Post Iubire

,,Eu nu pot si nu vreau sa mor din iubire, Esti parte din mine, Te ingrop si pe tine.''

Eu nu pot si nu vreau sa mor din iubire.

Eu vreau sa mor de moarte buna, impacata cu tot si toate, fara regrete, fara vise neatinse. Nu cer nimic iesit din comun, nimic ce depaseste limitele rationale.

Esti parte din mine.

Esti parte din mine. Ochi verzi- ochi verzi, par blond- par blond, sensibila- sensibil, alergici la aceleasi alimente, rau de masina amandoi, destepti, rockeri, oleaca tocilari, ciudatei, vorbareti cu cine vrem.

Esti parte din mine. Te ingrop si pe tine. Esti tot ce pot sa-mi imaginez mai bun si mai sfant, mai curat si mai fierbinte. Esti eu, sunt tu, suntem doi de eu sau doi de tu. 2 perechi de ochi verzi, doua maini, una alba, alta bronzata, legate strans una de alta pe sub manecile hanoracului. Esti moale ca stancile, tare ca saltelele de apa. Esti beculetul care se aprinde ori de cate ori ma gandesc la altul, ori de cate ori sunt cu altul, ori de cate ori sunt atinsa si il ating pe altul, fie si numai din greseala, fara scop, fara asteptari.

Esti parte din mine. Indiferent ce faci, ce zici, cum te porti, cum imi vorbesti, cum nu-mi vorbesti, indiferent ca nu te voi mai vedea niciodata sau ne vom vedea zilnic, indiferent cu cine voi fi, cu cine vei fi, esti parte din mine. Te ingrop si pe tine. Nu te las aici, nu pentru ca nu pot, nu vreau, ci pentru ca nu e corect. Cand ma ridic de pe scaun, imi iau mainile, picioarele, gatul, capul, parul, le iau pe toate. Toate care-s ale mele. Si tu, tu esti mainile, capul, gatul, picioarele, parul meu, doar ca in celalalt tu, in celalalt eu. Doi de eu, doi de tu, esti eu, sunt tu.

Ochi verzi- ochi verzi, slabiciunea mea.
Daca ti-am gresit cu ceva, si ti-am gresit, sa stii ca am gresit in primul rand in fata mea. Nu te simti deci ranit, nu te simti mai stiu eu cum tradat, inselat, dat la o parte, nu esti sub nicio forma a2a varianta, a2a posibilitate, nu esti locul 2, nu esti ceva trecator, esti parte din mine.


Doar iarta-ma ca imi e frica, imi e frica de tine, de ce simti, de cum simti, de cum ma simti. Eu te simt, eu te vreau, te mai vreau, te vreau non-stop. Te vreau de 1000 de ani, o sa te mai vreau inca 1000 de ani. Si te-as putea iubi, cu siguranta te-as iubi. M-as indragosti de tine fara sa vreau, fara sa-mi impun, pur si simplu: m-as indragosti de tine ca-n basme. Nu esti Bestia, nu esti nici Fat-Frumosul ala gay care ingenuncheaza si da un pupic superficial, esti TU. Si tu esti eu, si eu sunt tu.

Linia de sosire

Am ajuns la linia de sosire dupa 12 zile. 2 zile mi-a luat sa-mi dau seama ca nu se da cu piciorul oamenilor care tin cu adevarat la tine. Macar am realizat asta la timp inainte sa iau vreo decizie pe care sa o regret urmatoarele 2 luni, aproximativ. Traiesc ceva tipic, ceva obisnuit si comun, dar poate ca am nevoie si de putina liniste, stabilitate, ceva usor, simplu, asa cum e cu R. Poate macar pe partea asta cu inimioare si pupici sa fie ceva fara batai de cap, pe plan scolar cum s-ar zice, incepe nebunia. Clasa a10-a nu-i de colo, n-am nevoie de un stress in plus.


Sunt multumita de mine si de ce am realizat vara asta, chiar daca mi-am cam facut de cap, nu am citit nimic pentru scoala si nici de biologie nu prea m-am tinut. Nu mai regret, nu mai plang, nu am timp. Am zile de trait, de care sa ma bucur, oameni pe care ii iubesc si care ma iubesc si care imi sunt de ajuns.

Sunt o ratata ratata ratata, sentimentala si siropoasa si perfectionista si visatoare samd, si consider ca totul e o poveste si totul are reguli si ca toata lumea tine cont de ele, dar majoritatea don't give a fuck.

The end of the story. Fuck this shit! I'm gonna live my fucking life.

Grecia: 10 zile, 1000 de amintiri

Asta a fost motto-ul de acum 4 ani in ceea ce ma privea pe mine si prima tabara in strainatate: Grecia. A trecut mult timp, am crescut si m-am schimbat enorm, dar motto-ul inca e valabil. Doar 2 din vechiul grup,  Tedy care si-a pierdut burtica si una bucata Andrei cu parul lung.

Doamnele profesoare au facut o treaba buna ca de fiecare data, asa cum ne-am obisnuit. Pastrez doar lucrurile bune, si, dubios, au fost doar lucruri bune. Pana si faptul ca am dormit 3 intr-un pat, ca m-am intoxicat de la oua si am facut o insolatie de toata frumusetea e a-do-ra-bil.

Slabiciunea mea pentru ochii verzi e intemeiata, si n-am de gand sa-mi zic ca am gresit cu ceva. Am facut exact ce am crezut de cuviinta si as mai face-o din nou si din nou si din nou. Nu stiu daca e meritul lui R. ca m-am schimbat in bine, sau pur si simplu am vrut sa evoluez.

Am vrut sa ajut si sper ca am reusit. Ma intorc acasa cu constiinta impacata din toate punctele de vedere, cu sapun din ulei de masline, cu haine sifonate si un miros de covrigi care leviteaza in jurul meu si de care nu pot sa scap.

Timpul le va rezolva pe toate, nu vreau sa iau alegeri in graba si sa dau cu piciorul lucrurilor pe care le am momentan. Dar daca totusi, Fat- Frumos vine sa ma traga de cozi si sa ma urce pe cal, nu zic nu. Faptul ca mi s-a raspuns cu zambete ma face sa cred ca sunt un om bun, un om de incredere, un om cu care oricine poate vorbi.

Raman amintiri. Unele vor fi povesti, altele vor fi uitate, cateva vor deveni realitate. Si cel mai mult as vrea povestea cu ochi verzi si miros de covrigi.