Am ajuns la linia de sosire dupa 12 zile. 2 zile mi-a luat sa-mi dau seama ca nu se da cu piciorul oamenilor care tin cu adevarat la tine. Macar am realizat asta la timp inainte sa iau vreo decizie pe care sa o regret urmatoarele 2 luni, aproximativ. Traiesc ceva tipic, ceva obisnuit si comun, dar poate ca am nevoie si de putina liniste, stabilitate, ceva usor, simplu, asa cum e cu R. Poate macar pe partea asta cu inimioare si pupici sa fie ceva fara batai de cap, pe plan scolar cum s-ar zice, incepe nebunia. Clasa a10-a nu-i de colo, n-am nevoie de un stress in plus.
Sunt multumita de mine si de ce am realizat vara asta, chiar daca mi-am cam facut de cap, nu am citit nimic pentru scoala si nici de biologie nu prea m-am tinut. Nu mai regret, nu mai plang, nu am timp. Am zile de trait, de care sa ma bucur, oameni pe care ii iubesc si care ma iubesc si care imi sunt de ajuns.
Sunt o ratata ratata ratata, sentimentala si siropoasa si perfectionista si visatoare samd, si consider ca totul e o poveste si totul are reguli si ca toata lumea tine cont de ele, dar majoritatea don't give a fuck.
The end of the story. Fuck this shit! I'm gonna live my fucking life.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu