Tu, copil obraznic, te-ai incaltat cu pantofii rosii si ai plecat ca Gerda din poveste in cautarea lui Kay... Tu nu stiai ca el are cioburi in ochi, tu nu stiai ca el se joaca obsesiv cu bucatile de gheata.
Tu, copil egoist, l-ai vrut doar pentru tine, l-ai vrut cu totul, l-ai vrut asa cum nimeni nu-ti da dreptul.
Tu, copil rau, tu nu stii ca oamenii au personalitate, si idei, si principii, si eventual un simt etic, de care nu se bucura marea majoritate? Tu, copil necopt, credeai ca poti sa faci din el papusa de carpe si ate...
Tu, copil mincinos, ai fugit in bratele altora de fiecare data, ai fugit si te-ai oferit pe tava si celorlalti, tu, copil ipocrit, nu ai stiut sa fi doar a lui... tu l-ai ranit, copil rau.. e vina ta.
Tu nu stii, copil desfranat, ca fiecare dintre noi are o inima, sentimente? Te-ai pierdut in voluptati nepermise, ai ranit si ai smuls lacrimi fara sa schitezi nicio emotie. Tu esti rau, copil rau...
Numai tu, copil rebel, ti-ai desprins parul lung si ondulat, si nu ti-ai permis sa plangi pentru ca ochii tai superbi si-ar fi pierdut din stralucire, acoperiti de lacrimi... Copil las, de ce nu ai luptat? De ce l-ai abandonat cand stii ca avea nevoie de tine, de ce nu l-ai iubit...? De ce, copil nechibzuit.. nu l-ai iubit?... De ce acum, cand stii ca nu mai e al tau, cand stii ca nu mai esti a lui, de ce il vrei acum, copil perfid?...
Era Fat- Frumos, copil necunoscator. Era Fat- Frumos, si te-ar fi dus in palatul lui, si te-ar fi suit pe calul nazdravan care zboara iute ca vantul si ca gandul, ti-ar fi aratat lumea asta plina de lumini si culori si oameni.. Ai fi putut sa fi printesa lui, copil nestiutor.. si te-ar fi iubit candva... vreodata...
I-ai luat totul, copil nesatul. I-ai devorat cu aviditate sufletul, i-ai cusut cu cruzime buzele, el nu a putut sa tipe sau sa strige sau sa te certe... I-ai secat si izvoarele ochilor, copil lacom... L-ai ucis, copil nelegiuit, l-ai ucis si ai inceput sa razi pervers cand l-ai lasat zacand intr-o balta de spaima si neputinta, i-ai ras in fata, copil criminal.
Meriti sa fugi dupa Kay si el sa nu te mai vrea, caci, pana la urma urmei, tu esti o bucata de gheata, tu nu vezi cat de frumosi sunt trandafirii...
vineri, 19 octombrie 2012
miercuri, 17 octombrie 2012
Maybe I'm a bitch.
A bitch and a sucky friend.
La urma urmei, altfel nu-mi explic cu ce pot sa gresesc incat sa mi se raspunda atat de brutal. Sau, mai rau, sa nu mi se raspunda deloc.
De cand ma stiu am incercat sa fiu un inger pe Pamant, sa iubesc pe toata lumea, sa ascult pe toata lumea, sa tratez pe toata lumea la fel. Dar nici macar Lui Dumnezeu nu ii reuseste, cu atat mai putin mie. Nu am vrut sa lezez orgoliul nimanui, nu am intentionat sa ranesc, sa manipulez, sa ma folosesc de oameni, iar daca am facut-o, ma pot justifica. NU SUNT UN OM RAU.
Si totusi, undeva trebuie sa gresesc. Ceva nu imi iese. Sunt egoista. Vreau sa ma iubeasca toata lumea. De ce ma iubeste cine nu vreau? De ce nu primesc si eu ce merit? Si de ce toate lucrurile pe care le merit sunt defecte din cel putin un punct de vedere?!
Am zambit 16 ani fara pauza de ma dor toti muschii fetei, pentru ca ma simteam vinovata de fiecare data cand cineva imi banuia trairile negative si aveam senzatia ca se incarca cu ele. Iubesc oamenii in speranta ca sunt buni. Iubesc pur si simplu in speranta ca voi fi eu la randul meu mai buna.
Nu ofer nimic gratuit, inafara de intelegere, compasiune si un varf de lingura cu rabdare. Nu vreau decat sa fac toate lucrurile bine, dar oricat as incerca tot singura ma trezesc, fara nimeni care sa ma tina in brate, fara sa primesc ceea ce ofer. NU CER MAI MULT DECAT AR TREBUI SA MI SE DEA.
Imi tot amintesc ziua de 5 iulie 2012, in care am scris pe blog ca daca il merit pe X. atunci sa mi se dea. A doua zi mi-am primit cadoul. Sau, nu stiu, e mult spus cadou. Un fel de sticla de apa rece oferita calatorului obosit de drum.
De ce pe tine nu te merit? Nu imi esti superior din niciun punct de vedere, deoarece insist sa cred ca toti suntem egali. Ca lumea are si respecta anumite principii, care, desi difera de la un individ la altul, au totusi acelasi fundament.
Maybe I'm a bitch. Maybe I suck as a person. Dar fac eforturi sa ma indrept sau sa evoluez, spre deosebire de restul care se complac sa vegeteze in pasivitate. Pot fi foc, pot fi gheata, dar nu gasesc calea de mijloc. Pot fi ciocolata sau vanilie, zi sau noapte, buna sau rea. Tind sa cred ca reprezint +, nu -. Pot sa iubesc sau sa urasc, nu pot ajunge sa urasc oamenii pe care candva i-am iubit. Nu pot sa schimb lumea dar incerc sa ma schimb pe mine. Si, totusi ceva nu imi iese. Undeva ma pierd. Undeva gresesc. Iar eu rar gresesc.
La urma urmei, altfel nu-mi explic cu ce pot sa gresesc incat sa mi se raspunda atat de brutal. Sau, mai rau, sa nu mi se raspunda deloc.
De cand ma stiu am incercat sa fiu un inger pe Pamant, sa iubesc pe toata lumea, sa ascult pe toata lumea, sa tratez pe toata lumea la fel. Dar nici macar Lui Dumnezeu nu ii reuseste, cu atat mai putin mie. Nu am vrut sa lezez orgoliul nimanui, nu am intentionat sa ranesc, sa manipulez, sa ma folosesc de oameni, iar daca am facut-o, ma pot justifica. NU SUNT UN OM RAU.
Si totusi, undeva trebuie sa gresesc. Ceva nu imi iese. Sunt egoista. Vreau sa ma iubeasca toata lumea. De ce ma iubeste cine nu vreau? De ce nu primesc si eu ce merit? Si de ce toate lucrurile pe care le merit sunt defecte din cel putin un punct de vedere?!
Am zambit 16 ani fara pauza de ma dor toti muschii fetei, pentru ca ma simteam vinovata de fiecare data cand cineva imi banuia trairile negative si aveam senzatia ca se incarca cu ele. Iubesc oamenii in speranta ca sunt buni. Iubesc pur si simplu in speranta ca voi fi eu la randul meu mai buna.
Nu ofer nimic gratuit, inafara de intelegere, compasiune si un varf de lingura cu rabdare. Nu vreau decat sa fac toate lucrurile bine, dar oricat as incerca tot singura ma trezesc, fara nimeni care sa ma tina in brate, fara sa primesc ceea ce ofer. NU CER MAI MULT DECAT AR TREBUI SA MI SE DEA.
Imi tot amintesc ziua de 5 iulie 2012, in care am scris pe blog ca daca il merit pe X. atunci sa mi se dea. A doua zi mi-am primit cadoul. Sau, nu stiu, e mult spus cadou. Un fel de sticla de apa rece oferita calatorului obosit de drum.
De ce pe tine nu te merit? Nu imi esti superior din niciun punct de vedere, deoarece insist sa cred ca toti suntem egali. Ca lumea are si respecta anumite principii, care, desi difera de la un individ la altul, au totusi acelasi fundament.
Maybe I'm a bitch. Maybe I suck as a person. Dar fac eforturi sa ma indrept sau sa evoluez, spre deosebire de restul care se complac sa vegeteze in pasivitate. Pot fi foc, pot fi gheata, dar nu gasesc calea de mijloc. Pot fi ciocolata sau vanilie, zi sau noapte, buna sau rea. Tind sa cred ca reprezint +, nu -. Pot sa iubesc sau sa urasc, nu pot ajunge sa urasc oamenii pe care candva i-am iubit. Nu pot sa schimb lumea dar incerc sa ma schimb pe mine. Si, totusi ceva nu imi iese. Undeva ma pierd. Undeva gresesc. Iar eu rar gresesc.
vineri, 12 octombrie 2012
Ciocolata
Stiu pe cat e ziua ta, stiu ca esti la 222 de km de mine, ca iti place ciocolata alba, esti as la info, stii sa-mi zici ca sunt frumoasa in vreo 4 limbi, esti mai inalt decat mine, adorabil si dulce si epic. Dar, ceea ce stiu cel mai bine e ca ma iubesti.
Stiu ca ochii care nu se vad, se viseaza la ei. Stiu ca tehnologia e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat: imi da posibilitatea sa te aud non-stop, sa te vad non-stop, sa iti scriu non-stop.
Nu sunt prea multe de zis, pentru ca stiu ca siroposenia asta de relatie in care m-am bagat o sa-mi ridice glicemia pana la un prag letal daca nu ma potolesc odata. Stiu ca existi undeva acolo, in Bucurestiul ala in care n-am intrat de prea multe ori. Stiu ca existi pur si simplu si asta imi e de ajuns, cel putin momentan. Nu pot sa promit luna si stelele, pentru ca astfel as lasa cerul gol. Dar pot sa-ti promit ca voi continua sa exist si sa te iubesc, daca asta e iubire. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a aruncat in fata ochilor, pentru ca reprezinti tot ceea ce cu siguranta nu as fi gasit in orasul asta mic, cu baieti obisnuiti in marea lor majoritate. Te iubesc, D. Chiar cred ca te iubesc.
Te astept cu nerabdare, te astept cum astept vara, cum astept soarele, cum o astept pe mama cand vine sa ma vada.
Iubi Deni, iubi Deni. Sunshine Deni, love u.
Stiu ca ochii care nu se vad, se viseaza la ei. Stiu ca tehnologia e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat: imi da posibilitatea sa te aud non-stop, sa te vad non-stop, sa iti scriu non-stop.
Nu sunt prea multe de zis, pentru ca stiu ca siroposenia asta de relatie in care m-am bagat o sa-mi ridice glicemia pana la un prag letal daca nu ma potolesc odata. Stiu ca existi undeva acolo, in Bucurestiul ala in care n-am intrat de prea multe ori. Stiu ca existi pur si simplu si asta imi e de ajuns, cel putin momentan. Nu pot sa promit luna si stelele, pentru ca astfel as lasa cerul gol. Dar pot sa-ti promit ca voi continua sa exist si sa te iubesc, daca asta e iubire. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a aruncat in fata ochilor, pentru ca reprezinti tot ceea ce cu siguranta nu as fi gasit in orasul asta mic, cu baieti obisnuiti in marea lor majoritate. Te iubesc, D. Chiar cred ca te iubesc.
Te astept cu nerabdare, te astept cum astept vara, cum astept soarele, cum o astept pe mama cand vine sa ma vada.
Iubi Deni, iubi Deni. Sunshine Deni, love u.
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Sweet life
Baby, viata asta este dulce, dulce...
Traiesc. Traiesc si nu asa pur si simplu, la voia intamplarii. Traiesc sa te simt cum ma saruti pe umeri cand pluoverul larg aluneca indiferent, traiesc sa te strang in brate cand te vad, atat de rar, totusi, traiesc sa ma musti de obraz cu caldura, traiesc.
Asa traiesc eu: cu tine. Cu tine rad, cu tine plang, cu tine stau seara pe banci zambind vinovat, pe tine te sarut vinovata, cu tine TOT. Ma faci sa-mi fiarba sangele prin corp, devin un intreg cu tine, celulele mele isi pierd membrana, se amesteca. Esti nucleul ala imens, urias, iar restul lumii e doar putina citoplasma ratacita.
NU DAU NIMANUI DREPTUL SA MA JUDECE. Asa vreau sa traiesc, asa mi-e bine: cu tine mi-e bine. Pe tine te am no matter what/ when/ where. 5 minute cu tine si ziua are sens, viata are sens: TU esti sensul, directia, traiectoria. Tu imi dai viteza si timp, tu ma faci sa respir, tu esti aer curat in plamani, amidonul din cartofi, celuloza din peretele celular, tu esti gemul pe care-l intind pe clatite.
Fara tine n-as avea nici clatine, aer, nici cartofi prajiti. Tu dai gust, esti cea mai dulce sare, NaCl e mic copil pe langa tine. Sarea mea ca zaharul, multumesc. Ca existi, ca ma vrei, ca ma faci sa stiu sa traiesc, sa cred in mine. Nu mai am nevoie de vise, ma satur cu tine.
Te am oricand, te am pentru ca ne iubim, oamenii cand se iubesc ar trebui sa fie impreuna, asa ca noi.. Dar noi ne ascundem trist pe o banca obscura, de gura lumii. Nu avem curaj? Nu. Nu avem nevoie: de lume, de oameni, de nimeni. Cand suntem noi 2, tu esti lumea, eu sunt lumea, noi suntem lumea. Iti multumesc ca ai venit sa ma iubesti, sa-mi spui ca sunt frumoasa, sa-mi zici ca ochii mei verzi sunt superbi. Sunt frumoasa pentru ca sunt cu tine, nu pentru ca-mi iau decolteu sau platforme. Lumina, caldura, zambetul tau ma fac frumoasa. Sa nu mai pleci. Sa stai aici, sa ma iubesti mult mult de tot, sa ma iubesti non-stop. Iubeste-ma iubire, asa cum te iubesc eu. Mult. Enorm de mult. As putea umple un ocean cu iubirea ce ti-o port, dar atunci nu ti-as mai daru-i-o tie. Pentru tine traiesc, cu tine traiesc, multumita tie traiesc. Te iubesc.
Traiesc. Traiesc si nu asa pur si simplu, la voia intamplarii. Traiesc sa te simt cum ma saruti pe umeri cand pluoverul larg aluneca indiferent, traiesc sa te strang in brate cand te vad, atat de rar, totusi, traiesc sa ma musti de obraz cu caldura, traiesc.
Asa traiesc eu: cu tine. Cu tine rad, cu tine plang, cu tine stau seara pe banci zambind vinovat, pe tine te sarut vinovata, cu tine TOT. Ma faci sa-mi fiarba sangele prin corp, devin un intreg cu tine, celulele mele isi pierd membrana, se amesteca. Esti nucleul ala imens, urias, iar restul lumii e doar putina citoplasma ratacita.
NU DAU NIMANUI DREPTUL SA MA JUDECE. Asa vreau sa traiesc, asa mi-e bine: cu tine mi-e bine. Pe tine te am no matter what/ when/ where. 5 minute cu tine si ziua are sens, viata are sens: TU esti sensul, directia, traiectoria. Tu imi dai viteza si timp, tu ma faci sa respir, tu esti aer curat in plamani, amidonul din cartofi, celuloza din peretele celular, tu esti gemul pe care-l intind pe clatite.
Fara tine n-as avea nici clatine, aer, nici cartofi prajiti. Tu dai gust, esti cea mai dulce sare, NaCl e mic copil pe langa tine. Sarea mea ca zaharul, multumesc. Ca existi, ca ma vrei, ca ma faci sa stiu sa traiesc, sa cred in mine. Nu mai am nevoie de vise, ma satur cu tine.
Te am oricand, te am pentru ca ne iubim, oamenii cand se iubesc ar trebui sa fie impreuna, asa ca noi.. Dar noi ne ascundem trist pe o banca obscura, de gura lumii. Nu avem curaj? Nu. Nu avem nevoie: de lume, de oameni, de nimeni. Cand suntem noi 2, tu esti lumea, eu sunt lumea, noi suntem lumea. Iti multumesc ca ai venit sa ma iubesti, sa-mi spui ca sunt frumoasa, sa-mi zici ca ochii mei verzi sunt superbi. Sunt frumoasa pentru ca sunt cu tine, nu pentru ca-mi iau decolteu sau platforme. Lumina, caldura, zambetul tau ma fac frumoasa. Sa nu mai pleci. Sa stai aici, sa ma iubesti mult mult de tot, sa ma iubesti non-stop. Iubeste-ma iubire, asa cum te iubesc eu. Mult. Enorm de mult. As putea umple un ocean cu iubirea ce ti-o port, dar atunci nu ti-as mai daru-i-o tie. Pentru tine traiesc, cu tine traiesc, multumita tie traiesc. Te iubesc.
vineri, 5 octombrie 2012
Pedepsita
,,Dragostea imi e pedeapsa/ Pentru ca te-am sarutat..."
Bai copile, ca pana la urma urmei, asta esti, un copil de 16 ani juma', care are curaj sa-si pastreze lumea intacta. Bai copile, ce stii tu despre dragoste?
Pai eu... eu cred ca e cel mai fain sentiment. Adica, e super smecher sa iubesti si sa fi iubit, nu?
Bine zis copile, sa iubesti si sa fi iubit..
Da, dar, chiar daca el nu ma iubeste, e ok. Posibil sa nu fiu in stare sa supravietuiesc unei fericiri atat de mari, pana la urma asta ne e scopul nu? Si oricum, totul in lume s-a facut din iubire, cred. Eu, de exemplu, invat la materia X din dragoste pentru profa Y. Stiu ca nu-i in regula, ca ar trebui sa disociez materia de profesor, dar vorba aia, am 16 ani juma'.
Eu nu stiu de ce toata lumea se cramponeaza atat cu "Vai, nu ma iubeste..". Cat egoism! Vrem un om doar pentru noi, credem ca daca noi il iubim trebuie sa o primim in schimb. Cred ca iubirea nu se poate impune sub nicio forma, nimeni nu ne da dreptul asta. Ce, cand da 50 de bani unei cersetoare pe strada ii asteptam inapoi? Iubiti, pentru numele lui Dumnezeu, asa, pana cand o sa ajungeti o leguma intr-un scaun cu rotile si nu o sa mai auziti nici cu televizorul dat la maxim. Iubiti oamenii, ca e bine, e frumos, iubiti flori, ca-s frumoase si mor repede, iubiti copii, ca o sa creasca si o sa ceara bani de buzunar si masina la 18 ani, iubiti-i pe cei care v-au crescut, pe cei care si-au batut capul cu voi 16 ani juma, si nu parintii, daca va sunt parinti doar cu numele. Iubiti pe cine merita, cat de mult merita. Nu iubiti aiurea, nu va consumati energia iubind un om banal, obisnuit, care nu face nimic deosebit.
Iubesc marea si si ochi si mainile si florile. Iubesc muzica, ciocolata, cartile bune, pe Papi, maimutica mea. Iubesc oameni pentru ca imi plac in general, dar sunt si unii pe care-as vrea sa-i vad fugariti de un chiwawa. Iubesc diminetile, adica inceputurile. Iubesc sfarsiturile de poveste, adica inserarile. Iubesc luna mai mult decat soarele, iubesc caldura mai mult decat iubesc frigul. Iubesc nepasarea din prima saptamana de vacanta, lancezirea aia de toate zilele de iunie. Iubesc emotia scolii, efortul depus 9 luni ca la sfarsit sa-mi vad media adorabila, diplomele si prajitura bine-meritata. Iubesc sa vin obosita acasa si sa gasesc un fursec cu gem de capsuni pe masa sau o placinta de mere. Iubesc cand oamenii ma iubesc, dar nu iubesc oameni din simplul fapt ca ma iubesc.
Dar acum, iau dragostea ca o pedeapsa. Pentru ca te-am sarutat, nu meritam sa ma indragostesc asa, pur si simplu.. In fond, nu ai facut nimic special, m-ai sarutat. Ne-am sarutat. Era noapte tarziu si era cald, erau luminite prin tot orasul, urma sa se umple cerul de lapte, caci veneau zorii. Erai tu, cu ochii tai verzi, manjind vidul. Erau mainile tale rosii de emotie, fata ta alba. Eram eu, sandalele mele cu toc inalt care ma faceau sa te privesc ochi in ochi. Si s-a intamplat. Ei bine, nu merit sa fiu pedepsita. Dar, te merit pe tine...
Bai copile, ca pana la urma urmei, asta esti, un copil de 16 ani juma', care are curaj sa-si pastreze lumea intacta. Bai copile, ce stii tu despre dragoste?
Pai eu... eu cred ca e cel mai fain sentiment. Adica, e super smecher sa iubesti si sa fi iubit, nu?
Bine zis copile, sa iubesti si sa fi iubit..
Da, dar, chiar daca el nu ma iubeste, e ok. Posibil sa nu fiu in stare sa supravietuiesc unei fericiri atat de mari, pana la urma asta ne e scopul nu? Si oricum, totul in lume s-a facut din iubire, cred. Eu, de exemplu, invat la materia X din dragoste pentru profa Y. Stiu ca nu-i in regula, ca ar trebui sa disociez materia de profesor, dar vorba aia, am 16 ani juma'.
Eu nu stiu de ce toata lumea se cramponeaza atat cu "Vai, nu ma iubeste..". Cat egoism! Vrem un om doar pentru noi, credem ca daca noi il iubim trebuie sa o primim in schimb. Cred ca iubirea nu se poate impune sub nicio forma, nimeni nu ne da dreptul asta. Ce, cand da 50 de bani unei cersetoare pe strada ii asteptam inapoi? Iubiti, pentru numele lui Dumnezeu, asa, pana cand o sa ajungeti o leguma intr-un scaun cu rotile si nu o sa mai auziti nici cu televizorul dat la maxim. Iubiti oamenii, ca e bine, e frumos, iubiti flori, ca-s frumoase si mor repede, iubiti copii, ca o sa creasca si o sa ceara bani de buzunar si masina la 18 ani, iubiti-i pe cei care v-au crescut, pe cei care si-au batut capul cu voi 16 ani juma, si nu parintii, daca va sunt parinti doar cu numele. Iubiti pe cine merita, cat de mult merita. Nu iubiti aiurea, nu va consumati energia iubind un om banal, obisnuit, care nu face nimic deosebit.
Iubesc marea si si ochi si mainile si florile. Iubesc muzica, ciocolata, cartile bune, pe Papi, maimutica mea. Iubesc oameni pentru ca imi plac in general, dar sunt si unii pe care-as vrea sa-i vad fugariti de un chiwawa. Iubesc diminetile, adica inceputurile. Iubesc sfarsiturile de poveste, adica inserarile. Iubesc luna mai mult decat soarele, iubesc caldura mai mult decat iubesc frigul. Iubesc nepasarea din prima saptamana de vacanta, lancezirea aia de toate zilele de iunie. Iubesc emotia scolii, efortul depus 9 luni ca la sfarsit sa-mi vad media adorabila, diplomele si prajitura bine-meritata. Iubesc sa vin obosita acasa si sa gasesc un fursec cu gem de capsuni pe masa sau o placinta de mere. Iubesc cand oamenii ma iubesc, dar nu iubesc oameni din simplul fapt ca ma iubesc.
Dar acum, iau dragostea ca o pedeapsa. Pentru ca te-am sarutat, nu meritam sa ma indragostesc asa, pur si simplu.. In fond, nu ai facut nimic special, m-ai sarutat. Ne-am sarutat. Era noapte tarziu si era cald, erau luminite prin tot orasul, urma sa se umple cerul de lapte, caci veneau zorii. Erai tu, cu ochii tai verzi, manjind vidul. Erau mainile tale rosii de emotie, fata ta alba. Eram eu, sandalele mele cu toc inalt care ma faceau sa te privesc ochi in ochi. Si s-a intamplat. Ei bine, nu merit sa fiu pedepsita. Dar, te merit pe tine...
joi, 4 octombrie 2012
Eu nu
<<Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara.>>
EU nu vreau sa te pierd deloc.
Chiar as vrea pentru o secunda sa fiu superficiala, sa-i dau dracu pe toti si toate. Dar nu. Si faptul ca ma consum atata pentru "gura lumii" probabil ca afecteaza uneori si capacitatea mea de a spune lucrurilor pe nume. Sinceritate pana la un punct, dar macar pana la punctul ala.
Unde esti? Si de ce nu mai vi odata? Cat de departe poti fi oare, de iti ia atata sa ajungi la mine? Ce trebuie eu sa fac sa te-aduc mai repede aici? Azi, de exemplu, mi-am indreptat parul. Si mi-am inchis nasturii de la camasa pana-n gat. Si azi, asa frumoasa cum eram, am stat de vorba. Si azi te-ai uitat altfel la mine, tu cu ochii tai verzi... oare te iubesc pentru ca iubind imi confirm ca sunt capabila de sentimente? Oare te iubesc pentru ca esti aproape de nivelul ala de perfectiune cunoscut mie?
Mergeam azi pe trotuar, sau la ora de chimie, radeam ca o copila de 12 ani care-ti cade la picioare dupa 2 complimente, si alea superficiale, Vai de mama lor.
Te iubesc fara sa astept nimic in schimb.
<<Tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.>>
Cred ca pot sa traiesc cu asta. Adica, si eu am avut ceea ce altii au pierdut. Si eu am ceea ce altii vor. Si eu vreau ceea ce altii au.
La ce ma gandesc acum? La chimie. Si biologie. Si la tine. Si din nou la chimie. Vorba aia, e chimie intre noi..
Dragul meu cu ochii verzi, dragul meu cu parul mereu aranjat, dragul meu, te iubesc.
EU nu vreau sa te pierd deloc.
Chiar as vrea pentru o secunda sa fiu superficiala, sa-i dau dracu pe toti si toate. Dar nu. Si faptul ca ma consum atata pentru "gura lumii" probabil ca afecteaza uneori si capacitatea mea de a spune lucrurilor pe nume. Sinceritate pana la un punct, dar macar pana la punctul ala.
Unde esti? Si de ce nu mai vi odata? Cat de departe poti fi oare, de iti ia atata sa ajungi la mine? Ce trebuie eu sa fac sa te-aduc mai repede aici? Azi, de exemplu, mi-am indreptat parul. Si mi-am inchis nasturii de la camasa pana-n gat. Si azi, asa frumoasa cum eram, am stat de vorba. Si azi te-ai uitat altfel la mine, tu cu ochii tai verzi... oare te iubesc pentru ca iubind imi confirm ca sunt capabila de sentimente? Oare te iubesc pentru ca esti aproape de nivelul ala de perfectiune cunoscut mie?
Mergeam azi pe trotuar, sau la ora de chimie, radeam ca o copila de 12 ani care-ti cade la picioare dupa 2 complimente, si alea superficiale, Vai de mama lor.
<<Tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.>>
Cred ca pot sa traiesc cu asta. Adica, si eu am avut ceea ce altii au pierdut. Si eu am ceea ce altii vor. Si eu vreau ceea ce altii au.
La ce ma gandesc acum? La chimie. Si biologie. Si la tine. Si din nou la chimie. Vorba aia, e chimie intre noi..
Dragul meu cu ochii verzi, dragul meu cu parul mereu aranjat, dragul meu, te iubesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)