Papusa cu 10 la info

           Asta am fost azi. O papusa uratica, ce-i drept, din cauza piciorusului, cam impiedicata si fara tuu-tuu, dar o papusica datorita voua: colegi in special, si prieteni, care nu m-au lasat sa merg singurica si m-au ajutat cu tot ce aveam. Multumesc, dragilor!

           Referitor la topul celor mai cei din liceu, l-am l-am detronat pe incoronat definitiv si irevocabil. Acum stiu ca nu e el cel prin care existam si eu. Trebuia sa realizez asta din primul moment in care l-am atins si nu am simtit absolut nimic. Stiu, greu de crezut ca atingand asa ceva nu o sa simti nimic. Dar atunci cand iti doresti ceva atat de mult si intr-un final se intampla, nu te mai bucura. Pe mine el nu ma mai face sa simt nimic. Am invatat sa trec peste ambalaj. Nu e o jucarie, e un om. Nu il iau sa-l pun in vitrina, desi ar arata al dracului de bine.... ci il iau pentru mine, pentru cand am nevoie. Si de el nu am nevoie.


          Intr-o alta ordine de idei, mi-am vopsit iar lumea in roz, am adus Feti-Frumosi din care o sa aleg unul candva, si am inceput sa zambesc. Pentru ca se asorteaza mult mai bine surasul cu hainele mele noi decat umbrele de tristete. M-am uitat in oglinda, stiu ce zic.


          Nu-mi mai doresc nimic. Ma multumesc cu farama de Univers pe care o am, cu oamenii, florile si ciocolata(care fie vorba intre noi, imi da mereu peste cap planurile de dat jos kilograme) din ea, si invat sa zbor pentru ca va veni momentul sa trebuiasca sa-mi ating visul. Si vreau sa fiu pregatita. Chiar daca ma voi lovi de primul copac, poate si de al doilea si al treilea, la un moment dat voi invata sa-i ocolesc.

        Nu mai cersiti fericire, iesire din cotidian sau iubire: aveti deja totul si ocazia sa profitati  de ele. Nu incercati sa schimbati nimic, poate doar pe voi. Lumea e asa cum trebuie, si ar fi cazul sa incercati sa intelegeti. Eu.. eu incerc. Nu stiu daca o sa-mi iasa dar am tot timpul din lume.







        Multumesc ca primesc palme cand trebuie, si imbratisari cand am intr-adevar nevoie!
        Ca sa fie clar, frumusei sunteti toti cei din jurul meu, nu pentru ca sunteti mirifici la exterior, ci pentru ca dincolo de ce vede lumea ascundeti ceva bun. Azi am inteles. Iti multumesc, V.D. ca mi-ai deschis ochii, poate involuntar. Iti multumesc ca ma lasi sa intru, caci am gasit in tine tot ce am nevoie.


                                   Zambesc. Zambesc pentru ca sunt zile pe care nu o sa le uit niciodata. 29 si 30 noiembrie, 2011. Zile in care am invatat mai mult decat in toti anii de scoala.

Ceva nou

           Da, ceva nou: o intindere  sau ma rog, ce cacat o fi, de nu pot sa merg nici pana la bucatarie. Intr-o privinta e bine, ca nu mananc. Dar in pana mea, de ce mie, de ce acum, de ce asa? Ce am facut iar sa merit un sut dinasta, care, apropo, doare ca dracu.
           Chestia asta nenorocita si ziua de 29 nov insa, m-au facut sa scriu dinou. La urma urmelor, poate ca meritam sa fiu trezita, sa realizez ca doar pentru ca un cretin a zis ca o sa ma las de scris, nu inseamna ca o sa ma  las. Ala e doar un cretin. Eu sunt mult mai mult decat atat. Cel putin , asa imi place sa cred. Chiar daca stau atarnata in scaun, cu piciorul spanzurat de perne si plin de tot felul de chestii vascoase si scarboase ( nu stiu ce m-a facut sa zic asta) tot traiesc cu impresia ca primul Sf. Andrei in liceu o sa fie mirobolant :D Chiar daca, repet, nu pot sa merg de nicio culoare. O sa vad eu ce fac. Banuiesc ca o sa-mi iau perechea de aripi si o sa mi-o pun in loc de ghiozdan. Alta solutie, nu vad. Voi?

          Si toti cretinii astia din jur... Dumnezeule! Ce vina am eu ca ei sunt cretini? Imi tot ziceam "Intragosteste-te si tu odata, ce faci, ai 16 ani maine-poimaine si nu stii cu ce se mananca." De cine? De cine? De cine? Arata-mi tu unu' sa merite, ca eu nu-l gasesc de nicio culoare. Poate oi avea alte orientari... who knows?

          O sa ma opresc ca aberez. Si nu de alta, dar cine citeste s-ar putea sa si creada. In orice caz, am gasit sensul vietii: sa facem prostii si sa primim palme de pe urma carora ori invatam ceva, ori ne dam seama de ceva. De pilda eu: sa ma p*s rapid pe ce cred altii. Insist in a crede ca nu meritam sa-mi distrug un sfert de picior drept.

          Da simt ca n-am degeaba varsta pe care o am: de cand cu liceul am reusit sa iau note mici, sa ma fac de cacat in fata lui Lurch si bineinteles, m-am ales si cu cateva semne de buna purtare.

         Ma uit si eu la Vocea Romaniei, ca doar nu o sa invat la bio, nu?

Time of my life

                                                                                                                             Motto:
                                                                                              ,,Gandeste-te la trecut numai in masura in care
                                                                                          amintirea iti aduce bucurie."       Jane Austen
                                                                          

                   "Nu te-am mai vazut niciodata asa euforica." Asta pentru ca niciodata nu am mai fost. O sa ma gandesc mereu la farama de trecut reprezentata de Balul Bobocilor deoarece amintirea imi trezeste mai mult decat bucurie. Vreau sa felicit si eu organizatorii....organizatoarele :P care au pus enorm de mult suflet.
                    Daca as lua-o cu "multumesc" as termina maine. Ideea e ca premiul e cea mai nesemnificativa parte. Adevaratul castig consta in prieteniile legate si in faptul ca ne-am distrat pe cinste. O sa multumesc doar celor mai importanti. Anume bobocii, care merita toate laudele si felicitarile. Astia 16 cei mai frumosi si simpatici bobocei din galaxie! >:D<
                    Nu stiu ce am spus, nici ce mi s-a spus dupa. Oricum a fost una dintre cele mai frumoase seri de pana acum. Sper sa mai am astfel de ocazii.
                    "Rosu, pentru ca ai castigat." Nu titlul de Miss, ci locul 3, incredere si experienta. A fost ultima etapa a copilariei, deoarece incep sa depasesc stadiul de boboc. Infloresc. Inflorim cu totii.
                     Nu mai am cuvinte. Stiu doar ca nu regret nimic, nici timpul alocat, nici volanasele cusute de mi-au sarit capacele, absolut nimic.




                                                       Felicitari, dragilor!


P.S. Cu "Time of your life" marchez fiecare eveniment semnificativ.