Working class hero

Nu stiu daca din migdalele alea multe pe care le am de mancat acum am scapat de una sau de doua sau de noua. Cert e ca am mai pus pe mine genu asta de "calorii" dupa ultimele saptamani.

Eu nu renunt niciodata la chestii, si cu toata mini-dezamagirea planul meu mare de a ajunge medic nu se opreste din cauza unui mini-esec de genu. Probabil inseamna ceva, si probabil voi ramane cu ceva, dar ar fi momentul sa nu mai despic firul in patru. Lucrurile se intampla si fara sa fac eu disectii.

M-am obisnuit cu mine asa, cu mine ca si om bun, cred. Incerc sa mentin si sa imbunatatesc asta, pentru ca am numai de castigat. Eu nu renunt, eu nu recunosc o cauza pierduta. EU NU SUNT O CAUZA PIERDUTA.

Inca nu am apucat sa ma bucur cum trebuie ca e primavara, inca nu am iesit in soare sa ma plimb si sa rad si sa simt caldura aia pe obraji, dar o sa o fac cat mai repede. Am un gand bun pentru toti cei care mi-au tinut pumnii si m-au suportat perioada asta in care am fost extrem de stresanta, recunosc.

Eu nu ma opresc aici. Eu am incredere in mine, eu stiu ca pot mai mult si mai bine. Si am timp. Inca am timp.