Stiu ca ochii care nu se vad, se viseaza la ei. Stiu ca tehnologia e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat: imi da posibilitatea sa te aud non-stop, sa te vad non-stop, sa iti scriu non-stop.
Nu sunt prea multe de zis, pentru ca stiu ca siroposenia asta de relatie in care m-am bagat o sa-mi ridice glicemia pana la un prag letal daca nu ma potolesc odata. Stiu ca existi undeva acolo, in Bucurestiul ala in care n-am intrat de prea multe ori. Stiu ca existi pur si simplu si asta imi e de ajuns, cel putin momentan. Nu pot sa promit luna si stelele, pentru ca astfel as lasa cerul gol. Dar pot sa-ti promit ca voi continua sa exist si sa te iubesc, daca asta e iubire. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a aruncat in fata ochilor, pentru ca reprezinti tot ceea ce cu siguranta nu as fi gasit in orasul asta mic, cu baieti obisnuiti in marea lor majoritate. Te iubesc, D. Chiar cred ca te iubesc.
Te astept cu nerabdare, te astept cum astept vara, cum astept soarele, cum o astept pe mama cand vine sa ma vada.
Iubi Deni, iubi Deni. Sunshine Deni, love u.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu