Baloane de sapun

    Nu-i absolut niciun secret. Ea... face baloane de sapun. Stiu ca tot ce este in jur e complicat, ca lumea ascunde o multime de mistere, unele mai intunecate decat altele.
    Dar cred ca am reusit sa minimalizez Universul intr-o bula colorata.
     Nu, nu, nu! Nu am gasit INCA raspunsul la intrebarile Ce suntem? De unde venim? Nu stiu rezolvarea tuturor problemelor existentiale, nu ma ghidez decat dupa cateva principii ale fizicii cuantice... care nu au legatura.
   Nu stiu decat sa ma joc. Ma joc cand iubesc, vorbesc, chiar si atunci cand scriu.
   Si, cum sunt un pic egoista, nu pot sa nu ma intreb daca oare Dumnezeu nu S-a jucat si El  la inceput?
   A amestecat cateva ganduri si idei in palma, caci nu avea paleta de culori, si apoi a manjit vidul cu mana murdara.
   Si daca totul se rezuma la un joc banal, de ce ea nu ar face baloane de sapun?
   Intai, intai sufli aer cald din plamani, pentru a da forma unei sfere perfecte. Apoi o lasi punti libera, si te apropii de ea cu grija. Asa, asa... cu grija. Bun! Foarte bine! Acum priveste prin ea. Stiu: peisajul pare o poza artistica modificata in Photoshop: copaci cu dare galbene, cerul cu norii roz...
   Dar daca acum totul este asa cu ar trebui sa fie? Daca de fapt totul este asa cum vede ea prin bula ei de sapun?
    Ah! S-a spart!
    Alta sfera perfecta, alte 2 secunde perfecte intr-o lume perfecta...

    Nu-i niciun secret. Altfel nu v-as mai fi spus. Doar ca e prea frumos jocul si prea urata lumea. + sau -? De data asta nu se atrag, asa ca va trebui sa alegi.
   
     Jocul sau realitatea?

    Pentru ca, pana una alta... Dumnezeu nu prea S-a jucat...