Unde e iubirea

Iubire nu e cand iesim pe strada tinandu-ne de mana, iubirea nu e in cadourile scumpe, in hainele de firma, in declaratiile de dragoste copiate si invatate de pe rost. Iubirea nu tine cont de clasa sociala, de cati bani ai in buzunar, de cat de smecher esti.


Iubire e atunci cand pe pervazul ferestrei mele aud porumbeii cum aduc crengute sa isi faca cuib, in fiecare an. Cand pun frimituri de paine si cand ii vad cum incearca sa isi ia zborul. Cand isi iau zborul dar revin ocazional, cand imi canta uneori la geam dimineata, cand am ore de la 8.

Iubire e cand stam non stop unul cu altul, cand facem lucrurile obisnuite impreuna, cand ne trezim si ne culcam cu imaginea celuilat in cap, cand noaptea pare scurta si inutila pentru ca adormim tarziu si ne trezim devreme tot unul cu altul, tot noi, tot doi.

Iubirea e cand gasesc pe masa ceaiul cald, sau prajituri sau hainele spalate si impachetate in pat. Cand ma suni si ma intrebi cum ma simt. Iubirea e cand mama ma suna in fiecare seara si, dupa ce a disecat in prealabil fiecare propozitie din ce scriu pe blog, ma ia prin invaluire sa afle ultimele noutati, cum citeste ea printre randuri cu iubirea.

Iubirea e fuga, fuga asta nebuna, unul in bratele altuia si unul de altul, fuga asta de care pana si eu m-am saturat, as vrea sa ma opresc si sa te iau in brate, sa ma lasi sa te iau in brate. Iubire e cand iti pasa, cand pui suflet, cand ai obrajii uzi de lacrimi, cand lupti, cand arati ca vrei si ca nu conteaza ce zice lumea, iubire e cand crezi. Cand crezi in mine, in ea, in el, cand crezi in oameni.

Iubirea e cand dupa ce vin de la scoala, copilul ala mic care e mic pentru ca mereu a fost mic fuge si ma ia in brate si tipa: Daanii!! Ai venit de la scoala!

Iubirea e bunica, iubirea e bunicul, sunt oamenii pentru care as face orice, oamenii la care nu as renunta niciodata. Iubirea e cand oricat de mult iti greseste cineva mereu gasesti puterea sa il ierti, sa te intorci din drum la el, sa iti calci pe inima. Iubirea e atunci cand, dupa ce ai dat-o in bara de 595484 ori, nu abandonezi.


In iubire cred. Iubire caut, astept, pentru iubire invat, pentru iubire ma trezesc dimineata. Pentru iubirea pe care o primesc, pe care vreau sa o primesc, pe care o ofer si care ma incalzeste. Pentru fericirea si betia aia care ma cuprinde de cate ori primesc aschii din Tine, iubire.

Aici e iubirea. Aici unde suntem noi, aici unde sunt jucariile de cand eram mici, pozele, mainile noastre, buzele tale, pielea, parul meu, totul din varful celui mai lung fir de par pana la degetele de la picioare.

Unde e iubirea sunt si eu, pentru ca fara ea as fi intr-un film alb-negru, dar eu traiesc diurn. Parfumul, ciocolata, poezia, oja si lacul de unghii, totul, totul e iubire. Primavara cu florile, vara cu marea, iarna cu zapada, toamna cu mirosul de frunze moarte. Tu cu ochi verzi, albastri, caprui, tu care canti la chitara sau esti student la medicina, tu care esti mediocru si nu citesti carti deloc, tu care mi-ai luat flori, tu care m-ai luat de mana, tu care m-ai iubit, tu care m-ai parasit, tu esti iubire.

Tu care ma cresti si imi dai de mancare de 17 ani, care imi bagi rufele la masina si ma iei in brate cand plang si cand sunt suparata, tu care ai fost acolo mereu, care ai plans si ai ras cu mine, tu care .... TU.

Iubirea e in nucleul fiecarei celule, sau in citoplasma celulelor anucleate. In ochi, in zambet, in borcanul cu dulceata.

Iubesc. Iubesc. Iubesc iubirea, in iubire cred, pentru iubire lupt, iubire vreau si cer si caut si nimic mai mult. Iubirea. Tine de cald si tine si de foame. E Iubire. E aici. Si e totul.

16 ani si 10 luni

27 MARTIE 2013.

A nins.

Mi se par adorabili fulgii de zapada agatati de par, dar prefer sarea si nisipul pe piele decat frigul.
Esti frumos. Culmea, chiar cred asta. Probabil imi pierd timpul in loc sa vad cat de frumosi sunt trandafirii, dar, ma rog, e timpul meu.

Nu-mi pasa ce zice lumea, ce ar trebui sa fac sau de cine ar trebui sa imi placa. Imi place de tine. Te aleg pe tine, si stiu ca e bine, pentru ca mereu am ales bine. Esti TU.

Felul in care iti alunecau fulgii pe suvitele de par, felul in care mergeai cu ghiozdanul pe un umar in geaca ta de blugi, felul in care ma iei mereu in brate... IMI PLACE. DE TINE. SI DE FELUL TAU IN CARE...

27 MARTIE 2013. Cea mai frumoasa zi de primavara cu tine. Ah.. nu stiu. Mi-a trecut raceala dupa ce m-ai sunat, acum cateva minute. M-am ridicat din pat, as veni sa te iau in brate. Chiar.. vino sa ma iei in brate. Vino.

Drumul meu

Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână. - Alfred de Musset

Acum stiu cum arata iubirea, sau cel putin cum ar trebui sa arate. M-am hranit cu iluzia ca o traiesc, o simt, ca sunt gata sa o ofer si ca o si primesc la randul meu, iluzia ca am iubit sau ca am fost iubita. Poate am fost iubita.


Acum stiu. Acum stiu cum arata doi oameni care se iubesc, si imi plac oamenii aia. Sunt doi oameni frumosi.

Nicaieri

Ne-am despartit inainte de zori desi ne-am intalnit tarziu dupa ce iesise luna pe cer.
Ma repet, dar a fost sentimentul ca orasul e nou, pentru ca eram cu tine.

A fost o experienta. A durat mai putin decat mi-as fi dorit, dar suficient cat sa ma dezbrac de toate ideile preconcepute si principiile mele medievale. A fost bine ce am facut, si nu numai acum, de fiecare data. Oamenii noi sunt zahar, tu ai fost zahar si ai gust de capsuni. Nu stiu de ce asociez fiecarui tip un aliment. :))

Fericirea mea asta e.

Dureroasa e mereu revenirea, trezirea la realitate a doua zi, cu o durere de cap. Iar diseara cand o sa ies pe afara orasul o sa fie pustiu si plciticos fara tine. Nu o sa mai aiba stralucire, beculete, capsuni.

Daca ar fi mai multi oameni ca tine, daca as cunoaste mai multi oameni ca tine, viata mea ar fi mult mai interesanta si nu m-as mai da cu capul de pereti de plictiseala.

Sunt prea preocupata de cum ma vede lumea, si uneori uit de cea care sunt de fapt. Cu tine nu a fost nevoie sa ma prefac, sau sa ma straduiesc sa consolidez o imagine a ceea ce crezi tu. Cu tine am fost reala.

Ne vedem la vara. Sunt genul de fata la care, la un moment dat, se intorc oamenii.

Am lucruri in care sa cred, lucruri pentru care sa lupt, vise de implinit. Nu pot sa renunt sau sa ma complac. Nu pot decat sa ies in fata si imi asum asta. Am timp. Daca nu azi, maine. Si tot asa.

Si nu a fost deloc aiurea si deloc ciudat. A fost frumos. Am deschis ochii bine si te-am respirat asa, cu totul, cat sa imi ajunga.

Mersi, S.

Nu stiu

"Merg cu pumnii stransi pe strada
 Fiecare deget plange
 Simt ca daca i-as deschide
 Mi-ar intra nameti in sange."

Senzatia ca esti in cu totul si cu totul alt oras doar pentru ca esti cu el si cu el totul pare nou. Din nou nou.


"Sunt cu tine cea mai buna
 Si mai sfanta dintre toate
 Si numesc iubirea noastra
 Jignitor- singuratate."


Nu stiu de ce, nu stiu cand si cum si de ce Dumnezeu a lasat sa se intample desi e ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit, nu stiu ce-ai facut si nici ce faci si nici cum sa opresc asta dar te iubesc.

Anul trecut in luna mai am mai spus o data te iubesc, si chiar credeam asta si chiar iubeam. Nu mint, nu e poezie, nu vreau sa fie epic si siropos, doar ca se intampla acum.

Te iubesc. In felul meu ciudat si egoist te iubesc. Te iubesc cum iubesc sa ma trezesc dimineata si sa fie soare in camera. Urasc ca te iubesc, pentru ca ma consuma si nu pot sa mananc. Urasc ca mi se pune un nod in gat, urasc ca te iubesc pe tine si nu pe cine ar trebui, dar iubesc iubirea si te iubesc pe tine. Si, oare, pe cine ar trebui sa iubesc? Adica niciodata nu mi-am ales momentele potrivite, si nici acum nu e momentul potrivit dar.. te iubesc.

Nu stiu cu ce se mananca toata treaba asta, nu ma astept sa ma iubesti inapoi pentru ca atata fericire m-ar distruge probabil, dar macar multumeste-i lui Dumnezeu ca cineva te iubeste asa cum te iubesc eu, ca te iubesc EU. Nu simt fluturi in stomac, nu simt gol in stomac, nu am emotii cand esti in preajma mea, nu ma pierd, nu simt nevoia sa te sarut posesiv ca si cum ai fi doar al meu, nu esti o jucarie. Tu nu esti o jucarie...

Spune-mi MULTUMESC. In gand, cu voce tare, poti sa ma iei si in brate si sa ma saruti daca vrei, poti sa faci ce vrei. Am incetat a mai avea asteptari, nu de la tine. Nu stiu cat o sa te iubesc, cand o sa ma opresc, dar acum iubesc si doare in fiecare secunda.

Daca ultima oara eram fericita ca iubeam, acum nu sunt. As vrea, am incercat sa fiu de gheata, asa cum a incercat cineva sa ma invete, dar eu, eu nu pot. Eu pun suflet si sunt implicata cu fiecare celula si atom care ma tine adunata. Ti-as putea cadea la picioare, nu stiu, nu stiu ce ar trebui sa fac. Ar trebui sa iau o decizie: sa iti spun, sa ignor totul, sa fac ceva dar nu pot. Nu pot sa respir normal, nu pot sa am rabdare.

Da-mi drumul, lasa-ma sa plec. Nu stiu ce imi faci, ce imi pui in mancare pe ascuns sau ce farmece ai facut ultima oara cand era luna plina, pentru ca imi e greu sa cred ca m-am indragostit de tine involuntar, fara motiv, fara asteptari- pur. Si, la urma urmei, daca ne-am iubi? Cat de rau ar putea fi? Cat de rau am putea sa o dam in bara? Ce ar putea sa mearga prost? Nu stiu. Nu ma intreba nimic.

Vreau sa te vad, cand te vad vreau sa plec, cand nu te vad ma simt incompleta, ca si cum cineva ar fi smuls o bucata din mine si ar fi aruncat-o peste gard la caini. E aiurea, mi se pare ca nu se intampla ceea ce se intampla si e al dracului de real. E o iubire palpabila, tangibila- sunt eu. Eu sunt iubirea, si te iubesc, iubitul meu. Nu imi cere explicatii, nu am timp si am obosit. Te iubesc pur si simplu. Te iubesc. Dumnezeule. Te iubesc. Cum pot opri asta?

"Merg cu pumnii stransi pe strada
 Si mi-e rau, si-apoi mi-e bine
 Si-i deschid numai cand vantul
 Ma va intalni cu tine."....

Am incercat. Poate ca asa ar trebui sa fie lucrurile, asa cum sunt acum. Eu sa te iubesc cu disperarea ca iubesc pe cine nu trebuie si sunt iubita de cine nu vreau, tu sa fugi sau sa nu fugi sau sa fi nevoit sa fugi. Renunt. Pentru prima oara, pentru prima oara in 17 ani, renunt. De aici nu mai tine de mine cea rationala. De aici incolo, dincolo de linia asta, dincolo de atrii si ventricule sunt sentimente. Daca ar circula sange prin ele, as opri asta, tot oxigenul si nutrimentele ce le hranesc. Dar iubirea nu stiu ce mananca, nu stiu unde e si nu stiu ce sa ii fac. E acolo. TU esti acolo.



P.S. Si ma doare dintre toate, cel mai mult iubirea noastra.

Cand/ Niciodata

Stii ca ti-e dor de caldura doar iarna cand iti ingheata nasul.
Stii ca vrei soare doar cand in ianuarie se intuneca de la 4 dupa-amiaza.
Stii ca iti lipseste ciorbita de la mama doar cand esti departe de casa. Si patul tau, perna, paturica, ursuletul.
Stii ca vrei sa fugi doar cand stai pe loc, sa te asezi pe un scaun cand esti nevoit sa stai in picioare, sa citesti o carte cand pierzi vremea la seriale, sa faci la mate cand deja te-ai decis ca dai la Medicina.
Stii ca o iubesti doar cand iti intoarce spatele. Ia-o de mana.


"Never thought I'd get any higher
Never thought you'd fuck with my brain
Never thought all this could expire
Never thought you'd go break the chain."

Si n-am crezut vreodata ca n-am sa te mai chem. Ca n-am sa-mi mai doresc sa te respir posesiv, sa-ti musc buzele sau sa imi trec degetele prin parul tau. Sa nu iti simt lipsa, sa nu imi fie groaznic de dor de ochii tai albastri. Sa iti uit vocea, mirosul, dintii perfecti.

Stii sentimentul ala, de libertate infinita? Eu da, il stiu. Afara e ceata sa frig si chiar bate vantul de mi-a imprastiat parul in toate directiile, dar ma simt ca si cum cineva ar fi deschis usa de la cusca asta in care am stat inchisa. Am camera si bluzele pline de flori, capul plin de vise.

As putea sa dau fiecaruia putina fericire, si tot mi-ar ramane suficienta cat sa fiu euforica o buna perioada de timp, pentru ca, ghici ce, sunt libera. Liniste, liniste! Auziti? SUNT EU RAZAND.

Soare

"E poate prea devreme, dar stiu ca nimic nu poate opri primavara din drumul pe care a pornit."

M-am dat jos din pat si am scuturat puful de la patura de pe pantaloni. Era soare si aproape cald afara. 

Te-as cere inapoi si stiu ca ai veni in secunda doi, dar ti-as da rapid cu piciorul cum ai facut-o si tu. Ramai acolo, te rog. Ramaneti cu totii acolo.

Vreau copii. Vrea doua fete care sa ma strige "mami" si un sot care sa-mi aduca sambata dimineata o cafea cu mult zahar. 

Imi place ce traiesc, imi place ca mereu, odata cu primavara, odata cu soarele si caldura si mirosul puternic de flori de la mine din camera incep toate lucrurile sa mearga. Sa mearga bine. Primavara imi place sa ma uit in oglinda, primavara realizez ca am crescut, ca am slabit, ca am mai invatat ceva, preponderent anatomie. Primavara oamenii sunt buni, primavara iubesc.

Primavara hainele imi vin mai bine pe corp, am parul mai lung si am chef. Primavara mea.

S-a terminat. M-am plicitisit sincer sa rememorez tot ce am strait. Pana si Stefan Gheorghidiu s-a saturat la un moment dat. Sunt mai buna acum. Ma gandesc si la altii, la tine. Mi-a fost dor sa alerg, sa dansez, sa am nasturii de la gat descheiati. Respir mai bine caldura si soarele decat zapada si frigul. 

Norocul meu ca am o gramada de timp sa ma gasesc. Daca esti cu mine, e ok, ajuta-ma. Daca nu, eu o sa musc din Paradis fie ca ma sustii tu sau nu. Mi-am invatat bine toate lectiile si aceleasi greseli nu o sa le mai fac. E bine ca am dat-o in bara acum, la 16 ani, pentru ca de la 17 vreau sa iau nota 10 la tot ce tine de oameni.

Imi pare rau ca pe unii i-am pierdut, poate ar fi fost bine sa ii am alaturi pana la sfarsit sau cat mai aproape de el, dar nimic din ceea ce pare azi de neinlocuit nu e pentru totdeauna. Am facut loc bucuriilor si zambetelor de maine.

E soare, e bine. Am vise, am iubire de oferit cat sa umplu toate paharele din lume. Nu imi e dor de nimeni, doar de lumina mi-a fost. Acum eu sunt lumina, acum eu stralucesc.

Nicio noapte nu va fi lipsita de stele, nicio zi fara soare. Pot sa ma impac cu lipsa ta, dar nu cu frigul. O sa te chem la iarna probabil. Sau, la dracu, o sa dau drumul la centrala. Sau o sa bag lemne in soba. 

Working class hero

Nu stiu daca din migdalele alea multe pe care le am de mancat acum am scapat de una sau de doua sau de noua. Cert e ca am mai pus pe mine genu asta de "calorii" dupa ultimele saptamani.

Eu nu renunt niciodata la chestii, si cu toata mini-dezamagirea planul meu mare de a ajunge medic nu se opreste din cauza unui mini-esec de genu. Probabil inseamna ceva, si probabil voi ramane cu ceva, dar ar fi momentul sa nu mai despic firul in patru. Lucrurile se intampla si fara sa fac eu disectii.

M-am obisnuit cu mine asa, cu mine ca si om bun, cred. Incerc sa mentin si sa imbunatatesc asta, pentru ca am numai de castigat. Eu nu renunt, eu nu recunosc o cauza pierduta. EU NU SUNT O CAUZA PIERDUTA.

Inca nu am apucat sa ma bucur cum trebuie ca e primavara, inca nu am iesit in soare sa ma plimb si sa rad si sa simt caldura aia pe obraji, dar o sa o fac cat mai repede. Am un gand bun pentru toti cei care mi-au tinut pumnii si m-au suportat perioada asta in care am fost extrem de stresanta, recunosc.

Eu nu ma opresc aici. Eu am incredere in mine, eu stiu ca pot mai mult si mai bine. Si am timp. Inca am timp.