Have a nice day!

vineri, 7 septembrie 2012

The end where I begin

Nu e sfarsitul lumii, pen'ca inca nu-i decembrie 2012... :)).

E un inceput de... sfarsit.

Ti-am prescurtat numele ca si cum ai fi singurul Radu din Univers. Macar acum sa zic lucrurilor pe nume, pentru ca nu dau explicatii de 2 ori.

Ti-am mai zis, iti multumesc ca m-ai ajutat sa ma schimb in bine, acum sunt mult mai calma si mai echilibrata decat in urma cu 2 luni, si evident, e meritul tau. Recunosc, intr-un final, ca e meritul tau.

Iti multumesc si pentru faptul ca mi-ai confirmat ceea ce nu voiam sa recunosc: nu sunt o fata obisnuita, nu pot sa fiu cu un baiat obisnuit. Asa ca, daca am mult de urcat pe munte pana la un izvor, ar fi al dracului de bine ca apa de acolo sa fie cea mai limpede, rece si buna, eventual cu gust de ciocolata, sa fie suuuper destepta, sa poarte discutii pertinente, sa aiba ochi albastrii/verzi, si o cariera de succes.

When I am alone with you si Mirosul tau de scoici, consider ca sunt printre cele mai frumoase postari ale mele, si sunt pentru tine si despre tine, mereu vor fi. Nu esti dragostea vietii mele, dar reprezinti prima mea constanta, prima mea "relatie" serioasa. Nu stiu daca peste 17 ani o sa-ti mai aduci aminte cum ma cheama, dar siigur o s-o tii minte pe fosta ta gagica isterica, fitoasa, cu pretentii, ochi verzi, picioare frumoase si dinti urati.

Iti multumesc ca nu mi-ai impus lucruri, ca mi-ai dat libertate, ca mi-ai ascultat speech-urile plicticoase de enorm de multe ori, ca mi-ai spus ca sunt frumoasa desi stiai ca o sa-ti trantesc cu sarcasm un "Stiu." sau cine stie ce replici de ti se duce tot cheful. Iti multumesc ca m-ai suportat 2 luni, si Dumnezeu mi-e martor ca n-am fost zahar inmuiat in miere.

DA. Da, scot in evidenta lucrurile bune pentru ca viata e si-asa destul de plina de cacaturi ca sa ma mai complic si cu ce n-a mers bine. Ce a fost a fost. Si pot spune sincer ca pentru o perioada realitatea a fost atat de frumoasa incat nu voiam sa dorm. Preferam sa citesc mesajele de la tine.

Nu ti-am zis niciodata ca mi-ai facut vara, vara, ca mi-ai oferit vara pe tava, ca tu ai facut sa fie vara mea, nu eu, nu restul lumii.

Tu zici ca o sa fie ciudat sa ramanem prieteni, sa vorbim n shit. Eu zic ca ce zici e stupid, asadar, unul din multele conflicte, mini-confilicte care s-au tot adunat. Si 2 luni nu-s doua zile...

Lumea e mare si plina de tipi sexi si destepti si cu ochi in toate culorile curcubeului s.a.m.d.

Recunosc ca am varsat cateva amarate de lacrimi, mai mult pentru ca tu ai insemnat vacanta asta absolut adorabila, si gata... se cam duce. Am varsat cateva lacrimi cand m-ai luat in brate, mi-am amintit de prima noastra seara, 3 iulie sa fi fost oare? :-? Tu zici ca nu dai doi bani, eu stiu ca faci pe barbatu'.  Eu te stiu, te-am invatat ca pe-o lectie de biologie, stiu ce faci, la cat iesi, stiu pe unde o iei, ce serial urmaresti, ce muzica iti place, stiu. Stii ca stiu. Si tu stii. Suntem chit, deci.

Am scris destul, ma simt mult mai bine acum. La revedere, Radu. Pentru ultima oara, te sarut.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu