David Aames: Consecinţele apar în urma lucrurilor mărunte, nu există lucruri importante!
Cerul de vanilie e cerul lui Monet. Cerul de vanilie e cerul de iarna, cerul laptos si somnoros de vacanta.
Cerul meu de vanilie e cerul sub care suntem amandoi, cerul sub care ne tinem de mana si ne iubim. Si toata iubirea mea, si toata iubirea ta topesc zapada si iarna e vara si cerul de vanilie e un lapte cald luat de pe foc.
Tu ma faci sa simt sarbatorile, sa traiesc, sa iubesc si zapada si gerul care-mi zgarie cu ura obrajii, care-mi inaspreste temporar pielea. Tu ai pielea moale, si calda, indiferent ce e afara.
Cu tine toate lucrurile au valoare, si toate lucrurile conteaza, fiecare globulet din brad e important. Cand ma ridici sa pun steaua in varf, cand imi infasori beteala in jurul gatului si imi bagi fortat in gura lingurita plina de prajitura.
Multumesc, ca existi, ca ma iubesti. Multumesc ca ma faci sa traiesc fara lacrimi si fara regrete, multumesc ca ai aparut cand credeam ca nimeni nu o sa mai apara. Te iubesc, iubire.
Si cerul de vanilie sub care m-ai luat prima oara de mana, sub care m-ai sarutat, iubesc cerul ala. Cerul lui Monet? Nu, iubitule, cerul NOSTRU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu