Sincer, nu stiu cum sa incep. De data asta scriu mai mult din obligatie, pentru a pastra o posibila "traditie".
Spre deosebire de anul trecut, pot spune ca am invatat extrem de multe, sunt mult mai aproape de a fi ceea ce chiar imi doresc, am crescut si am evoluat.
Urmeaza un amalgam de lucruri care ma leaga de 2012:
Buzele sarate, laptopul nou, biologie, Grecia, trandafirii cu care el ma astepta, mesajele date toata noaptea, Placintica, aparatul dentar, prima omleta pe care mi-am facut-o singura, 15 August, 27 Octombrie, momentul in care am realizat ca oamenilor buni li se intampla, ocazional, si lucruri bune, 10 la Sport, cand mi-a luat foc mana, "Te iubesc.", sticlele de apa, cand mi-ai spus ca sunt "frumoasa", lantisorul pe care mi l-ai pus la gat de ziua mea, ultima oara cand m-ai luat in brate, prima oara cand m-ai luat de mana, sendvisurile facute de mami a ta (cu castraveeti <3), cadoul de la bunica, prima rochie pe care am cusut strasuri, toxoplasmoza, sunshine, ciocolata, iepuras, broscuta, cand am fugit tot drumul de la Modern la Gara, camasa ta in carouri, ce mi-ai scris tu, C., visul creepy cu tipa care se intorcea cu spatele si pe care dracu te-a pus sa mi-l zici, faptul ca am ajuns sa pun singura steaua in varful bradului, trezitul la 7:07, sa prindem trenul de 8:02, "Mariane, da mai strange-te", "Domnisoara, dar tu cati ani ai?" "Destui", "M-a tot sunat, m-a tot sunaaat", "Am prieten, e acasa, are 17 ani, e la 3, ma asteapta, n-am eu treaba cu italienii", "I-ai luat un SAAAPUUUN??", cand mi-ai cantat Reamonn- Tonight, "Flori, bagami-o tu, ca eu nu am mana" , opa gangnam style, Lurch, Pic si Poc, toate zambetele.
Ce uit:
Uit cand ai plecat cu trenul de 12, cuvintele mari pe care mi le-a spus, momentele in care am fost ipocrita, cand aproape ti-am cazut la picioare, cand tu mi-ai cazut la picioare, ca nu am obtinut chiar tot ce am vrut anul asta, ar mai fi fost un mic lucru, si nu cred ca i-am gasit inca inlocuitor, noptile in care nu puteam sa dorm, diminetile in care nu puteam sa ma trezesc, 1 Decembrie, bataia de joc, bocitul dupa diverse,whiskey n shit ,toate lacrimile.
Probabil am impartasit prea mult, si probabil nu o sa se inteleaga nimic pentru ca nu am zis cine, cand. Dar daca va regasiti, ma rog, e pentru ca am ramas cu ceva de la voi. Multumesc frumos pentru amintirile unele dragute, altele mai putin, la care si voi ati contribuit, va iubesc si va pup. Sunteti multi cei care de fiecare data mi-ati fost alaturi, si, cel mai adesea, m-ati coborat din Castelul meu din nori jos pe pamant, la realitate. Chiar daca anii astia, care urmeaza, nu o sa mai fim la fel, e ok, pentru ca eu nu uit. Sper ca nici voi. Si, mi-ar placea sa cred ca si voi ramaneti cu ceva de la mine, ceva mai mult decat o lectie de chimie explicata, sau o ecuatie la mate.
Daca lucrurile s-au petrecut asa, a fost cu un motiv, si am reusit intr-un final sa ma impac cu asta. Nu pot decat sa imi doresc ca anul ce urmeaza sa fiu la fel de buna in ceea ce fac, la fel de implicata si MULT mai tare. Sa nu mai vars lacrimi pentru lucruri minore, si sa incep sa am sentimente pentru lucrurile cu adevarat importante. Sa fiu mai toleranta, mai rabdatoare, mai calma. Si sa nu mai dorm 14 ore pe zi. Sa nu o mai dau in bara, din frica ca fericirea nu e pentru mine, sa inteleg ca relatiile sunt in 2, sa imi fac mai mult timp de citit si mai putin timp de seriale, sa lupt la fel si in continuare, sa nu ma pierd pe drum.
La multi ani, oameni! Pupiceei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu