Tu esti ploaie

     Mi-e mila de pesti. Ploaia loveste suprafata oceanului, dar pestii nu isi dau seama ca ploua.
     Mi-e mila si de toti cei care fug de furtuna, pentru ca le e teama sa nu se zgarie si de cei care fug de ploaie sa nu isi strice parul.

     Si, totusi... tot ei calca pe flori ca si cum ar fi ciment. Calca pe flori, pentru ca florile nu pot fugi... nici macar din fata ploii. De-aia sunt ele atat de frumoase. Pentru ca isi primesc binecuvantarea cu petalele plecate. Iar tu? Ai avut tu vreodata rabdare sa privesti cum picaturile reci dezbraca cerul de nori? Cum rotile masinilor taie perdelele de apa de pe sosea?

    De ce fugi? TU esti ploaie. De aceea nu ai sa te resemnezi sa pasesti drept prin ea, doar ai invatat la scoala ca + si cu + se resping.

    Pe de alta parte, uite, chiar acum, cand ploua, eu imi arunc pantofii intr-un colt al camerei si imi desprind parul. Fug de tine. Imi place mai mult imbratisarea ploii decat cea a ta.

   Am un motiv pentru care te-am lasat langa fereasta.
 
   Numai uita-te la ciobul de pe trotuar, da, cel in care mi-am zgariat eu talpile. Uita-te cum se joaca lumina cu picaturile. Nu-ti fie teama, lacrimile cerului au spalat de mult sangele meu.

    Te rog sa-ti iei mainile de la urechi. Te rog sa opresti casetofonul si sa asculti ceea ce desertul nu aude niciodata.

   Te rog sa intelegi ca ploaia e numai una, si ca tu va trebui sa faci eforturi sa devi OM. Nu fi gelos, tot pe tine te iubesc mai mult. Dar acum, lasa-ma sa alerg. Stii ca sunt acea floare de munte, careia soarele nu-i prea place. Ma intorc imediat la tine.




                                                                 La multi ani, C.

p.s. Intre timp, am invatat sa privesc lumea prin proprii mei ochi. Frumos cadou, nu?

Baloane de sapun

    Nu-i absolut niciun secret. Ea... face baloane de sapun. Stiu ca tot ce este in jur e complicat, ca lumea ascunde o multime de mistere, unele mai intunecate decat altele.
    Dar cred ca am reusit sa minimalizez Universul intr-o bula colorata.
     Nu, nu, nu! Nu am gasit INCA raspunsul la intrebarile Ce suntem? De unde venim? Nu stiu rezolvarea tuturor problemelor existentiale, nu ma ghidez decat dupa cateva principii ale fizicii cuantice... care nu au legatura.
   Nu stiu decat sa ma joc. Ma joc cand iubesc, vorbesc, chiar si atunci cand scriu.
   Si, cum sunt un pic egoista, nu pot sa nu ma intreb daca oare Dumnezeu nu S-a jucat si El  la inceput?
   A amestecat cateva ganduri si idei in palma, caci nu avea paleta de culori, si apoi a manjit vidul cu mana murdara.
   Si daca totul se rezuma la un joc banal, de ce ea nu ar face baloane de sapun?
   Intai, intai sufli aer cald din plamani, pentru a da forma unei sfere perfecte. Apoi o lasi punti libera, si te apropii de ea cu grija. Asa, asa... cu grija. Bun! Foarte bine! Acum priveste prin ea. Stiu: peisajul pare o poza artistica modificata in Photoshop: copaci cu dare galbene, cerul cu norii roz...
   Dar daca acum totul este asa cu ar trebui sa fie? Daca de fapt totul este asa cum vede ea prin bula ei de sapun?
    Ah! S-a spart!
    Alta sfera perfecta, alte 2 secunde perfecte intr-o lume perfecta...

    Nu-i niciun secret. Altfel nu v-as mai fi spus. Doar ca e prea frumos jocul si prea urata lumea. + sau -? De data asta nu se atrag, asa ca va trebui sa alegi.
   
     Jocul sau realitatea?

    Pentru ca, pana una alta... Dumnezeu nu prea S-a jucat...

Celui care-ai fost

                M-as fi inecat in tine fara sa-ntreb de noi
                As fi uitat de restul stiind numai de "doi"
                Ti-as fi sorbit privirea crispata, controlata
                Te-as fi lasat sa-mi fi prieten, frate, tata
                M-ai aruncat in ceata, in praf, fum de tigara
                 Ai lasat orice urma de "tu" din piept sa moara.
                 Nu cred c-ai inteles ca dincolo de mine
                 A existat ceva ce te-a-nteles pe tine.
                 Asa banal, si fad, copil perfectionat
                 TU nelasand vreodata un lucru complicat
                  Sa te distraga din lumea ta perfecta
                  Inca primesti acolo doar fluturi la croseta.
                   Dar ata... este clar ca se va destrama
                  Si-atunci n-o sa mai vrei papusi de catifea
                  Va fi tardiv cand vei dori raze de soare
                  Eu am iesit din tine iar ea.. culori? Nu are.
                   Te-as fi iubit probabil asa cum stiu c-ai fost
                  Acum.. sa iti explic... nea.. nu mai are rost!
                  Nu meriti niciun rand, asta e evident.
                  Citeste rar ce-am scris, nu prea e coerent.
                  N-am somn de la cafeaua aia idioata
                  Ca sa te vad pe tine am baut-o pe toata
                  La foc automat. Cum bei tu apa chioara.
                  Si eu beau apa, draga, dar... de-aia minerala.
                 

           

Deziluzie

             Tu nu-ti aduci aminte Ploaia.
             Mereu imi ridicai in slavi cat e de minunata Marea.
             Dar spune-mi acum, ai stat tu vreodata
             De unul singur, intins pe plaja abandonata,
             Sa simti ca daca ar putea, Marea te-ar rupe in bucati
             Apoi stii ca doar Ploaia te-ar putea reconstitui din mii de parti.
             Si- atunci, cum poti sa ma condamni ca alerg desculta pe sosea
             Cand Dumnezeu plange, sau chiar de n-ar fi asa
             Ceva tot se frange dincolo de nori
             Poate cateva inimi obtuze ce vad lumea fara culori
             Poate chiar gandul ca apa marii-i sarata
             Iar florile cresc doar cu apa curata.
             ,,Esti o floare", mi-ai zis atunci concret
            ,,Tu, pentru mine, un soare, domnule poet"
             Dar stii tu oare acea floare de munte
             Care mereu, mereu, de soare se ascunde?
             Aia sunt eu, tu nu ai nicio vina
             Du-te! Esti liber! Lumineaza marea
             In fond.. eu sunt doar o ... Copila.

Declaratie

                   Buna! Numele meu este George. I-am spart parola de la blog Vanessei deoarece.... vreau sa transmit ceva cuiva. Vreau, mai exact, sa spun o poveste. Povestea noasta. Asa cum a inceput.




                   Am vazut-o prima oara la un meci la Sala Sporturilor. Nu stiam cum o cheama, nu stiam nimic. Decat ca e un copil, un copil dulce care stiam ca daca va fi sa iubeasca o va face razand. E fata aia... "aia"...pe care fiecare baiat o gaseste la un moment dat si stie, din prima clipa cand o vede. Asa suntem noi baietii, stim de la inceput.
                   Am nimerit la acelasi liceu, clase paralele. Ne-am apropiat, evident. Nu ma intelegeti gresit, ca am asteptat atat. Nu sunt, recunosc, baiatul ala care frange inimi si a invartit o suta de gagici pana la ora actuala.Sunt cuminte, sau asa imi place sa cred. Am momentele mele in care exagerez, gen iau un scaun si vreau sa arunc cu el in posesoara blogului, dar de priceput ce sunt ma lovesc pe mine.
                    Deviez. Ideea e ca imi place tipa. Imi place mult.Nu e buna, sexy sau.. .adica o fi. Nu la asta ma uit. Sunt lucruri mult mai frumoase la o fata. De pilda parul ala al ei lung si ondulat. Si rasul.. Doamne! mor dupa rasul ei.
                   Ar fi fost mult mai greu sa ii zic face to face, nu ma intelegeti gresit dar daca esti baiat si citesti asta   sunt convins ca ma intelegi. Si tu probabil ai incercat dar fetele.. sunt asa.. sucite. Eu unul nu prea le inteleg. Sper ca Vanessa sa nu arunce cu monitorul in mine dupa ce vede ce am facut. Sper sa-si dea seama ca e un lucru nobil, demn de lauda. Si, cel mai mult, sper ca lui Aylin sa-i placa.

                                                                                                                     Cu drag, George









                 Evident ca am aflat ce a facut asta micu'.. da George, cine altu?! Dar am si eu cateva lucruri de zis asa ca sa trecem peste.

                 Primul Revelion inpreuna. Ce ar mai fi de zis? Statusurile voatre confirma: "Moarta", "Tireeeed", "Dorm", "Fucked up." Am petrecut asa, multi insi pe cativa metrii patrati. Nu o sa mint zicand ca ii iubesc pe toti 30 de colegi de clasa, niciunul dintre voi nu ar putea zice asta asa ca nu e de condamnat. Nici nu o sa ironizez fapul ca suntem sau nu suntem uniti. Asta depinde numai de noi si de ceea ce vom face sa consolidam relatia asta urmatorii ani. Din cate am vazut, nimeni nu s-a batut cu nimeni, nimic spart, rupt sau dislocat. In consecinta, a fost bine. Ne-am apropiat, probabil, mai mult decat am fi facut-o copiind sau sufland la ore. Nu au fost toti, dar cei care au fost conteaza. Si ceilalti, care nu am putut sau vrut sau orice altceva, sunt absolut convinsa ca vom avea ocazia sa petrecem si cu voi cu alta ocazie. Vor mai fi, fiti siguri.


                  Va multumesc ca m-ati acceptat. Singura fosta eleva a scolii 6, credeam ca voi fi stinghera si data la o parte. Pentru ca nu am crescut impreuna, pentru ca ascult rock si nu sunt tocmai colega ideala. ORICINE poate confirma. Va multumesc ca ne-ati facut loc tuturor, ca, in primul rand, pot gasi in unii dintre voi ceea ce poate am cautat ani de zile. Si ceilalti.. fiecare padure are uscaturi. ;)


                 La multi ani! Si, data viitoare, sa fie si mai bine, da? >:D<


                 P.S. Melodiile. Prima, pentru George si Aylin ( sper sa va placa,dragilor). A doua, pentru sufletelul meu si, poate, si al altcuiva.