2012 part II

Acum fix un an faceam bilantul pentru 2011.

Sincer, nu stiu cum sa incep. De data asta scriu mai mult din obligatie, pentru a pastra o posibila "traditie".

Spre deosebire de anul trecut, pot spune ca am invatat extrem de multe, sunt mult mai aproape de a fi ceea ce chiar imi doresc, am crescut si am evoluat.

Urmeaza un amalgam de lucruri care ma leaga de 2012:

Buzele sarate, laptopul nou, biologie, Grecia, trandafirii cu care el ma astepta, mesajele date toata noaptea, Placintica, aparatul dentar, prima omleta pe care mi-am facut-o singura, 15 August, 27 Octombrie, momentul in care am realizat ca oamenilor buni li se intampla, ocazional, si lucruri bune, 10 la Sport, cand mi-a luat foc mana, "Te iubesc.", sticlele de apa, cand mi-ai spus ca sunt "frumoasa", lantisorul pe care mi l-ai pus la gat de ziua mea, ultima oara cand m-ai luat in brate, prima oara cand m-ai luat de mana, sendvisurile facute de mami a ta (cu castraveeti <3), cadoul de la bunica, prima rochie pe care am cusut strasuri, toxoplasmoza, sunshine, ciocolata, iepuras, broscuta, cand am fugit tot drumul de la Modern la Gara, camasa ta in carouri, ce mi-ai scris tu, C., visul creepy cu tipa care se intorcea cu spatele si pe care dracu te-a pus sa mi-l zici, faptul ca am ajuns sa pun singura steaua in varful bradului, trezitul la 7:07, sa prindem trenul de 8:02, "Mariane, da mai strange-te", "Domnisoara, dar tu cati ani ai?" "Destui", "M-a tot sunat, m-a tot sunaaat", "Am prieten, e acasa, are 17 ani, e la 3, ma asteapta, n-am eu treaba cu italienii",  "I-ai luat un SAAAPUUUN??", cand mi-ai cantat Reamonn- Tonight, "Flori, bagami-o tu, ca eu nu am mana" , opa gangnam style, Lurch, Pic si Poc, toate zambetele.


Ce uit:

Uit cand ai plecat cu trenul de 12, cuvintele mari pe care mi le-a spus, momentele in care am fost ipocrita, cand aproape ti-am cazut la picioare, cand tu mi-ai cazut la picioare, ca nu am obtinut chiar tot ce am vrut anul asta, ar mai fi fost un mic lucru, si nu cred ca i-am gasit inca inlocuitor, noptile in care nu puteam sa dorm, diminetile in care nu puteam sa ma trezesc, 1 Decembrie, bataia de joc, bocitul dupa diverse,whiskey n shit ,toate lacrimile.

Probabil am impartasit prea mult, si probabil nu o sa se inteleaga nimic pentru ca nu am zis cine, cand. Dar daca va regasiti, ma rog, e pentru ca am ramas cu ceva de la voi. Multumesc frumos pentru amintirile unele dragute, altele mai putin, la care si voi ati contribuit, va iubesc si va pup. Sunteti multi cei care de fiecare data mi-ati fost alaturi, si, cel mai adesea, m-ati coborat din Castelul meu din nori jos pe pamant, la realitate. Chiar daca anii astia, care urmeaza, nu o sa mai fim la fel, e ok, pentru ca eu nu uit. Sper ca nici voi. Si, mi-ar placea sa cred ca si voi ramaneti cu ceva de la mine, ceva mai mult decat o lectie de chimie explicata, sau o ecuatie la mate.

Daca lucrurile s-au petrecut asa, a fost cu un motiv, si am reusit intr-un final sa ma impac cu asta. Nu pot decat sa imi doresc ca anul ce urmeaza sa fiu la fel de buna in ceea ce fac, la fel de implicata si MULT mai tare. Sa nu mai vars lacrimi pentru lucruri minore, si sa incep sa am sentimente pentru lucrurile cu adevarat importante. Sa fiu mai toleranta, mai rabdatoare, mai calma. Si sa nu mai dorm 14 ore pe zi. Sa nu o mai dau in bara, din frica ca fericirea nu e pentru mine, sa inteleg ca relatiile sunt in 2, sa imi fac mai mult timp de citit si mai putin timp de seriale, sa lupt la fel si in continuare, sa nu ma pierd pe drum.


La multi ani, oameni! Pupiceei.

2012 part I

Conform mayasilor, ar trebui sa cititi acest post cu ajutorul celor 30 de ochi violeti si sa derulati folosindu-va de cele 5 noi perechi de maini.

Conform realitatii nimic nu s-a schimbat, nici macar insistenta mea in a scrie.

Azi, ca de, e sarbatoare, o sa vorbim despre senzatii. Si despre noi. Noi, oamenii.

Cautam. Vanam. Ne place fuga asta, lupta pentru a castiga un concurs, dragostea cuiva, o marire la salariu, avansarea in post.

Femeile vaneaza barbati, barbatii vaneaza femei. Ne excita simturile toate eforturile pe care le depunem, toate eforturile pe care le facem sa parem altfel decat suntem, sa parem pe placul celuilalt. Mintim, si ne mintim si pe noi. Pentru ce? Pentru un sarut, pentru o noapte de dragoste, pentru o avansare in post? Asa suntem construiti: sa ne prefacem interesati, interesanti, captivati.

Nu ne dam seama ca nici celalalt nu e asa cum credem noi? Ca, practic, ne inselam pe noi insine din prima clipa in care decidem sa acceptam pe cineva, pentru ca nu facem decat sa il hiperbolizam, sa il metamorfozam in ceva splendid, desavarsit. Ne agatam de o persoana asa cum credem noi ca este de fapt, asa cum ne-o desenam. Si, cand descoperim, cand cunoastem omul, cand vedem ca nu e decat pojghita de pe laptele care credeam ca e, doar o infima si banala parte din ceea ce voiam, din ceea ce ne satisfacea, suntem dezamagiti.

Avem asteptari mari: de la viata, de la oameni, de la noi. Mintim, exageram, ne victimizam. Cautam.

Nu dau exemple de deceptii de genul, pentru ca nu vreau sa jignesc in ziua de Craciun, si sunt absolut convinsa ca fiecare poseda exemple personale, poate mai bune decat ale mele.

Noi, fetele, la intalnire: machiaj, rochie, sandale, zambet suav, suvita pe ochi, atingeri nevinovate, neintentionate, subtilitate, indiferenta.. toate fac parte din ritualul nostru de a cuceri, de a vana, de a ne castiga un trofeu. Ne credem buni, ne credem superiori multor oameni din jur, mai inteligenti, mai frumosi, ne e rusine cu ala, ca e prost, ca e sarac, ca e gras.

Cautam senzatii. Scotocim prin fiecare celula a celui de langa noi, pentru ce? Pentru niste compusi pe care ii secreta creierul: adrenalina, ocitocina, epinefrina, serotonina, dopamina, vasopresina.

Categoric, e faina dragostea: toti fiorii, toate stelutele pe cale le vezi si le simti cand esti cu persoana, sumar spus, potrivita. Cu putin efort din partea noastra, si mai ales daca avem un scop de atins, putem... cu oricine. Superficial? Nu. Concret, realist, valid, demonstrat. Inainte sa judecati, sa ma judecati, ganditi-va si impacati-va cu ideea ca 90% dintre voi ar face la fel.

Relatiile.. produsi ai dragostei. Serios acum, ce procent din ceea ce traim e real? Daca totul ar fi real, nu am mai fi dezamagiti. Si, totusi, continuam sa fim dezamagiti. Realitatea mereu suge. Fie ca e general spus "frumoasa", fie ca nu, de prea putine ori e conforma asteptarilor. Nu mai visati. Nu mai irositi timp sperand ca o sa se intoarca la voi, e inutil. Nu o sa se intoarca. Lui/ei i se rupe. El/ea viseaza la altcineva, categoric nu la tine. Visele.. rareori conforme cu realitatea.

Am fost de ambele parti ale baricadei. Am realizat prima ca visam, am realizat a doua ca visam. Doi e mult, cand sunteti doi. Doi nu e o optiune. Fi-ti destepte, fetelor, si constante in decizii. Stam si bocim dupa cineva care nici macar nu e asa cum ne imaginam noi, doar simplul fapt ca se apropie cat de cat de imaginea din capul nostru nu e un argument. Sunt lucruri mult mai faine decat dragostea, mai productive. Cautati-le, asa cum cautati iubirea.

Ocitocina, adrenalina. Nimic real. Formule chimice, tipul cu pizza din creierul nostru. Ding ding. A venit pizza. Ding ding. Senzatii.

Mission: (Im)possible

Eu nu port pantaloni mulati, nu ma dau cu ruj rosu, defapt, nu ma dau deloc cu ruj, nu am 1,50 numai picioarele si niste dinti perfecti.

Eu nu sunt blonda cu ochi albastri, nu sunt roscata cu sanii mari, nu am timp dimineata sa imi fac machiajul cap coada, nu apar la liceu scoasa din cutie. Nu am fost cu tipii smecheri, nu sunt plimbata si nici nu par cu 5 sau 10 ani mai mare decat sunt de fapt.

Am dinti strambi, un metru 20, ochi verzi si parul ondulat de la mama lui. Totul la mine e de la mama lui: si burtica, si culoare buzelor sau a obrajilor. Si nu, nu o sa pierd o ora de somn ca sa ma aranjez, nu vreau sa par mai nu stiu cum decat sunt.

Totusi...

Eu sunt calda si amplific totul: bradul meu de Craciun e PREA impodobit, pretentiile mele sunt PREA mari, cantitatea de iubire pe care sunt gata sa o ofer e imensa. Eu nu ies prin baruri, nu am timp de agatat, eu citesc  sau fac la chimie. Si da, poate acum dupa tine intorc ochii toti baietii, dupa voi se uita si pe voi va aleg, dar o sa ne vina si noua randul.

Noua, celor care sa ne aranjam inseamna sa dam cu dermatograf la ochi, noi care venim la scoala cu camasa in pantaloni si in adidasi sau bocanci, noi care avem ghiozdane, nu posete, geci, nu trenciuri, fulare, nu esarfe.

Noi, care avem max. 200 de like-uri pe fb, noi, care refuzam sa ne dezbracam, sa ne expunem si sa umblam cu toti baietii doar de dragul de a fi si noi cu cineva, noi care visam si il asteptam pe Fat-Frumos cu sufletul la gura, care stam pana la 2- 3 dimineata sa vedem daca vine Mosu, si ne cuprinde un fior cand auzim un fosnet de brad cand stim ca bunica ne-a pus acolo cadoul.

Noi, care suntem frumoase pentru ca suntem, nu pentru ca ne facem frumoase, noi care suntem destepte pentru ca invatam si nu ne folosim de oameni, noi care sa avem bani inseamna 5 lei de inghetata sau suc. Noi, care plangem la Romeo si Julietta, care ne spunem seara rugaciunea, care citim pana cand cerul se umple de soare, care avem vise pe care nu le putem atinge decat prin munca. Noi, noi suntem destule, noi.. o sa stralucim.

Noi stralucim. Fara blush, ruj rosu, o tona de fard de pleoape, fara haine sexy si parul mereu indreptat. Stralucim cand zambim, desi avem dinti strambi sau ochelari, desi avem burtica sau soldurile late, desi suntem prea slabe,prea inalte, prea ciudatele.

My vanilla sky

David Aames: Consecinţele apar în urma lucrurilor mărunte, nu există lucruri importante!

Cerul de vanilie e cerul lui Monet. Cerul de vanilie e cerul de iarna, cerul laptos si somnoros de vacanta.

Cerul meu de vanilie e cerul sub care suntem amandoi, cerul sub care ne tinem de mana si ne iubim. Si toata iubirea mea, si toata iubirea ta topesc zapada si iarna e vara si cerul de vanilie e un lapte cald luat de pe foc.

Tu ma faci sa simt sarbatorile, sa traiesc, sa iubesc si zapada si gerul care-mi zgarie cu ura obrajii, care-mi inaspreste temporar pielea. Tu ai pielea moale, si calda, indiferent ce e afara.

Cu tine toate lucrurile au valoare, si toate lucrurile conteaza, fiecare globulet din brad e important. Cand ma ridici sa pun steaua in varf, cand imi infasori beteala in jurul gatului si imi bagi fortat in gura lingurita plina de prajitura.

Multumesc, ca existi, ca ma iubesti. Multumesc ca ma faci sa traiesc fara lacrimi si fara regrete, multumesc ca ai aparut cand credeam ca nimeni nu o sa mai apara. Te iubesc, iubire.


Si cerul de vanilie sub care m-ai luat prima oara de mana, sub care m-ai sarutat, iubesc cerul ala. Cerul lui Monet? Nu, iubitule, cerul NOSTRU.

E timpul

E timpul sa crestem, sa ne maturizam, sa nu mai plangem din nimicuri. Timpul sa avem opinii, si verticalitate, si principii. Timpul sa ne ridicam in picioare si sa deschidem gura, sa vorbim, sa ne sustinem cauza pana in panzele albe. Timpul sa ne individualizam, sa iesim in evidenta, sa ne remarcam.

E timpul sa uitam, sa trecem peste, sa ne bucuram ca, totusi, s-a intamplat. Ca am fost unul altuia, ca ne-am iubit, ca ne-am certat, ca suntem prieteni. E timpul sa privim in perspectiva, sa ne impacam cu deciziile luate, sa ni le asumam.

Timpul sa ne acceptam asa cum suntem, orgoliosi, certareti, vorbareti, tristi, fericiti, bogati, saraci, cu masina, fara  masina, cu burtica, cu nasul mare, cu dinti strambi, cu ochelari, frumosi, destepti, mediocrii, tacuti, rockeri, cocalari, punkeri, rapperi, tocilari, indiferenti, sufletisti, ignoranti, egoisti, dedicati, blanzi, reci, calzi.

Timpul sa iubim, sa zicem toate lucrurile alea "Te iubesc" "Multumesc" si "Aveai dreptate" si.... si "Imi pare rau...".

Timpul sa credem in povesti, sa visam, sa speram, sa stralucim, sa deschidem ochii mari, sa zambim, sa traim, sa fugim, sa stam pe loc, sa ne invartim, timpul sa ne luam in brate, sa ne facem cadouri, nu cadouri scumpe, nu prostii inutile, ci lucruri marunte, dovezi ca ne suntem dragi unii altora, dovezi ca dincolo de orice, suntem oameni.

Si nu, nu zic asta pentru ca vine Craciunul, ci pur si simplu simt ca e timpul.

E timpul sa pastram doar momentele frumoase, voi ati observat ca, oricum, in urma unor experiente traite, ramaneti doar cu lucrurile frumoase? Adica, cine mai tine minte oboseala, si lacrimile, si emotiile? Nimeni.


E timpul sa evoluam, e timpul sa strangem din dinti si sa luptam, vin ani grei, pentru ca am crescut, crestem, avem din ce in ce mai multe responsabilitati, din ce in ce mai multe oportunitati si din ce in ce mai multa informatie pe care trebuie sa ne-o insusim, daca vrem cu adevarat sa facem ceva. Totul e greu, si scump, si Doamne, oamenii buni sunt asa greu de gasit, asa ca hai sa incercam sa-i pastram macar pe cei pe care ii avem momentan alaturi.

E timpul sa ne promitem ca vom invata, nu prin scoli, sau ma rog, si prin scoli, dar cel mai important: de la oameni, din carti, din tot ce ne inconjoara. Suntem parte a ceea ce se intampla, suntem o parte importanta. Suntem o generatie draguta, inteligenta, si cuminte, o generatie cu tupeu si cu asteptari mari de la viata, o generatie deschisa si muncitoare, o generatie care lupta de un an jumate cu viata de liceu.


E timpul sa crestem! E timpul.

Fugi

"When your body says run... run."

Fugi de la a sta de vorba cu tine insuti ca si cum ai fugi de la o intalnire cu o tipa plicticoasa si urata. Fugi.

Fugim de singuratate, ne e frica de ea, si numai ideea ca am putea ramane singuri ne inspaimanta, ideea ca vidul e ucigator, linistea sufocanta.

Fug intr-una, fug si nu ma opresc, fug de frica ca daca voi lua o pauza ma voi sufoca, voi fi prinsa si inghitita de intuneric, ca voi plange. Cand fug, n-am timp sa plang, cand fug, am siguranta ca ma indrept catre ceva, spre un capat aflat la o distanta infinita. Imi place infinitul, e mai bine decat nimic, mai bine decat singuratatea. Daca mi-as acorda putin timp, as realiza ca n-am realizat mai nimic, as realiza ca daca ar fi sa mor maine, probabil, cel mai probabil, nu as avea regrete, dar nici prea multe lucruri de care sa fiu mandra. As muri singura, fara sa fi iubit sau sa fi fost iubita. Singura.

Incerc sa ma conving ca am 16 ani jumate si ca am o viata inainte, o viata sa iubesc, sa urasc, sa plang, sa rad, dar vreau totul si il vreau mai repede si il vreau acum si m-am saturat de 16 ani jumate sa tot astept sa-mi vina si mie randul. Coada e infinita, si as prefera sa fiu singura din rand. Urasc infinitul daca nu sunt in centrul lui.

Fug singura. Fug singura si simt ca traiesc, simt libertatea totala, infinita, libertatea ca pot sa zbor, cu riscul ca ma voi lovi de primul copac. Fuga imi da putere, nu ma slabeste. Ma feresc din a ma lega de oameni pentru ca oamenii pleaca si uita. Ma feresc de dulciuri pentru ca ingrasa. Ma feresc de tot, pentru ca nimic nu e pentru totdeauna. Vreau o siguranta, siguranta ca acel ceva, acel ceva dupa care fug cu disperarea ca nu-l voi gasi niciodata daca incetinesc, acel ceva dupa care tanjesc zi sau noapte, dimineata sau seara, vara sau iarna, acel ceva ma astepta cu bratele deschise si cand voi musca din el ma voi implini, imi voi depasi conditia.

Nu ma izolez intr-un colt intunecat infasurata in frustrarile si temerile mele, nu-mi scufund capul in perna, nu-mi pun tone de dermatograf pe fata si oja neagra pe unghii, nu dramatizez, nu renunt, nu ma intreb: "De ce eu?" Intreband "De ce eu?"... aici se termina totul. In conceptia mea, trebuie sa lupt, sa fug, sa lupt. Nu sa pun intrebari retorice, nu sa ma dau cu capul de pereti, nu sa-mi plang de mila. Drumul e lung, si greu, si poate obosesc uneori, dar imi iau seva din fiecare stop de lumina ce ma atinge, din fiecare farama de caldura si bunatate si caut, caut un echilibru perfect, caut, caut... .

Ignor orice imi poate dauna fie si in cel mai nesemnificativ mod, ignor si ma inchistez in interiorul meu cand vine vorba de promisiuni sau legaturi sau verdicte. Sunt un tesut extrem de vascularizat, care la cea mai mica zgarietura, voi umple peretii de sange. Si nu aud. Si nu aud pentru ca nu vreau, si nu vad pentru ca imi pun mainile la ochi, si sunt imuna la tot ce e cu "-".

Sunt pe drumul cel bun, pentru ca simt caldura care ma umple de cate ori privesc inainte, spre capat, simt adrenalina fugindu-mi prin corp cand deschid ochii mari spre directia buna. Si dragostea care ma invaluie de cate ori primesc aschii din El.

Nu pierd nimic, am pierdut o data, de doua ori, am gresit pentru ca nu am stiut sa privesc in directia buna, am privit unde nu trebuia si m-am otravit singura cu idei absurde. Acum stiu ce e bine, acum stiu sa aleg ce e bine, si poate nu neaparat ce e bine, ci ceea ce e corect, concret, valid. Stiu sa-mi inchid si inima, si ochii cand e cazul, stiu ca nu am voie sa plang sau sa ma opresc. Si libertatea asta, de a nu ma opri, de a nu fi in situatia de a ma opri, de a fi singura si nelegata de nimeni, libertatea asta e magnifica, INFINITA.


Iubesc infinitul, am siguranta ca e pentru totdeauna. CEVA, in sfarsit, e pentru totdeauna.

Qui s'excuse, s'accuse

Am citit undeva ceva legat de iubirea asta neconditionata, fara limite, fara scop, iubirea pura.

Zicea acolo cum ca a iubi pe cineva nu inseamna sa il iubesti cand merita, ci, tocmai, cand merita cel mai putin.

E usor sa iubesti lucrurile frumoase. Orice om iubeste florile, fluturii, ciocolata, zambetul, curcubeul, soarele, lumina, diminetile calde, zilele lenese de vara, ploaia, marea, iubim sa iubim, iubim sa fim iubiti, iubim frumosul, muzica, artele. Iubim usor lucrurile perfecte. Barbatul iubeste femeia, isi doreste femeia frumoasa, slaba, inalta, sexy. Dar unde o fi si barbatul care sa o iubeasca cand...

Cand are rimmel pe jumatate de fata, cand nu e pensata si parul ii sta in toate directiile, cand nu a avut timp sa se aranjeze si e plina de faina si miroase toata a mancare sau a detergenti, cand e obosita, trista, cand plange si e stresanta, cand greseste?...

Intrebarea se poate pune si invers, fireste.

Iubeste-ma desi gresesc, iubeste-ma desi am gresit, iubeste-ma pentru ca nimic pe lume nu e perfect atat timp cat noi nu vrem sa fie perfect. Iubeste-ma cu tot cu rimmel intins pe fata, cu tot cu parul ciufulit si gura mea mare, iubeste-ma cand spun numai prostii si aberez, iubeste-ma cand rad isteric, cand fac pe desteapta sau cand ma victimizez. Iarta-ma cand gresesc si regret ca am gresit, iarta-ma cand imi recunosc greselile inainte ca tu macar sa realizezi, intelege-ma cand plang, cand nu plang, cand tac, desi in general nu tac. Sunt ceea ce sunt si nu e vina nimanui, sunt ceea ce sunt si nu sunt nici pe departe perfecta, dar nici tu nu esti. Si tu gresesti, si aminteste-ti cate sanse am dat eu. Aminteste-ti cum, de fiecare data, ziceam, e ultima oara cand imi calc pe inima. Nu-ti cer nimic, nu ma scuz, pentru ca, vorba francezului... cine se scuza, se acuza.

Gresim, pentru ca suntem oameni si e omenesc, gresim, pentru ca in scoli nu ne invata mai nimic despre viata si despre principii, suntem proprii nostri profesori.

Nu sunt ignoranta, sunt doar orgolioasa si am tot dreptul. Dar, cand gresesc, ma dau cu capu de toti peretii sa-mi rascumpar vina. Asa sunt eu, iubesc si florile uscate, iubesc si intunericul, si serile, si luna, iubesc. Si poate nu e vorba neaparat de iubire, e vorba de toleranta, si de deschidere, si de capacitatea de a accepta imperfectiunea, a noasta, a celor din jur. Dar, cum foarte bine zicea Alexandre Dumas in "Dama cu camelii": "Numai barbatii au puterea de a nu ierta. " Sau, cine stie, poate nu le pasa, pur si simplu...

P.S E fictiune, nu suprarealism.

Evolutie

AVERTISMENT: LIMBAJ PORCOS =)



Niciodata sa nu te intorci de unde ai plecat. Ai scuipat, mergi mai departe.

Vorba lu' cineva, metaforele-s inutile. Asa ca, pentru moment, voi renunta la ele.

Poti sa fi om, si, in acelasi timp, sa faci si ce vrea pula ta.

De ce cand suntem dezamagiti uitam sa evoluam? De ce uneori ramanem blocati in cacat?

Creierul nostru minuscul e incapabil sa proceseze unele emotii, incapabil sa se reseteze partial la anumite intervale de timp. Imi doresc sa blochez unele amintiri, cum ar fi accidentul de masina si altele. Pentru ca bocesc de fiecare data cand imi aduc aminte.

Dar daca fraierica asta de creier (care, nu ma intelegeti gresit, mi se pare FASCINANT) nu poate sa "move on, dude", asta nu inseamna ca nici eu. Vreau sa zambesc de azi.

Si m-am gandit la cativa pasi, pe care, daca i-ar urma, poate as opri alimentatorul asta cu suferinta la care momentan sunt conectata.

Ma victimizez? Nu, frate, e doar greu si suge, atat. Dar de unde mortii masii sa stii tu, cand esti imun la poezie? Vorba aia, fiecare cu pizda masii. Nu sunt mandra de ce scriu. Ei, drace, Ba da. Ma contrazic? Am promis ca ma schimb in bine? Daca rasul meu e tot isteric, de ce mi-as schimba limbajul? Me no idea.

Si o sa zic ca nu-mi pasa. Ca nu mai gravitez in jurul tau. Ca, nu stiu, ca daca incerc sa ies din cacat atunci o sa ies, pentru ca PUTE. Nu merit ca toate oalele sa mi se sparga mie in cap. Si roata e rotunda, dude. Se-ntoarce ea, o sa urc si eu. Nu vreau sa intelegi gresit, imi pasa inca. Dar pur si simplu m-as simti mai bine sa te vad si pe tine inghitit putinel de mazga asta de viata. Pentru ca frate, meriti. Nu m-am schimbat? Sugi pula. De azi nu ma mai dezamagesti asa usor. De azi am reinceput amplul proces al evolutiei.

Stiu ca o sa fie bine. Stiu ca ma iubeste Doamne-Doamne. Si mai stiu ca esti un fraier. Pentru ca, nu ai avea nimic de pierdut. Dar, totusi, cumva, ai reusit sa pierzi.

Am implorat, am cautat cu lumanarea suferinta. As fi putut sa fiu the crazy bitch in tot timpul asta. N-am fost decat ex over attached super hot girlfriend. So, fuck me, dar mi se rupe. In 14.

Nu zic nici ca Vai, am sters in 2 secunde cu buretele, am maturat toate sentimentele negative si sunt ca noua. Nu, frate, mai am de lucru cu mine. Dar e un pas. In fata. Asa a fost sa fie, dar se schimba ele, lucrurile. Ca, de, timpu' trece.

Fericirea e banalitate. Ma sufocasem la un moment dat cu ea, asa ca mi-am zis: Ia sa fiu o javra, mai schimbam placa. Imi asum ce am facut, si desi imi pare rau pe termen lung, niciodata nu am regretat. Eu si Ion, nu stim sa vedem in perspectiva. Ma obsedeaza romanul, pentru ca vad in personajul principal tot ceea ce sunt si nu as vrea sa fiu. Voi evolua, la dracu.

Aici se incheie ciclul ex never attached but kinda cute  boyfriend. Pot spune, cu sinceritate si onestitate: A fost odata.



LA MULTI ANI, ROMANIA! Nu esti nationalist, sugi pula, inca o data.

Daca

Daca doar atunci cand esti beat esti fericit.

Daca deja te-ai saturat sa-ti strangi pleoapele ca sa nu-ti tasneasca lacrimile.

Daca, pentru tine, o singura data realitatea a fost mai frumoasa decat visarea, daca "data" aia a purtat numele unui OM, si daca a trecut atat de mult, incat nici nu iti mai aduci aminte cum ti se zburlea puful de pe maini cand te saruta pe umeri.

Daca ai iubit, sau nu ai iubit, sau crezi ca ai iubit, sau ti-a fost frica sa iubesti sau sa-i spui ca-l iubesti.

Daca mergi pe strada cu un rictus ce se vrea zambet, cu o licarire de mahnire ce se vrea o fericire infecta si independenta de cacatul actual.

Daca de ziua ta, te prinzi cu mainile de pragul de sus al usii si iti impui sa nu plangi, pentru ca daca plangi azi, vei plange tot anul.

Daca n-ai nevoie decat de o sticla de ceva, cativa oameni si un pachet de guma ca sa te simti bine.

Daca traiesti, nu robotic, pentru asteptarile altora, pentru ceea ce crede/ se asteapta/ vrea/ apreciaza/ detesta/ judeca/ accepta lumea.

Daca esti meloman, sau beat ocazional, sau gay.

Daca stomacul ti se umple cu aer cand il vezi cu geaca aia demodata si in care nu ii sta bine deloc.

Daca ti se par sexy verighetele, si sireturile colorate, si camasile descheiate, fara cravata.

Daca iti plac ochii verzi din simpla ignoranta ca si tu ai ochi verzi si aici se inchid limitele Universului.

Daca iti spui ca si maine e o zi, daca, din punctul tau de vedere, idealul feminin nu e ala al lui Eminescu, blonda, sfrijita si transparenta, ci Scarlett O'Hara, chiar si asa, putin mai putin curva si putin mai mult manipulativa.

Daca te trezesti la 7 jumate cand ai ore de la 8, tragi ceva pe tine si fugi la liceu/munca si ti se rupe practic de gagicile scoase din cutie, care au avut timp inclusiv de blush, nu ca tine de un dermatograf, si ala ocazional.

Daca ti se par urate cuvintele urate numai din gura altora, nu si din a ta.

Daca esti atat de egoist incat sa ai pretentia sa te iubeasca toata lumea, si totusi, in final sa te trezesti singur.

Daca nu omori muste sau tantari, iar florile uscate le presezi si pastrezi in caietul cu poezii si fragmente nici tu nu mai stii de pe unde.

Daca te-ai imbracat in negru din cap pana in picioare, si ai sustinut ca ti-a murit speranta, desi, cum spuneam anterior, nu admiti ca o cauza e pierduta nici atunci cand e la mintea cocosului ca.. e pierduta.

Daca gasesti motiv sa zambesti in cele mai nepotrivite si deprimante momente, dar cand toata lumea se simte bine iti aduci aminte de nu stiu care seara/ vara/ banca/ pupaceala.

Daca scrii obsesiv pe blog...

Daca, totusi, esti recunoscatoare si constienta ca Dumnezeu te iubeste. Daca, insa, stai prost cu rabdarea.

Daca toate astea, sau nimic din toate astea, daca, macar o farama din toate astea..

Daca.. atunci, vino si iubeste-ma. Iubeste-ma. Iubeste-ma. Iubeste-ma.

Doar eu

Vreau sa scriu ceva inteligent, plin de metafore complicate si asocieri dubioase.

Vreau si sa mananc fara sa ma ingras, vreau si 10 la mate, vreau multe.

Pietrele m-au invatat ce inseamna sa rezist, pietrele m-au invatat sa fiu de piatra.
Ciocolata m-a invatat sa fiu dulce, si buna, si afrodisiaca, sa ma topesc, sa am gust si culoare.
Tu m-ai invatat sa fiu un om bun... sunt un om bun acum. Nu am mai calcat stramb, nu am mai facut nimic prostesc, niciun fel de exces.
Tu m-ai invatat si sa plang, eu nu stiam sa plang, eu nu plangeam. Tu m-ai invatat ce inseamna sa regret, ce inseamna sa pierd oameni dragi, tu m-ai invatat ca lumea nu e o jucarie, ca oricine are o inima, are si suflet, si sentimente. Tu m-ai facut sa imi pese si de altcineva inafara de mine. Pe tine te vreau si te resping cel mai mult. Tu esti si pietre, si ciocolata. Tu..

As vrea sa ma multumesc cu ce am, dar nu pot decat sa fiu recunoscatoare si punct. Nu pot decat sa cer si mai mult, si, desi il critic pe Ion, desi il condamn pe Ion pentru tot ce i-a facut Anei, si eu am facut la fel. Nu la nivel fizic... dar si eu am ranit, si eu am manipulat si am remuscari. Eu chiar am remuscari, si chiar regret. Pentru mine tu esti si Glasul Pamantului, si Glasul Iubirii. N-am sa ma aplec sa sarut asfaltul, dar m-as ridica din nou pe varfuri sa te sarut pe tine. M-as ridica din nou pe varfuri sa-ti ciufulesc parul, desi stiu ca ti-ai da capul intr-o parte si mi-ai zice: "Lasa-l asa..".
Vreau sa trec peste. Vreau sa nu-ti simt lipsa, vreau sa merg inainte cu zambetul pe buze, cu ignoranta mea greu de digerat, cu aerele si cu ochii mei mari. Vreau multe.

Singura am invatat sa nu renunt, nici macar atunci cand sunt constienta de la o posta ca e o cauza pierduta. Stelele m-au invatat sa stralucesc, sa fiu frumoasa si aparent intangibila. Sa fiu aur. Si la matematica am invatat ca orice problema are o solutie. Patetic. Si TOTUL m-a invatat ca NIMIC nu e pentru totdeauna.
TU esti glasul Pamantului, glasul Iubirii. Tu ma strigi, nu ma mai striga. Si nu pot sa fiu coerenta cand te uiti la mine, pentru ca te uiti cu ochii aia care ti se-nchid asa putin si iti lasi genele in jos si razi si-mi zici "Frate." Si repeti uneori aceeasi propozitie la nesfarsit, pentru ca stii cat de tare ma enerveaza, pentru ca sunt extrem de amuzanta cand sunt suparata. Si numanui nu-i pasa. Si nimeni nu a realizat vreodata ca iti lasi genele si ca atunci cand esti atent la cineva iti dai mana prin par... si nimeni nu ti-a zis ca ai degete frumoase.. doar eu. Doar eu.. doar eu m-as ridica pe varfuri sa te sarut.. doar eu...

Undeva, pe-acolo

Am treaba. N-am timp de pierdut timpu.

Vreau sa-mi rezolv problemele cu tine intai, cu mine apoi, cu mine intai...

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru ceea ce am avut, pentru ca te-am avut. Pana la urma, cel mai important e ca eu chiar am invatat ceva, eu chiar am devenit mai buna, mai umana, mai maleabila, mai permisiva. Eu chiar am crescut, eu chiar am profitat de tine, la modul la care am stiut sa iau ce mai frumos la tine ca si caracter. Faptul ca in prezent ma port ca un copilas care-si vrea jucaria inapoi, e patetic.

Sunt fericita. Serios, acum ca am recunoscut, ca mi-am constientizat pozitia, ca ma accept asa, acum sunt fericita. Nu, nu fericirea aia de nu vreau sa dorm pentru ca realitatea e mai frumoasa, nu fericirea aia de nu ma mai leaga nimic de lumea exterioara pentru ca te am pe tine, nu. Fericirea aia fata de mine, sunt mandra de mine. SUNT MANDRA DE MINE. Ma felicit pentru ca sunt un OM, pentru ca plansul si lacrimile si deciziile proaste, si excesele facute in ultimu timp demonstreaza ca am, la urma urmei, sentimente.

Sunt fericita, pentru ca fara tine undeva in vara, acum nu as fi fost la fel. Sunt fericita si recunoscatoare si impacata. Astept Raiul pe Pamant, astept si vreau doar lucrurile de care am nevoie. Te-am primit pentru ca aveam nevoie. Te-am pierdut, pentru ca nu mai aveam ce invata de la tine, pentru ca acum ma descurc si inteleg mai mult decat intelegeam in iunie, iulie, august, septembrie... Daca as mai avea sansa sa o iau de la inceput, ipotetic vorbind, cu experienta de acum, hm... sincer nu stiu: e cert ca unele decizii ar fi diferite, dar in ceea ce ne priveste, sincer, nu stiu. Cred asta, pentru ca ar fi depins si de tine in mare parte.

M-am saturat sa traiesc in trecut, iar cand cineva spune la ora de franceza ca ultimul film vazut a fost Batman: Dark knight rises, eu sa ma gandesc la tine, cand se canta la ora de muzica nu stiu ce melodie, gen Sorry seems to be the hardest word, sa mi se adune lacrimi in jurul ochilor. M-am saturat!!!!! M-am saturat de timpu asta pierdut din cauza ta, timp pierdut fara sa fac nimic productiv, doar ca sa plang n shit. Am o viata prea scurta de trait, n-am timp de lacrimi sau regrete. Ce o sa fie, o sa fie. Punct. Am incredere ca Cineva are un Plan si pentru mine. Un plan bun.

DA

Cine fuge? Cine alearga cu lacrimi in ochi si cu buzele stranse? Cine fuge? Cui ii e mereu frica?

Totusi, bai copile, de ce sa fugi ma mereu? Pan' la urma, care-i treaba cu frica? Hai sa fim seriosi, bai copile, ca oamenii nu-s atat de rai cum crezi tu.. uite, ieri, mergeam pe strada. Si, dintr-un magazin iesea un copil mic si roz si s-a oprit in fata mea si a inceput sa rada. I-am zambit, si a venit dupa mine... si tatal lui l-a lasat, nu a tipat, nu s-a crizat. Cred ca erau oameni buni... stii de ce? Pentru ca stiu sigur ca si eu sunt bun... dar tu, copile?...

Am stat pe ganduri, si n-am stiut ce sa zic. Daca as fi zis ca sunt un om bun, as fi mintit, pentru ca am fost si rea, si ipocrita, si mincinoasa, manipulativa, egoista, oribila. Am fost un om rau. Am fost si sentimentala, plangaciosa, rabdatoare, am si iubit... mi-am adus aminte ca am iubit.. mi-am adus aminte ca iubesc. Si am raspuns atunci: Da! Da! Sunt un om bun.

Numai un om bun poate iubi, numai un om bun poate acorda atentie si altcuiva, numai un om bun traieste, si simte, numai unui om bun ii pasa. Imi pasa. Imi pasa prea  mult, poate. Sunt un om prea bun, poate.

Sunt un om bun.

Si doare

Daca as fi stiut cat de tare doare, crede-ma, as fi fost zahar inmuiat in miere. Daca as fi stiut ca indiferenta e ca si cum cineva ar smulge bucata cu bucata din mine, lasandu-ma goala, plina de sange si lacrimi si praf, crede-ma, as fi avut respect fata de OAMENI, fata de TINE. Dar eu nu... .

E tardiv sa spun ca regret, nu schimb nimic si poate e mai bine asa. E o lectie, ce dovedeste ca eu continui sa invat, indiferent ce ziduri se fac firisoare de nisip in jur, indiferent ce sageti imi trec fix prin atrii si ventricule. Eu da..

Si doare. Doare, pentru ca ramai baiatul ala bun si calm si dulce, baiatul la care as fugi cand totul e fucked up, cand nimic nu mai are sens. La tine as veni desi stiu ca nu ma mai primesti, nu ma mai astepti, tu nu... . N-ai castigat nimic. Tot eu castig, tot eu sunt cea care e mai bogata si mai puternica acum, tu, dragule, tu esti la fel: blocat intr-un cub de gheata ce nu concepe sa se topeasca. Sau poate tu nu vrei...

Bai, si ce frumos ar fi fost: o prietenie ca-n filme, asa, tu si eu, eu plangandu-ma, tu ascultand mereu dar adevarul e ca nu te-am cumparat, ca nu-mi esti cu nimic dator. Toate dramele mele insipide sunt mult peste capacitatea ta de intelegere, ca si cum ai avea o limita in a simti: simti frigul, simti sarutarile pe piele, simti durerea fizica si cam atat. Restul e nimic. Tu nu... .

Si doare. Doare, pentru ca eu simt orice privire aruncata cu ura, orice miscare fie si cu un nanometru al coltului buzelor ce-mi spune ca inca iti sunt draga, simt ca ai vrea sa ma schimb, simt ca mi-ai dat sanse si eu le-am ratat, simt ca ti-ai pierdut rabdarea, eu simt... Eu da.. .

Nu-ti fac tie nicio promisiune, dar imi fac mie: voi fi zahar inmuiat in miere, pentru ca dupa tine vor fi si mai sunt si altii si, la fel ca tine, nu merita sa-i inec in otrava mea de ipocrizie. Tu ai fost experimentul esuat, si da, regret, si da, poate nu meritai, si da, imi pare rau. Nu-mi cer scuze, dar da, imi pare al dracului de rau. Nu ca te-am pierdut ca si boyfriend, ca am pierdut insa prietenia aia adorabila, prietenul ala adorabil, cu o stabilitate emotionala mult peste medie. Vad in unele trasaturi ale tale, caracteristici umane pe care le invidiez, stiind ca eu nu voi fi niciodata asa. Dar mi-e sila in continuare de banal si mediocritate, si caut obsesiv o cale de mijloc. Pana o voi gasi, fac eforturi sa evoluez, sa infloresc. Si, Doamne, cum as putea sa fiu, numai sa vreau sa accept ca sunt si reguli Universale, de neclintit.

Pana una alta, doare. Dar, chiar daca fug in baia baietilor cu un inceput infim de lacrimi in ochi, tot eu raman. Tot eu cea copilaroasa si enervanta si ciudatica, tot fosta prietena cu picioare frumoase si dinti ceva mai drepti, ca de 2 luni cu aparatul dentar..

Noi ne mai auzim. Se-ntalneste si munte cu munte, deci si om cu om. Si da, doare. Dar nu mai mult decat as fi meritat.

Îngeri

<<Cand Dumnezeu vrea, tu gandesti ceea ca gandesc ingerii.>>

Dan ii lega un sirag de margele albastre in jurul gatului. Ea tremura toata, pana in adancul fiecarei celule, de emotie. "E vara, e cald. Hai sa dormim pe camp."

Stateau pe patura aspra si se priveau ochi in ochi. Brusc, Dan ii smulse siragul de la gat, cu o miscare brutala. Pe obrajii ei palizi incepura sa curga lacrimi. "De ce-ai facut asta, Dane?" "Eu pot sa fac ce vreau, si tot ce fac e bine. Stii de ce? TU nu vezi, dar eu ii vad. Ingerii. Sunt peste tot: unul sta cu noi pe patura, altul e rezemat de copacul ala din zare, unul isi trece degetele translucide peste firele de iarba. EI mi-au zis sa-ti rup siragul de margele."

Ea nu se mai putea opri din plans, un plans a disperare, tragic, cu sughituri si spasme ale corpului. Degetele ii tremurau incercand sa prinda pe rand margelele albastre. Ii era frica de ingeri, de alb, de Dan. Ii arunca in fata perlutele, isi lua in graba pantofii, si fugi desculta, fugi desi se zgaria si sangera si o dureau ingrozitor talpile. Fugi de ingeri, de alb, de Dan.

"Sunt peste tot.. ingerii sunt peste tot." Frica, frica o devora, o musca de maini, de fata, de sani. Fugea inebunita, incercand totusi sa inteleaga: era mica, incolora si jalnica. Si plina de sange.

...............................................................................................................................................

"Deschide-ti dracului telefonul. Deschide dracului fereasta. Coboara sa-ti explic."

Totul era otravit, inchidea si deschidea obsesiv ochii in speranta ca va da de culori, de intuneric, dar tot ce vedea era albul cumplit, ingrozitor. Cobori in fuga scarile blocului, cu parul desfacut si fara papuci.

"Esti Dumnezeul meu. Esti Dumnezeul frumusetii si iubirii si fericirii mele. Ingerii mi-au zis ca e ok sa ma inchin tine, ingerii mi-au zis ca pot sa-mi aleg sa cred SI in tine. Si, spune tu, curcubeul: daca ar aparea negru pe el, ar mai fi curcubeu? Vara: daca ar fi zapada in iulie, ar mai fi vara? Si tu... tu esti perfecta asa: fara margele, fara volane si pantofi: tu esti perfecta pur si simplu. Tu esti Dumnezeul perfectiunii mele. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tine. Si ingerilor."

Cliseu

Din farame de soare mi-am construit singura o vara de vis, o vara de poveste, magica, demna de un film.

Din picaturi de ploi si petale de trandafiri imi zidesc toamna, o toamna de foc, o toamna de aur.

Nu-mi doresc sa dau timpul inapoi, nu-mi doresc sa fiu vesnic tanara si frumoasa si fara riduri, tot ce-mi doresc e sa am aripi sa zbor. Cliseu.

Nu-mi doresc sa zbor ca o randunica ratacind spre Tarile Calde, nu-mi doresc sa zbor ca un avion cu reactie. Imi doresc sa simt libertatea pulsandu-mi prin vene, libertatea ca pot sa fac ce vreau oricand, oriunde, libertatea fara limite rationale, fara restrictii, o libertate inumana, universala.

Libertatea ca pot sa te aleg pe tine si pe nimeni altcineva, libertatea de a te avea pe tine si numai pe tine, libertatea sa fiu a ta si tu sa ma vrei. Libertatea sa te strang in brate, sa te acopar din cap pana in picioare cu sarutari. Libertatea sa-ti ciufulesc parul, sa-ti fac un ceai cald cand afara e frig, sa-ti zambesc doar tie, libertatea sa fim doar noi 2 si lumea, ochii tai verzi si lumea, parul tau ciufulit si lumea.

Cu tine in sfarsit as gasi acea liniste interioara, acel echilibru divin. De tine nu m-as plictisi dupa doua amarate de luni, doi amarati de ani. Poate ca pe tine te-as iubi pana in ultima zi, cand voi avea riduri si nu voi mai fi tanara deloc.

Asa vreau eu: sa-mi construiesc lumea din soare, din ploi, din petale de trandafiri. Asa cred eu ca e bine pentru mine. Nu traiesc intr-un glob de sticla, dar am inceput sa ma retrag din fata furtunilor pentru ca sincer, mi-e teama si m-am saturat. CRED ca exista un Dumnezeu care are mi-a rezervat si mie un viitor, doar al meu, o poveste doar a mea. Pentru ca e loc si timp pentru fiecare. Important e sa fim acolo cand trebuie, sa stim cand trebuie sa fim acolo.

Am ratat mai multe sanse decat altii au avut intr-o viata. Personal am dat cu piciorul mai multor oameni decat altora le-a fost dat sa cunoasca. Am ranit, involuntar, ce-i drept, puzderie de indivizi ce mi-ar fi putut fi alaturi. Sunt libera. Libera sa aleg, libera sa iubesc asa cum vreau, pe cine vreau. Eu te aleg pe tine. Aleg sa te iubesc pe tine, tie vreau sa-ti fac un ceai cald cu prima ocazie, tie vreau sa-ti ciufulesc parul.


TU esti libertatea mea!

Happy freakin halloween

Titlul nu are nicio legatura, dar am scris chestiuta asa jalnica pe 31, nu am avut timp de blog, asa ca o postez azi. Enjoy!


Zidurile stiu ca te iubesc
Usile trantite ma privesc
Toate sambetele astea-n care ma prefac ca ma distrez.
Adormeam cu gandul c-o sa zbor
Nu stiam ca de tine mi-e dor...
Un sarut cu tine ar dura
Cat discurile cu Nirvana
Te-as iubi mai mult decat ai crede ca-s in stare
Fi al meu fara pretentii, fara nicio asteptare.

Tu, copil

Tu, copil obraznic, te-ai incaltat cu pantofii rosii si ai plecat ca Gerda din poveste in cautarea lui Kay... Tu nu stiai ca el are cioburi in ochi, tu nu stiai ca el se joaca obsesiv cu bucatile de gheata.

Tu, copil egoist, l-ai vrut doar pentru tine, l-ai vrut cu totul, l-ai vrut asa cum nimeni nu-ti da dreptul.
Tu, copil rau, tu nu stii ca oamenii au personalitate, si idei, si principii, si eventual un simt etic, de care nu se bucura marea majoritate? Tu, copil necopt, credeai ca poti sa faci din el papusa de carpe si ate...

Tu, copil mincinos, ai fugit in bratele altora de fiecare data, ai fugit si te-ai oferit pe tava si celorlalti, tu, copil ipocrit, nu ai stiut sa fi doar a lui... tu l-ai ranit, copil rau.. e vina ta.

Tu nu stii, copil desfranat, ca fiecare dintre noi are o inima, sentimente? Te-ai pierdut in voluptati nepermise, ai ranit si ai smuls lacrimi fara sa schitezi nicio emotie. Tu esti rau, copil rau...

Numai tu, copil rebel, ti-ai desprins parul lung si ondulat, si nu ti-ai permis sa plangi pentru ca ochii tai superbi si-ar fi pierdut din stralucire, acoperiti de lacrimi... Copil las, de ce nu ai luptat? De ce l-ai abandonat cand stii ca avea nevoie de tine, de ce nu l-ai iubit...? De ce, copil nechibzuit.. nu l-ai iubit?... De ce acum, cand stii ca nu mai e al tau, cand stii ca nu mai esti a lui, de ce il vrei acum, copil perfid?...

 Era Fat- Frumos, copil necunoscator. Era Fat- Frumos, si te-ar fi dus in palatul lui, si te-ar fi suit pe calul nazdravan care zboara iute ca vantul si ca gandul, ti-ar fi aratat lumea asta plina de lumini si culori si oameni.. Ai fi putut sa fi printesa lui, copil nestiutor.. si te-ar fi iubit candva... vreodata...

I-ai luat totul, copil nesatul. I-ai devorat cu aviditate sufletul, i-ai cusut cu cruzime buzele, el nu a putut sa tipe sau sa strige sau sa te certe... I-ai secat si izvoarele ochilor, copil lacom... L-ai ucis, copil nelegiuit, l-ai ucis si ai inceput sa razi pervers cand l-ai lasat zacand intr-o balta de spaima si neputinta, i-ai ras in fata, copil criminal.

Meriti sa fugi dupa Kay si el sa nu te mai vrea, caci, pana la urma urmei, tu esti o bucata de gheata, tu nu vezi cat de frumosi sunt trandafirii...

Maybe I'm a bitch.

A bitch and a sucky friend.
La urma urmei, altfel nu-mi explic cu ce pot sa gresesc incat sa mi se raspunda atat de brutal. Sau, mai rau, sa nu mi se raspunda deloc.
De cand ma stiu am incercat sa fiu un inger pe Pamant, sa iubesc pe toata lumea, sa ascult pe toata lumea, sa tratez pe toata lumea la fel. Dar nici macar Lui Dumnezeu nu ii reuseste, cu atat mai putin mie. Nu am vrut sa lezez orgoliul nimanui, nu am intentionat sa ranesc, sa manipulez, sa ma folosesc de oameni, iar daca am facut-o, ma pot justifica. NU SUNT UN OM RAU.

Si totusi, undeva trebuie sa gresesc. Ceva nu imi iese. Sunt egoista. Vreau sa ma iubeasca toata lumea. De ce ma iubeste cine nu vreau? De ce nu primesc si eu ce merit? Si de ce toate lucrurile pe care le merit sunt defecte din cel putin un punct de vedere?!

Am zambit 16 ani fara pauza de ma dor toti muschii fetei, pentru ca ma simteam vinovata de fiecare data cand cineva imi banuia trairile negative si aveam senzatia ca se incarca cu ele. Iubesc oamenii in speranta ca sunt buni. Iubesc pur si simplu in speranta ca voi fi eu la randul meu mai buna.

Nu ofer nimic gratuit, inafara de intelegere, compasiune si un varf de lingura cu rabdare. Nu vreau decat sa fac toate lucrurile bine, dar oricat as incerca tot singura ma trezesc, fara nimeni care sa ma tina in brate, fara sa primesc ceea ce ofer.  NU CER MAI MULT DECAT AR TREBUI SA MI SE DEA.

Imi tot amintesc ziua de 5 iulie 2012, in care am scris pe blog ca daca il merit pe X. atunci sa mi se dea. A doua zi mi-am primit cadoul. Sau, nu stiu, e mult spus cadou. Un fel de sticla de apa rece oferita calatorului obosit de drum.

De ce pe tine nu te merit? Nu imi esti superior din niciun punct de vedere, deoarece insist sa cred ca toti suntem egali. Ca lumea are si respecta anumite principii, care, desi difera de la un individ la altul, au totusi acelasi fundament.

Maybe I'm a bitch. Maybe I suck as a person. Dar fac eforturi sa ma indrept sau sa evoluez, spre deosebire de restul care se complac sa vegeteze in pasivitate. Pot fi foc, pot fi gheata, dar nu gasesc calea de mijloc. Pot fi ciocolata sau vanilie, zi sau noapte, buna sau rea. Tind sa cred ca reprezint +, nu -. Pot sa iubesc sau sa urasc, nu pot ajunge sa urasc oamenii pe care candva i-am iubit. Nu pot sa schimb lumea dar incerc sa ma schimb pe mine. Si, totusi ceva nu imi iese. Undeva ma pierd. Undeva gresesc. Iar eu rar gresesc.

Ciocolata

Stiu pe cat e ziua ta, stiu ca esti la 222 de km de mine, ca iti place ciocolata alba, esti as la info, stii sa-mi zici ca sunt frumoasa in vreo 4 limbi, esti mai inalt decat mine, adorabil si dulce si epic. Dar, ceea ce stiu cel mai bine e ca ma iubesti.

Stiu ca ochii care nu se vad, se viseaza la ei. Stiu ca tehnologia e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat: imi da posibilitatea sa te aud non-stop, sa te vad non-stop, sa iti scriu non-stop.

Nu sunt prea multe de zis, pentru ca stiu ca siroposenia asta de relatie in care m-am bagat o sa-mi ridice glicemia pana la un prag letal daca nu ma potolesc odata. Stiu ca existi undeva acolo, in Bucurestiul ala in care n-am intrat de prea multe ori. Stiu ca existi pur si simplu si asta imi e de ajuns, cel putin momentan. Nu pot sa promit luna si stelele, pentru ca astfel as lasa cerul gol. Dar pot sa-ti promit ca voi continua sa exist si sa te iubesc, daca asta e iubire. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a aruncat in fata ochilor, pentru ca reprezinti tot ceea ce cu siguranta nu as fi gasit in orasul asta mic, cu baieti obisnuiti in marea lor majoritate. Te iubesc, D. Chiar cred ca te iubesc.


Te astept cu nerabdare, te astept cum astept vara, cum astept soarele, cum o astept pe mama cand vine sa ma vada.

Iubi Deni, iubi Deni. Sunshine Deni, love u.

Sweet life

Baby, viata asta este dulce, dulce...

Traiesc. Traiesc si nu asa pur si simplu, la voia intamplarii. Traiesc sa te simt cum ma saruti pe umeri cand pluoverul larg aluneca indiferent, traiesc sa te strang in brate cand te vad, atat de rar, totusi, traiesc sa ma musti de obraz cu caldura, traiesc.

Asa traiesc eu: cu tine. Cu tine rad, cu tine plang, cu tine stau seara pe banci zambind vinovat, pe tine te sarut  vinovata, cu tine TOT. Ma faci sa-mi fiarba sangele prin corp, devin un intreg cu tine, celulele mele isi pierd membrana, se amesteca. Esti nucleul ala imens, urias, iar restul lumii e doar putina citoplasma ratacita.

NU DAU NIMANUI DREPTUL SA MA JUDECE. Asa vreau sa traiesc, asa mi-e bine: cu tine mi-e bine. Pe tine te am no matter what/ when/ where. 5 minute cu tine si ziua are sens, viata are sens: TU esti sensul, directia, traiectoria. Tu imi dai viteza si timp, tu ma faci sa respir, tu esti aer curat in plamani, amidonul din cartofi, celuloza din peretele celular, tu esti gemul pe care-l intind pe clatite.

Fara tine n-as avea nici clatine, aer, nici cartofi prajiti. Tu dai gust, esti cea mai dulce sare, NaCl e mic copil pe langa tine. Sarea mea ca zaharul, multumesc. Ca existi, ca ma vrei, ca ma faci sa stiu sa traiesc, sa cred in mine. Nu mai am nevoie de vise, ma satur cu tine.

Te am oricand, te am pentru ca ne iubim, oamenii cand se iubesc ar trebui sa fie impreuna, asa ca noi.. Dar noi ne ascundem trist pe o banca obscura, de gura lumii. Nu avem curaj? Nu. Nu avem nevoie: de lume, de oameni, de nimeni. Cand suntem noi 2, tu esti lumea, eu sunt lumea, noi suntem lumea. Iti multumesc ca ai venit sa ma iubesti, sa-mi spui ca sunt frumoasa, sa-mi zici ca ochii mei verzi sunt superbi. Sunt frumoasa pentru ca sunt cu tine, nu pentru ca-mi iau decolteu sau platforme. Lumina, caldura, zambetul tau ma fac frumoasa. Sa nu mai pleci. Sa stai aici, sa ma iubesti mult mult de tot, sa ma iubesti non-stop. Iubeste-ma iubire, asa cum te iubesc eu. Mult. Enorm de mult. As putea umple un ocean cu iubirea ce ti-o port, dar atunci nu ti-as mai daru-i-o tie. Pentru tine traiesc, cu tine traiesc, multumita tie traiesc. Te iubesc.

Pedepsita

,,Dragostea imi e pedeapsa/ Pentru ca te-am sarutat..."

Bai copile, ca pana la urma urmei, asta esti, un copil de 16 ani juma', care are curaj sa-si pastreze lumea intacta. Bai copile, ce stii tu despre dragoste?

Pai eu... eu cred ca e cel mai fain sentiment. Adica, e super smecher sa iubesti si sa fi iubit, nu?

Bine zis copile, sa iubesti si sa fi iubit..

Da, dar, chiar daca el nu ma iubeste, e ok. Posibil sa nu fiu in stare sa supravietuiesc unei fericiri atat de mari, pana la urma asta ne e scopul nu? Si oricum, totul in lume s-a facut din iubire, cred. Eu, de exemplu, invat la materia X din dragoste pentru profa Y. Stiu ca nu-i in regula, ca ar trebui sa disociez materia de profesor, dar vorba aia, am 16 ani juma'.

Eu nu stiu de ce toata lumea se cramponeaza atat cu "Vai, nu ma iubeste..". Cat egoism! Vrem un om doar pentru noi, credem ca daca noi il iubim trebuie sa o primim in schimb. Cred ca iubirea nu se poate impune sub nicio forma, nimeni nu ne da dreptul asta. Ce, cand da 50 de bani unei cersetoare pe strada ii asteptam inapoi? Iubiti, pentru numele lui Dumnezeu, asa, pana cand o sa ajungeti o leguma intr-un scaun cu rotile si nu o sa mai auziti nici cu televizorul dat la maxim. Iubiti oamenii, ca e bine, e frumos, iubiti flori, ca-s frumoase si mor repede, iubiti copii, ca o sa creasca si o sa ceara bani de buzunar si masina la 18 ani, iubiti-i pe cei care v-au crescut, pe cei care si-au batut capul cu voi 16 ani juma, si nu parintii, daca va sunt parinti doar cu numele. Iubiti pe cine merita, cat de mult merita. Nu iubiti aiurea, nu va consumati energia iubind un om banal, obisnuit, care nu face nimic deosebit.

Iubesc marea si si ochi si mainile si florile. Iubesc muzica, ciocolata, cartile bune, pe Papi, maimutica mea. Iubesc oameni pentru ca imi plac in general, dar sunt si unii pe care-as vrea sa-i vad fugariti de un chiwawa. Iubesc diminetile, adica inceputurile. Iubesc sfarsiturile de poveste, adica inserarile. Iubesc luna mai mult decat soarele, iubesc caldura mai mult decat iubesc frigul. Iubesc nepasarea din prima saptamana de vacanta, lancezirea aia de toate zilele de iunie. Iubesc emotia scolii, efortul depus 9 luni ca la sfarsit sa-mi vad media adorabila, diplomele si prajitura bine-meritata. Iubesc sa vin obosita acasa si sa gasesc un fursec cu gem de capsuni pe masa sau o placinta de mere. Iubesc cand oamenii ma iubesc, dar nu iubesc oameni din simplul fapt ca ma iubesc.

Dar acum, iau dragostea ca o pedeapsa. Pentru ca te-am sarutat, nu meritam sa ma indragostesc asa, pur si simplu.. In fond, nu ai facut nimic special, m-ai sarutat. Ne-am sarutat. Era noapte tarziu si era cald, erau luminite prin tot orasul, urma sa se umple cerul de lapte, caci veneau zorii. Erai tu, cu ochii tai verzi, manjind vidul. Erau mainile tale rosii de emotie, fata ta alba. Eram eu, sandalele mele cu toc inalt care ma faceau sa te privesc ochi in ochi. Si s-a intamplat. Ei bine, nu merit sa fiu pedepsita. Dar, te merit pe tine...

Eu nu

<<Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara.>>

EU nu vreau sa te pierd deloc.

Chiar as vrea pentru o secunda sa fiu superficiala, sa-i dau dracu pe toti si toate. Dar nu. Si faptul ca ma consum atata pentru "gura lumii" probabil ca afecteaza uneori si capacitatea mea de a spune lucrurilor pe nume. Sinceritate pana la un punct, dar macar pana la punctul ala.

Unde esti? Si de ce nu mai vi odata? Cat de departe poti fi oare, de iti ia atata sa ajungi la mine? Ce trebuie eu sa fac sa te-aduc mai repede aici? Azi, de exemplu, mi-am indreptat parul. Si mi-am inchis nasturii de la camasa pana-n gat. Si azi, asa frumoasa cum eram, am stat de vorba. Si azi te-ai uitat altfel la mine, tu cu ochii tai verzi... oare te iubesc pentru ca iubind imi confirm ca sunt capabila de sentimente? Oare te iubesc pentru ca esti aproape de nivelul ala de perfectiune cunoscut mie?

Mergeam azi pe trotuar, sau la ora de chimie, radeam ca o copila de 12 ani care-ti cade la picioare dupa 2 complimente, si alea superficiale, Vai de mama lor.

Te iubesc fara sa astept nimic in schimb.

Nu. Nu. Astept totul. Totul ala magic, ca un tort de ciocolata si capsuni. Tu vei fi tortul meu de ciocolata si capsuni. Dumnezeu mi-e martor ca pun eu laba pe tine, no matter what. Idgaf about blonda aia sfrijita, sau pitipoanca  cu curul lasat. Tu vei fi al meu. Candva.

<<Tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.>>

Cred ca pot sa traiesc cu asta. Adica, si eu am  avut ceea ce altii au pierdut. Si eu am ceea ce altii vor. Si eu vreau ceea ce altii au.

La ce ma gandesc acum? La chimie. Si biologie. Si la tine. Si din nou la chimie. Vorba aia, e chimie intre noi..

Dragul meu cu ochii verzi, dragul meu cu parul mereu aranjat, dragul meu, te iubesc.

Ochi verzi

Ochi verzi, ochi verzi - slabiciunea mea...

Era o zi fierbinte de septembrie. Mara se-ntorcea de la liceu, topindu-se ca o inghetata de capsuni uitata pe masa. Nu voia decat sa ia paine. Sa ia paine, sa se duca acasa, sa-si dea jos camasa uda, si sa bea o cana mare de apa minerala.

Trecea grabita, neinterensata, rupta de lumea din jur. Se gandea doar la apa minerala. S-a impiedicat de el, de Catalin. Catalin iesea din magazinul ala de haine ieftine de la coltul blocului. I-a zis "Bau". Mara i-a zis "Bau"... si Catalin.. Catalin i-a zis "Bau de 2 ori"... Apoi s-a intors in loc, si o privea. O privea cu ochii lui mari, verzi, in care se varsa soarele lunii septembrie. Si Mara a inghetat pe loc, ca si cum ar fi zburat in mijocul iernii, in camasa uda de pe ea, cu o paine in brate si in picioarele goale... dar nu. Era tot septembrie, luni, soare, magazinul de haine ieftine de la colt, ochii lui verzi.

Era ca si cum si-ar fi dat intalnire. Ca si cum ar fi asteptat 16, respectiv 18 ani sa se intalneasca. Ca si cum Dumnezeu i-ar fi luat ca pe doua caramizi si i-a aruncat in fata magazinului.

S-au luat de mana fara sa le zica cineva, s-au luat de mana si s-au dus in spatele blocului. Mara avea camasa uda. Catalin avea parul ud. I-a spus ca se grabeste acasa, ca are gura uscata de sete. Ca vrea apa minerala. S-a uitat la ea cu ochii aia verzi-verzi, slabiciunea ei. Si a sarutat-o pana i-au plesnit buzele si a tipat de durere. A fugit acasa, cu tot cu paine si camasa uda de apa si sange.

A doua zi s-au intalnit. Ca si cum ar fi fost 2 necunoscuti, ce urcau intamplator aceleasi scari. Apoi... apoi Catalin a imbratisat o alta fata. Nu a sarutat-o dement si vulgar, nu mai sarutase oricum pe nimeni asa.

Mara si-a baut linistita sticla de apa minerala, si cand s-a uitat la ea, i s-a parut ca din ochi se evaporase caldura, se pierduse aurul. Ramasese un verde de culoarea suberinei din celula vegetala. Suberina e in celulele moarte. Verdele era mort.

Catalin, Catalin, Catalin...

P.S: Nici macar nu o chema Mara.
P.P.S Nici macar nu il chema Catalin.
P.P.P.S Nici macar nu a sarutat-o....

Doar ganduri...

Ce-mi zici tu nu ma misca nici cu un nanometru spre stanga sau dreapta... dar ca sa-ti fac pe plac voi parea devastata, ranita profund si irecuperabil, de dragul tau.. .

Fiecare celula a corpului tipa la mine sa-ti zic cum sa mergi, cum sa te imbraci, cum sa-ti faci parul, stiind ca o sa-ti negi conditia cu o ignoranta greu de inteles.

Mi-era dor de drame, de tragedii, mi-era dor sa-mi fac viata mai interesanta, si mi-ai iesit in cale, tanjind dupa aprobari, confirmari ca totul e bine, ca tu esti bine. Esti varza. Fucked up. Screwed.

Te-nvarti in cerc, ca-n cusca ta plina varf cu banal, cotidian si latenta. Imi provoaca greata leganarea asta de copil in balansoar cu care faci parada de dimineata pana seara. Mi-e sila si de egocentrismul tau, conform caruia  eu sunt aia care sufera si plange cu capul in borcanul cu ciocolata. Ti se pare ca esti superior, dar ti-e frica sa  deschizi usa custii, sa evadezi. Esti incapabil de a fi special, tu dintr-o multime, dar te amagesti la gandul ca faci lucruri marete, ca esti maret. Nu crezi ca e momentul sa vezi ce e afara, sa nu te mai hranesti cu iluzii ca traiesti, ca stii sa traiesti? Ca lumea e asa cum crezi, incolora, inodora, insipida?

TU esti incolor, inodor, insipid, irecuperabil, pierdut pe raul Styx, undeva spre Infernul ala de care mi-e frica, Infernul ala in care traiesti de cand te stii, infernul ala in care oamenii poarta uniforme si nu au nimic de zis, nu sunt deloc speciali, infernul ala in care oamenii au renuntat sa caute Lumina.

Lumina... ti-e frica sa nu orbesti, preferi sa te inchistezi in mijlocul propriilor regrete, sa aduni lacrimi, sa ridici cu ele ziduri peste ruinele lacrimilor trecute.

Risca! Risca totul pentru numele lui Dumnezeu! Risca-ti inima, fragila, neincapatoare, incapabila de o dragoste perfecta. Risca-ti respectul de sine, orgoliul, risca-ti bunul simt de care duci o lipsa acuta. Risca-ti banii, mainile, fericirea... Arunca totul pe masa ca si cum ar fi un pumn de maruntis pe care-l dai la magazin sa scapi de el din casa. Pe o paine. Risca totul pe o paine calda.

Cuvintele tale se aud pe fundal. Incerc sa le ignor, sunt otravite cu mediocritate. Fac o grimasa, se vrea un zambet dulce dar nu este decat un ras fortat, cutremurator pana la ultimul atom ce ma tine adunata.

Am vrut sa te intind pe un pat de spital, sa te vindec, am vrut sa caut si sa gasesc un leac, un antidot care sa te trezeasca la viata, care sa deschida macar o fereastra la cusca ta. Dar, mai bine lasa, mori sufocat. Pana la urma, de ceva-ceva, tot trebuie sa mori. 

I'll see you...

House season 1 ep Cursed.

Tatal lui Chase vine sa-l vada pe Chase pentru ultima oara, deoarece are cancer la plamani, faza terminala. Chase nu stie. Chase isi ia tatal in brate. Dana plange.

Luni incepe scoala. Liceul. Clasa a10a. Nu stiu daca sunt gata sau nu, emotional vorbind, dar voi afla. Defapt, trebuie.

Am oameni pe care daca i-as pierde, ar fi ca si cum mi-as pierde mana dreapta sau ochii. Am oameni pe care nu vreau sa-i pierd, pe care nu concep sa-i pierd. 

Vreau sa ma bata cineva pe umar si sa-mi spuna cat de minunata, extraordinara, magnifica sunt.

Vreau sa cred ca daca totul in jur se prabuseste, se distruge, eu o sa ma ridic si o sa calc cu indiferenta prin praf fara regrete, fara reactii adverse la "viata".

E vorba de alegeri. Nu exista bine si rau, exista ce alegi. Indiferent daca alegi ciocolata sau vanilie, daca alegi   deodorant lichid sau spray, daca alegi sa porti fusta sau pantaloni, spaghete carbonara sau bolognese, daca alegi sa pleci sau sa ramai in tara, tigari normale sau electrice, Zara sau Stradivarius, Glow sau H&M,  chiar daca alegi sa mananci o prajitura sau 2, 3, 4,...n, luciu de buze sau ruj, evazati sau pana, oja sau lac de unghii, sa iubesti sau sa urasti, sa iubesti femei sau sa iubesti barbati, indiferent ce alegi, exista consecinte pe care, ca oameni maturi ce suntem, le suportam cu capul sus si privirea inainte.

Mi-e frica. Mi-e frica de orice misca, zboara, se taraste, inoata. Mi-e frica de orice imi poate dauna, fie si in cel mai nesemnificativ mod, aparent vorbind.

O sa trec prin viata cu servetele murdare de lacrimi in spate, cu zambet in fata. O sa fac un pas si inca unul si inca unul, ca in '98 cand mergeam cu premergatorul meu rosu pe aleea din fata de la Incaltaminte.

Doar ca nu mai am carlionti si scutec, am depasit faza "aia". Si acum nu rad decat la glumele bune.

Nu ma entuziasmez ca-ncepe liceu, mi se rupe practic de 90% din materii, dar pana sa ajung sa tai oameni cica tre sa stiu si in ce tara sunt Pirineii. Desi traiesc bine- mersi si fara ei.

Vara asta mi-am facut de cap cu mai multi baieti decat in toti anii precedenti. GATA! Il astept pe Fat- Frumos. Sa vina cand are el chef, de preferat muult inainte sau imediat dupa teze.

O sa mananc matematica si chimie si biologie si limbi straine PE PAINE. Restul... sa le-nvete si altii.

Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru momentele faine pe care le-am trait, pentru faptul ca acum stiu ca printre oameni rai se afla si oameni buni, si, ca oamenilor buni li se intampla, ocazional, lucruri bune.

Sa-nceapa! Come to papa, 10th grade! B-)

The end where I begin

Nu e sfarsitul lumii, pen'ca inca nu-i decembrie 2012... :)).

E un inceput de... sfarsit.

Ti-am prescurtat numele ca si cum ai fi singurul Radu din Univers. Macar acum sa zic lucrurilor pe nume, pentru ca nu dau explicatii de 2 ori.

Ti-am mai zis, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ma schimb in bine, acum sunt mult mai calma si mai echilibrata decat in urma cu 2 luni, si evident, e meritul tau. Recunosc, intr-un final, ca e meritul tau.

Iti multumesc si pentru faptul ca mi-ai confirmat ceea ce nu voiam sa recunosc: nu sunt o fata obisnuita, nu pot sa fiu cu un baiat obisnuit. Asa ca, daca am mult de urcat pe munte pana la un izvor, ar fi al dracului de bine ca apa de acolo sa fie cea mai limpede, rece si buna, eventual cu gust de ciocolata, sa fie suuuper destepta, sa poarte discutii pertinente, sa aiba ochi albastrii/verzi, si o cariera de succes.

When I am alone with you si Mirosul tau de scoici, consider ca sunt printre cele mai frumoase postari ale mele, si sunt pentru tine si despre tine, mereu vor fi. Nu esti dragostea vietii mele, dar reprezinti prima mea constanta, prima mea "relatie" serioasa. Nu stiu daca peste 17 ani o sa-ti mai aduci aminte cum ma cheama, dar siigur o s-o tii minte pe fosta ta gagica isterica, fitoasa, cu pretentii, ochi verzi, picioare frumoase si dinti urati.

Iti multumesc ca nu mi-ai impus lucruri, ca mi-ai dat libertate, ca mi-ai ascultat speech-urile plicticoase de enorm de multe ori, ca mi-ai spus ca sunt frumoasa desi stiai ca o sa-ti trantesc cu sarcasm un "Stiu." sau cine stie ce replici de ti se duce tot cheful. Iti multumesc ca m-ai suportat 2 luni, si Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost zahar inmuiat in miere.

DA. Da, scot in evidenta lucrurile bune pentru ca viata e si-asa destul de plina de cacaturi ca sa ma mai complic si cu ce n-a mers bine. Ce a fost a fost. Si pot spune sincer ca pentru o perioada realitatea a fost atat de frumoasa incat nu voiam sa dorm. Preferam sa citesc mesajele de la tine.

Nu ti-am zis niciodata ca mi-ai facut vara, vara, ca mi-ai oferit vara pe tava, ca tu ai facut sa fie vara mea, nu eu, nu restul lumii.

Tu zici ca o sa fie ciudat sa ramanem prieteni, sa vorbim n shit. Eu zic ca ce zici e stupid, asadar, unul din multele conflicte, mini-confilicte care s-au tot adunat. Si 2 luni nu-s doua zile...

Lumea e mare si plina de tipi sexi si destepti si cu ochi in toate culorile curcubeului s.a.m.d.

Recunosc ca am varsat cateva amarate de lacrimi, mai mult pentru ca tu ai insemnat vacanta asta absolut adorabila, si gata... se cam duce. Am varsat cateva lacrimi cand m-ai luat in brate, mi-am amintit de prima noastra seara, 3 iulie sa fi fost oare? :-? Tu zici ca nu dai doi bani, eu stiu ca faci pe barbatu'.  Eu te stiu, te-am invatat ca pe-o lectie de biologie, stiu ce faci, la cat iesi, stiu pe unde o iei, ce serial urmaresti, ce muzica iti place, stiu. Stii ca stiu. Si tu stii. Suntem chit, deci.

Am scris destul, ma simt mult mai bine acum. La revedere, Radu. Pentru ultima oara, te sarut.

Singura

Sunt momentele alea in care poti sa fi inconjurat de o masa de oameni, si totusi sa te simti singur. Momentele alea cand stau pe coridorul liceului, si imi pun castile, si ma uit la pustanii care trec in fuga, si rad, si glumesc, si isi scot ochii unii altora, si totusi sunt singura.

Sunt momentele alea in care cineva imi spune ca ma iubeste, si ma uit chioras la el, "Dafuq he just said?"
Momente in care ma tii in brate, si ne smotocim unu pe altu, si zicem tot felul de siroposenii, si totusi, am senzatia ca ne despart 2000 de ani lumina, si ca indiferent ce ai face, tot singura o sa fiu. Indiferent ce zice starea de pe feisbuc, indiferent ce crede lumea cand ne vede tinandu-ne de mana pe strada, uneori sunt intradevar singura. Si nu stiu cum as putea schimba asta, pentru ca citesc obsesiv tot felul de definitii si citate in care incerc sa cred, sau pe care sa le folosesc ca si mod de viata, stiti voi, un motto, un dicton, o lozinca, dar sincer, sunt singura si nimic nu e in conformitate cu mintea mea sucita.

Nu pot sa depasesc starea actuala de banalitate, cotidian, plictiseala acuta. Privesc rutina ca pe SIDA, o capeti si nu mai scapi de ea, plus ca te distruge in momentul in care incerci evadezi, la fel ca un tip caruia virusul HIV i-a facut praf sistemul imunitar, dar lui i se scoala sa iasa iarna la bustul gol pe sosea, sa dea zapada, ca un cetateam model.

Vad seriale, fac la mate si mananc asa, la f***-i masa, ca un hamster in cusca. Sun un hamster blocata intr-o cusca cu 3 camere, sau intr-o cusca cu 3 nenorocite de parcuri, 2 stadioane vai de p**a lor, si 40 de mii de alti hamsteri ametiti si plictisiti si plicitisitori.

Nu cer nimic, doar ma plang. Pentru ca e unul din momentele alea shitty in care sunt singura. Si-mi repugna, zau.

O prima zi de toamna frumoasa!

Cu urarea asta mi-am inceput ziua. Cu urarea asta mi-am inceput toamna. A fost vara mea, dar toamna nu-mi mai apartine. Desi...

Am baut suc de mere dinala facut la storcator si era acru si mi se acrise toata gura. Mere. Toamna.

Vara asta nu a insemnat doar R. Evident, a fost mult mai mult de atat. A insemnat evolutie in ceea ce ma priveste, a insemnat sa-mi fac de cap, sa pierd timpu, sa fiu plecata non-stop, ba pe la plaja, ba pe la sat, Galati, tabara in Grecia. Sunt jalnica. Stiu ca e ceva trecator, atat de trecator incat sper ca ramane acolo, cu vara lui 2012, nu ma bantuie in toamna, pentru ca nu stiu cum m-as descurca. Am alte probleme, de matematica si biologie in general, si din cauza lor deja bag in mine prajituri si ciocolata si tot felul de bunatati, ca de, fac efort, ma consum, am nevoie...

Nu vreau sa scriu mai mult decat e nevoie, avand in vedere ca lumea nu e proasta si ar face legaturi. Deja m-am cam dat de gol. Nu regret mai mult ca deobicei faptul ca vara s-a sfarsit, dar nici bine nu-mi pare ca-ncepe nenorocitul ala de liceu. Insa ma consolez la gandul ca mai am doar, DOAR 3 ani. Si e mai simplu sa ma ridic din pat a 2a zi, stiind ca se va termina, si ca voi pleca, si ca voi intra in viata de-a binelea.

X. Numele lui e X si a facut parte din vara mea. Draga X, u stupid idiooot! Sper sa-ti arunce cineva un tampon ud in cap. Sau chiar FOLOSIT. ;)

Post Iubire

,,Eu nu pot si nu vreau sa mor din iubire, Esti parte din mine, Te ingrop si pe tine.''

Eu nu pot si nu vreau sa mor din iubire.

Eu vreau sa mor de moarte buna, impacata cu tot si toate, fara regrete, fara vise neatinse. Nu cer nimic iesit din comun, nimic ce depaseste limitele rationale.

Esti parte din mine.

Esti parte din mine. Ochi verzi- ochi verzi, par blond- par blond, sensibila- sensibil, alergici la aceleasi alimente, rau de masina amandoi, destepti, rockeri, oleaca tocilari, ciudatei, vorbareti cu cine vrem.

Esti parte din mine. Te ingrop si pe tine. Esti tot ce pot sa-mi imaginez mai bun si mai sfant, mai curat si mai fierbinte. Esti eu, sunt tu, suntem doi de eu sau doi de tu. 2 perechi de ochi verzi, doua maini, una alba, alta bronzata, legate strans una de alta pe sub manecile hanoracului. Esti moale ca stancile, tare ca saltelele de apa. Esti beculetul care se aprinde ori de cate ori ma gandesc la altul, ori de cate ori sunt cu altul, ori de cate ori sunt atinsa si il ating pe altul, fie si numai din greseala, fara scop, fara asteptari.

Esti parte din mine. Indiferent ce faci, ce zici, cum te porti, cum imi vorbesti, cum nu-mi vorbesti, indiferent ca nu te voi mai vedea niciodata sau ne vom vedea zilnic, indiferent cu cine voi fi, cu cine vei fi, esti parte din mine. Te ingrop si pe tine. Nu te las aici, nu pentru ca nu pot, nu vreau, ci pentru ca nu e corect. Cand ma ridic de pe scaun, imi iau mainile, picioarele, gatul, capul, parul, le iau pe toate. Toate care-s ale mele. Si tu, tu esti mainile, capul, gatul, picioarele, parul meu, doar ca in celalalt tu, in celalalt eu. Doi de eu, doi de tu, esti eu, sunt tu.

Ochi verzi- ochi verzi, slabiciunea mea.
Daca ti-am gresit cu ceva, si ti-am gresit, sa stii ca am gresit in primul rand in fata mea. Nu te simti deci ranit, nu te simti mai stiu eu cum tradat, inselat, dat la o parte, nu esti sub nicio forma a2a varianta, a2a posibilitate, nu esti locul 2, nu esti ceva trecator, esti parte din mine.


Doar iarta-ma ca imi e frica, imi e frica de tine, de ce simti, de cum simti, de cum ma simti. Eu te simt, eu te vreau, te mai vreau, te vreau non-stop. Te vreau de 1000 de ani, o sa te mai vreau inca 1000 de ani. Si te-as putea iubi, cu siguranta te-as iubi. M-as indragosti de tine fara sa vreau, fara sa-mi impun, pur si simplu: m-as indragosti de tine ca-n basme. Nu esti Bestia, nu esti nici Fat-Frumosul ala gay care ingenuncheaza si da un pupic superficial, esti TU. Si tu esti eu, si eu sunt tu.

Linia de sosire

Am ajuns la linia de sosire dupa 12 zile. 2 zile mi-a luat sa-mi dau seama ca nu se da cu piciorul oamenilor care tin cu adevarat la tine. Macar am realizat asta la timp inainte sa iau vreo decizie pe care sa o regret urmatoarele 2 luni, aproximativ. Traiesc ceva tipic, ceva obisnuit si comun, dar poate ca am nevoie si de putina liniste, stabilitate, ceva usor, simplu, asa cum e cu R. Poate macar pe partea asta cu inimioare si pupici sa fie ceva fara batai de cap, pe plan scolar cum s-ar zice, incepe nebunia. Clasa a10-a nu-i de colo, n-am nevoie de un stress in plus.


Sunt multumita de mine si de ce am realizat vara asta, chiar daca mi-am cam facut de cap, nu am citit nimic pentru scoala si nici de biologie nu prea m-am tinut. Nu mai regret, nu mai plang, nu am timp. Am zile de trait, de care sa ma bucur, oameni pe care ii iubesc si care ma iubesc si care imi sunt de ajuns.

Sunt o ratata ratata ratata, sentimentala si siropoasa si perfectionista si visatoare samd, si consider ca totul e o poveste si totul are reguli si ca toata lumea tine cont de ele, dar majoritatea don't give a fuck.

The end of the story. Fuck this shit! I'm gonna live my fucking life.

Grecia: 10 zile, 1000 de amintiri

Asta a fost motto-ul de acum 4 ani in ceea ce ma privea pe mine si prima tabara in strainatate: Grecia. A trecut mult timp, am crescut si m-am schimbat enorm, dar motto-ul inca e valabil. Doar 2 din vechiul grup,  Tedy care si-a pierdut burtica si una bucata Andrei cu parul lung.

Doamnele profesoare au facut o treaba buna ca de fiecare data, asa cum ne-am obisnuit. Pastrez doar lucrurile bune, si, dubios, au fost doar lucruri bune. Pana si faptul ca am dormit 3 intr-un pat, ca m-am intoxicat de la oua si am facut o insolatie de toata frumusetea e a-do-ra-bil.

Slabiciunea mea pentru ochii verzi e intemeiata, si n-am de gand sa-mi zic ca am gresit cu ceva. Am facut exact ce am crezut de cuviinta si as mai face-o din nou si din nou si din nou. Nu stiu daca e meritul lui R. ca m-am schimbat in bine, sau pur si simplu am vrut sa evoluez.

Am vrut sa ajut si sper ca am reusit. Ma intorc acasa cu constiinta impacata din toate punctele de vedere, cu sapun din ulei de masline, cu haine sifonate si un miros de covrigi care leviteaza in jurul meu si de care nu pot sa scap.

Timpul le va rezolva pe toate, nu vreau sa iau alegeri in graba si sa dau cu piciorul lucrurilor pe care le am momentan. Dar daca totusi, Fat- Frumos vine sa ma traga de cozi si sa ma urce pe cal, nu zic nu. Faptul ca mi s-a raspuns cu zambete ma face sa cred ca sunt un om bun, un om de incredere, un om cu care oricine poate vorbi.

Raman amintiri. Unele vor fi povesti, altele vor fi uitate, cateva vor deveni realitate. Si cel mai mult as vrea povestea cu ochi verzi si miros de covrigi.

Plecasem doi...

    Asa e cand vrei Basmul. Fetele dragute si cu peruci blonde care fug de-acasa cu 11 clase de liceu vai de mama lor, se intalnesc pe drum cu un milionar si pun laba pe el... asta-i visul american. "Pretty woman" e una la un milion. Eu ce sunt oare?

   Oamenii se schimba mai des si mai surprinzator decat hainele expuse in magazine. Alea-s in functie de sezon... la oameni.. dracu stie in functie de ce. Stiu doar ca vreau basmul si vreau sa pun laba pe Fat-ul meu Frumos atunci cand va fi si randul lui. Pana una alta, experiente de cacat si suturi in fund de la viata tot o sa-mi iau, m-am obisnuit sincer. Rutina palmelor peste ochi. Ca un fel de ma trezesc, ma spal, mananc, sut in fund, ma uit la serial, palma peste ochi, ma culc....

   E vina mea? E vina mea ca vreau tot tortul si nu doar o felie? Ca desi lumea mi se deschide la picioare nu ma satur cu o farama din ea? E vina mea ca vreau o cada si nu o cabina de dus? Ca vreau prunul si nu prunele, portocalul si nu portocalele? Ca vreau colectia de haine intreaga si nu o fusta ratacita?

  I simply want the fairytale!

  Si chiar daca am facut greseala de a pleca in 2, si chiar daca am ajuns acasa singura, dupa o ora, si chiar daca e doar un mic incident. inceputul sau sfarsitul, stiu ce vreau. Eram pe cale sa uit ce vreau dar mi-am adus aminte. Vreau tot totul! Pentru ca totul va fi magic cand il voi avea, ca si cum mi-as baga capul intr-un borcan cu dulceata... e magic, pentru ca stiu cum e sa-ti bagi capul intr-un borcan cu dulceata. E vara si e vara mea. Indiferent ce, cum, si in ce fel, e vara mea.

  Va veni si ziua mea sa stralucesc, si cand voi straluci, Edward Cullen o sa fuga cu coada intre picioare. Si Tinkerbell. Sau cum dracu s-o scrie.


  Am niste ochi de-a dreptu superbi. Poate nu sunt eu Megan Fox, dar e ceva de capul meu. CLAR. Clar. Vreau BASMUL!!!

 

Mirosul tau de scoici

Mirosul tau de scoici si buze crapate.

Mirosul tau de scoici era miros de sare si buzele crapate erau moi si umede.

Hai sa fugim odata. Sa ma ridici spre cer si sa-mi zici ca pot sa zbor, si eu sa te cred. Hai sa fugim odata, departe. Nu stiu unde, dar departe. Tu stii ca te visez noapte de noapte? S-ar zice ca te gandesti la mine noapte de noapte sau eu ma gandesc la tine sau ne gandim unul la altul.

Cu tine am lumea la picioare pentru ca lumea e mica cand sunt cu tine pentru ca tu esti lumea mea pentru ca lumea nu conteaza. Minciuni. Cu tine vreau lumea la picioare, cu tine totul conteaza, potentezi toate lucrurile la justa lor valoare.

Hai sa ne intindem pe o pajiste verde si sa ascultam greierii si buburuzele si tot ce zboara si se taraste. Tot ce respira. Hai sa respiram polen de albine, ca nu se supara, asa mi-au zis. Nu se supara pe noi pentru ca suntem frumosi si mici si dulci.

Ai fugi cu mine? Sunt doar povesti, nu-i asa? Sunt un copil care viseaza ca poate salva oameni si poate fugi cu tine departe. Cum sa fug si sa si salvez oameni in acelasi timp? Cum sa aleg intre tine si restul? Cum sa aleg intre EL si RESTUL?

Acum am ales. Acum esti tu dar nu pentru totdeauna. Acum esti tu si nu vor mai fi multi dupa tine, nu la fel de multi ca inaintea ta. Tu nu esti ca nimeni. N-ai cum sa fi etalon pentru ca asta inseamna ca as putea gasi ceva ca tine din nou, candva, dar nu. Ceva ca tine nu voi mai gasi din nou, niciodata.

Am facut la mate sa uit de tine. Ghici ce?! Dupa 2 ore de calcule si ecuatii am deschis laptopul sa vad daca esti on, am verificat daca am vreun mesaj de la tine. Atat am uitat: 2 ore. Atat.

Hai sa stam pe loc. Daca am fugi mi-e frica sa nu te pierd, sa nu ma pierd. Mi-e frica de ce e dincolo de fantana, de banca din spatele blocului, de scara mea. Mi-e frica de oamenii care mi te pot lua cat as zice "lol".

Si cu siguranta nu mi-as reveni la fel de repede ca dupa Olimpiada de Biologie, tu nu esti o insiruire de cuvinte si scheme, pe tine nu pot sa te invat pe de rost.

Mirosul tau de scoici era miros sarat de mare, buzele tale erau sarate de sare, si totusi, cand te sarutam era ca si cum mi-as fi bagat capul in borcanul cu dulceata.


Esti borcanul meu cu dulceata, esti pachetul meu de ciocolata. Si nu ma ingras oricat de mult as lua din tine cu mine. Ironic, slabesc. Ironic, nu ma mai satur. Acum esti tu, maine vor fi restul. Dar nu, nu maine. Candva.

Din bine in mai bine

Ce e mai bun decat un tort imens de ciocolata si capsuni? El.

Ce e mai bun decat el? El, cu fiecare zi ce trece.

Nu reusesc sa ma plictisesc de tine nici daca imi impun, nu m-as satura de tine nici daca as iesi la ora 5 ca soldatii, nu as pleca de buna voie acasa nici dimineata, nici a2a zi seara, nici niciodata.

Am asteptat vara asta mult, te-am asteptat mult. Si ai venit pe neasteptate, ai venit asa cum nu credeam ca o sa vina el niciodata. 

Ma trezesc dimineata cu tine in fata ochilor, adorm gandindu-ma la mainile, ochii, buzele tale. Nu regret niciodata  ce am facut sau am zis de fata cu tine, pentru ca totul e bine cu tine, totul e magic cu tine. Doar cu tine as face jumi-juma ciocolata, doar pe tine te-am lasat sa-mi ciufulesti parul si.. altele. Cu tine ma indrept spre iubire, spre orice e frumos si bun si nu am trait inca. Tu m-ai facut sa uit de ei, de ceilalti, de tot. Cand sunt cu tine esti doar tu si vidul. Ochii tai si vidul. Buzele tale si vidul. Mainile tale si vidul. Pe tine nu te-as schimba cu nimeni, pe tine nu vreau sa te inlocuiesc cu nimeni, pe tine nu vreau sa te pierd in favoarea nimanui.

Daca ar veni Dumnezeu la mine si mi-ar zice ca-mi da ce-mi doresc doar sa cer, ACUM i-as spune convinsa: ca restul lucrurilor le voi obtine singura, voi lupta singura pentru ele, doar sa mi te lase pe tine. De tine si pentru tine mi-e frica, o cariera si o facultate si bani ii fac eu in timp, dar pentru tine nu vreau sa pierd timpul, pentru ca regret orice secunda in care nu sunt cu tine, nu ma uit la tine, nu vorbesc cu tine, nu te tin in brate. E cel mai frumos inceput, e cea mai frumoasa vara, esti cel mai frumos TU.

Daca ar zice Dumnezeu ca mi-l da pe Lurch, sau Bon Jovi sau Ian Somerhalder i-as zice: Nu, multumesc frumos, doar pe R. Atat. Doar el.

Nu pleca, nu pleca, nu pleca.

Te rog, nu pleca. E din ce in ce mai bine pentru mine, din ce in ce mai bine cu tine. Promite-mi ca nu pleci. Promite-mi. 

When I am alone with you

Nu voi face cine stie ce tragedie din asta. E doar vara mea, o vara ca oricare alta.


Noapte alba, ajung tarziu acasa
Nu mananc mancarea din cuptor.

Cand sunt cu tine toate stelele stralucesc pe cer mai mult si mai frumos decat o fac deobicei. Cu tine am stele.


Poate gresesc, poate nu esti tu. Poate totul vine din dorinta mea de a iubi.

Cand sunt cu tine incep sa simt fluturii dupa care tanjeam. E groaznic de greu sa redau ceea ce mi-e frica sa nu fie doar o amagire, o amplificare a unui lucru banal, la infinit.
Cand sunt cu tine e usor, e frumos. Cu tine e cald si sunt calda. Cu tine nu ma plictisesc,cu tine nu mi-e rusine. Cu tine uit de gura lumii. Cand sunt cu tine te vreau pe tine asa cum nu e voie, te vreau mai mult decat e corect, si nu e corect. Cu tine simt ce voiam de mult sa simt, dar nu cu tine.

Poate ma insel, poate nu esti tu. Poate totul e incurcat precum ghemele bunicii.

Dar cand sunt cu tine, tu esti lumea. Tu esti tot ce vad, aud, miros. Imi acaparezi toate simturile si imi oferi siguranta ca exista si bine si frumos in lume. Abia te cunosc, dar mi-e simplu sa iti vorbesc, sa te-ascult, simplu sa te inteleg. Nu ma plictisesti de moarte, nu-mi scoti ochii cu decolteul, ecuatiile la mate si biologia.Probabil asa esti tu deobicei, nu faci nimic deosebit pentru mine si asta-i farmecul. Obisnuinta, lejeritatea cu care dam drumul robinetului si lasam cuvintele sa curga. Poate sunt aici din simplul motiv ca ai nevoie de o simpla prietena, si te poti baza pe asta oricand.

Nu vreau sa simt ceea ce nu stiu exact daca simt, nu vreau sa simt nimic daca nu e reciproc. Nu vreau sa stau noaptea cu ochii in tavan gandindu-ma la fusta care s-a vandut si era ultima in stoc, gandindu-ma ce bine mi-ar fi stat cu fusta aia.

Poate nu gresesc, pentru ca deobicei nu gresesc. Adica, nu gresesc la scoala, unde totul e simplu daca ai avut un contact cat de cat cu materia studiata. Poate cu tine gresesc, pentru ca nu am gasit nicio carte cu numele tau pe ea.

Nu vreau nimic mai mult decat ceea ce merit, ceea ce am nevoie. Daca am nevoie de tine, te vreau. Daca te merit, te vreau.

Esti lumea mea. E usor cu tine e usor e usor e usor. Vreau sa fie usor, dar imi va fi greu. Pentru ca tu nici nu iei in considerare posibilitatea ca eu sa te vreau, ca tu sa ma vrei.


Cu tine vreau tot totul, pentru ca totul e magic cand sunt cu tine. Totul cu tine e un tort plin de stelute si fluturi. Si eu vreau stelute. Si fluturi. Si tort.