cu liceul si repetitiile, colac peste pupaza mi s-a mai stricat si calculatorul :-@.
Baiatul in geaca alba... :) Nu , nu e nimic important, simt nevoia sa-i pronunt uneori numele, atat. Numele ala oribil care-mi suna ciudat cand il repet de una singura in gand, cu voce tare prin camera sau il mai scriu pe vreo foicica care ajunge imediat in cosul de hartii.
Cand mi s-a zis "Nu stiu ce cauti tu la bal." am avut senzatia ca tot Universul are ceva cu mine. Apoi m-am luminat brusc. Ma, macar in speranta ca mai pierd din greutate daca tot merg pana la liceu pe jos de atatea ori si topai la repetiti. Bineinteles, mai sunt si minunatele amintiri care-mi vor ramane si alte cacaturi.
Stiu ca se intelege ca nu mi-a trecut de baiatul "ala". Eh, mi-a trecut. Pur si simplu simteam nevoia sa scriu ceva. Sa umplu spatiu mai degraba.
Nu mai sunt flori decat pe bluzele mele hippie, care desi spalate cu Coccolino nu miros la fel de bine ca Vara. Vara miroase a Vara, nu a detergenti.
Doamne, ce urata e lumea! Poate nu asta e cuvantul... e foarte diferita de tot ce credeam eu. Eu si Universul meu cu Feti- Frumosi nu se incadreaza in contemporaneitate, stiu. Deaia il si tin bine ascuns in mine. Ca mai scapa el si iese la iveala uneori, scuzoaiele mele.
E ceva destul de scarbos din care nu stiu cum sa ies. Nu cred ca am intrat DINOU in "starea aia", dar e ceva dubios la mijloc avand in vedere ca melodia mea preferata e momentan DINOU "Creep" de la Radiohead. Daca cine cred eu o sa citeasca si daca cui cred eu ii mai pasa cat de cat mai mult ca sigur ca o sa-mi zica "Iesi din stare!!!" Nu eu sunt in ea. Ea e in mine.
Daca tu, care citesti ai vreo idee cum si de ce sunt cum sunt, ma rog, pastrez-o pentru tine. This is it!
As pune melodia amintita mai sus, dar mi-e mult prea lene.
PA!
N-am mai scris de vreo doua saptamani. Pe langa ca am fost ocupata cu liceul si repetitiile, colac peste pupaza mi s-a mai stricat si calculatorul :-@.
Baiatul in geaca alba... :) Nu , nu e nimic important, simt nevoia sa-i pronunt uneori numele, atat. Numele ala oribil care-mi suna ciudat cand il repet de una singura in gand, cu voce tare prin camera sau il mai scriu pe vreo foicica care ajunge imediat in cosul de hartii.
Cand mi s-a zis "Nu stiu ce cauti tu la bal." am avut senzatia ca tot Universul are ceva cu mine. Apoi m-am luminat brusc. Ma, macar in speranta ca mai pierd din greutate daca tot merg pana la liceu pe jos de atatea ori si topai la repetiti. Bineinteles, mai sunt si minunatele amintiri care-mi vor ramane si alte cacaturi.
Stiu ca se intelege ca nu mi-a trecut de baiatul "ala". Eh, mi-a trecut. Pur si simplu simteam nevoia sa scriu ceva. Sa umplu spatiu mai degraba.
Nu mai sunt flori decat pe bluzele mele hippie, care desi spalate cu Coccolino nu miros la fel de bine ca Vara. Vara miroase a Vara, nu a detergenti.
Doamne, ce urata e lumea! Poate nu asta e cuvantul... e foarte diferita de tot ce credeam eu. Eu si Universul meu cu Feti- Frumosi nu se incadreaza in contemporaneitate, stiu. Deaia il si tin bine ascuns in mine. Ca mai scapa el si iese la iveala uneori, scuzoaiele mele.
E ceva destul de scarbos din care nu stiu cum sa ies. Nu cred ca am intrat DINOU in "starea aia", dar e ceva dubios la mijloc avand in vedere ca melodia mea preferata e momentan DINOU "Creep" de la Radiohead. Daca cine cred eu o sa citeasca si daca cui cred eu ii mai pasa cat de cat mai mult ca sigur ca o sa-mi zica "Iesi din stare!!!" Nu eu sunt in ea. Ea e in mine.
Daca tu, care citesti ai vreo idee cum si de ce sunt cum sunt, ma rog, pastrez-o pentru tine. This is it!
As pune melodia amintita mai sus, dar mi-e mult prea lene.
PA!
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Rece
Stiu: mai rar sa scriu doua posturi unul dupa altul, ce e cu supradoza asta de sentimente traite mai din nimic. Nimic memorabil dar nimicuri care dau ceva frumos si trist... da, da, suna deprimant dar asa e. Astia mari pleaca la FACULTATE. Palatul ala magic care e la vreo 200 de km de aici( mersi colegu' de la B'u :>).
Acum intr-adevar se termina vara. Pentru ca o iau cu ei acolo. Si o sa o imprastie pe drum. Si pana la anul, cand o aduc inapoi, mai e ceva... Cateva teze la obiecte la care pana acum nu eram obisnuita sa imi bat capul, Balul Bobocilor la care, apropo, particip ( nu stiu ce o fi fost in capul meu) poate si o Olimpiada- doua... POATE! E un imens urias POATE aici, aniversari si sarbatori si... Doamne ca multe se intampla intr-un an!
Multe, si nicio farama din ele nu o sa o las sa treaca pe langa mine. Voi trai tot ce se poate,ca pana acum, indiferent de consecinte. Pentru ca deja sunt in stare sa imi asum tot ce mi se intampla. Regret ca am spus ce-am simtit. Ca nu m-am ascuns niciodata. Ca am lasat sa mi se citeasca scarba si indiferenta pe fata de cate ori asta am avut in suflet. Ca am comentat de fiecare data cand aveam dreptul. Ca nu pot sa-nchid ochii, chiar daca lumea ar fi mai frumoasa. Ca am incredere neconditionata in cei care ma inconjoara. Ca pot sa ofer tot ce mi se cere. Ca ma doare sa spun nu, ca ma simt vinovata pentru ce fac eu, ce fac ei, pentru ca ploua, e frig, pentru ca ala si-a rupt gatul si tipa nu si-a invatat lectia. Da, pe undeva e si vina mea. Incerc sa incetez cu asta. Serios incerc!
Referitor la baiatul cu o culoare nedefinita a ochilor din postul anterior, cred ca o sa stau cuminte in banca mea, anume prima de pe randul de la perete, si o sa-l las sa-si traiasca viata aia plicticoasa in care nu stiu.. n-am ce cauta. Sunt prea complicata pentru el care pur si simplu banal. Cred ca asta e singura explicatie logica. Opusurile se atrag. Sau ma rog ar fi fost valabil daca era reciproc. Asa nu pot sa zic decat ca exceptia intareste regula. Tocmai la 10 jumate noaptea m-am gasit si eu sa filozofez de una singura!... Gabi imi zicea pe drept "Filozoafo!!" chiar daca ma bufnea rasu cand o auzeam. Sa fie de la aerul asta de toamna, aerul asta rece care iese prin tine si se duce el stie unde! Vrajala artistica! Nici macar artistica!...
Chiar vorbeam azi.. de dragostea aia mare, unica, o data in viata... Cum unii au sansa si ii dau cu piciorul si altii... altii stau si asteapta la rand... pana s-o gandi cineva si la ei... Sunt o fata buna! Chiar sunt! Vin acasa la ora stabilita, imi fac temele si in general invat cam la tot ce trebuie, Ma imbrac decent si nu vorbesc prostii ... mari :D Doar dinalea micuute :P... Respect, iubesc si visez. Perfect normal, as putea zice din neinsemnata mea experienta.
Mi se inchid ochii. As pune niste scobitori intre pleoape, dar Tom si Jerry o sa zica ca plagiez. Si mereu am batut cu pumnul in masa ca originalul, ca unicitatea... ca dracu sa le pieptane! O sa las ochii sa mi se inchida si o sa ma fac ca nu vad romanul Agathei Christie. La un moment dat tot o sa trebuiasca sa-l citesc, il evit de prea multe zile si ce-o sa zica vecina?! Ca ce, asta e un plan diabolic prin care vreau sa-i desfiintez minunata biblioteca. :-@
M-au nenorocit si astia cu Festivalul lor. Atata muzica n-am ascultat in 10 ani cat am ascultat acum in 2-3 zile.
Serios mi se inchid ochii. Inchei prin a spune ca dupa ce-i dau link Biancai o sa ma sui frumusel in pat.
Bisous! :*:*:*
Acum intr-adevar se termina vara. Pentru ca o iau cu ei acolo. Si o sa o imprastie pe drum. Si pana la anul, cand o aduc inapoi, mai e ceva... Cateva teze la obiecte la care pana acum nu eram obisnuita sa imi bat capul, Balul Bobocilor la care, apropo, particip ( nu stiu ce o fi fost in capul meu) poate si o Olimpiada- doua... POATE! E un imens urias POATE aici, aniversari si sarbatori si... Doamne ca multe se intampla intr-un an!
Multe, si nicio farama din ele nu o sa o las sa treaca pe langa mine. Voi trai tot ce se poate,ca pana acum, indiferent de consecinte. Pentru ca deja sunt in stare sa imi asum tot ce mi se intampla. Regret ca am spus ce-am simtit. Ca nu m-am ascuns niciodata. Ca am lasat sa mi se citeasca scarba si indiferenta pe fata de cate ori asta am avut in suflet. Ca am comentat de fiecare data cand aveam dreptul. Ca nu pot sa-nchid ochii, chiar daca lumea ar fi mai frumoasa. Ca am incredere neconditionata in cei care ma inconjoara. Ca pot sa ofer tot ce mi se cere. Ca ma doare sa spun nu, ca ma simt vinovata pentru ce fac eu, ce fac ei, pentru ca ploua, e frig, pentru ca ala si-a rupt gatul si tipa nu si-a invatat lectia. Da, pe undeva e si vina mea. Incerc sa incetez cu asta. Serios incerc!
Referitor la baiatul cu o culoare nedefinita a ochilor din postul anterior, cred ca o sa stau cuminte in banca mea, anume prima de pe randul de la perete, si o sa-l las sa-si traiasca viata aia plicticoasa in care nu stiu.. n-am ce cauta. Sunt prea complicata pentru el care pur si simplu banal. Cred ca asta e singura explicatie logica. Opusurile se atrag. Sau ma rog ar fi fost valabil daca era reciproc. Asa nu pot sa zic decat ca exceptia intareste regula. Tocmai la 10 jumate noaptea m-am gasit si eu sa filozofez de una singura!... Gabi imi zicea pe drept "Filozoafo!!" chiar daca ma bufnea rasu cand o auzeam. Sa fie de la aerul asta de toamna, aerul asta rece care iese prin tine si se duce el stie unde! Vrajala artistica! Nici macar artistica!...
Chiar vorbeam azi.. de dragostea aia mare, unica, o data in viata... Cum unii au sansa si ii dau cu piciorul si altii... altii stau si asteapta la rand... pana s-o gandi cineva si la ei... Sunt o fata buna! Chiar sunt! Vin acasa la ora stabilita, imi fac temele si in general invat cam la tot ce trebuie, Ma imbrac decent si nu vorbesc prostii ... mari :D Doar dinalea micuute :P... Respect, iubesc si visez. Perfect normal, as putea zice din neinsemnata mea experienta.
Mi se inchid ochii. As pune niste scobitori intre pleoape, dar Tom si Jerry o sa zica ca plagiez. Si mereu am batut cu pumnul in masa ca originalul, ca unicitatea... ca dracu sa le pieptane! O sa las ochii sa mi se inchida si o sa ma fac ca nu vad romanul Agathei Christie. La un moment dat tot o sa trebuiasca sa-l citesc, il evit de prea multe zile si ce-o sa zica vecina?! Ca ce, asta e un plan diabolic prin care vreau sa-i desfiintez minunata biblioteca. :-@
M-au nenorocit si astia cu Festivalul lor. Atata muzica n-am ascultat in 10 ani cat am ascultat acum in 2-3 zile.
Serios mi se inchid ochii. Inchei prin a spune ca dupa ce-i dau link Biancai o sa ma sui frumusel in pat.
Bisous! :*:*:*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)