Da, ceva nou: o intindere sau ma rog, ce cacat o fi, de nu pot sa merg nici pana la bucatarie. Intr-o privinta e bine, ca nu mananc. Dar in pana mea, de ce mie, de ce acum, de ce asa? Ce am facut iar sa merit un sut dinasta, care, apropo, doare ca dracu.
Chestia asta nenorocita si ziua de 29 nov insa, m-au facut sa scriu dinou. La urma urmelor, poate ca meritam sa fiu trezita, sa realizez ca doar pentru ca un cretin a zis ca o sa ma las de scris, nu inseamna ca o sa ma las. Ala e doar un cretin. Eu sunt mult mai mult decat atat. Cel putin , asa imi place sa cred. Chiar daca stau atarnata in scaun, cu piciorul spanzurat de perne si plin de tot felul de chestii vascoase si scarboase ( nu stiu ce m-a facut sa zic asta) tot traiesc cu impresia ca primul Sf. Andrei in liceu o sa fie mirobolant :D Chiar daca, repet, nu pot sa merg de nicio culoare. O sa vad eu ce fac. Banuiesc ca o sa-mi iau perechea de aripi si o sa mi-o pun in loc de ghiozdan. Alta solutie, nu vad. Voi?
Si toti cretinii astia din jur... Dumnezeule! Ce vina am eu ca ei sunt cretini? Imi tot ziceam "Intragosteste-te si tu odata, ce faci, ai 16 ani maine-poimaine si nu stii cu ce se mananca." De cine? De cine? De cine? Arata-mi tu unu' sa merite, ca eu nu-l gasesc de nicio culoare. Poate oi avea alte orientari... who knows?
O sa ma opresc ca aberez. Si nu de alta, dar cine citeste s-ar putea sa si creada. In orice caz, am gasit sensul vietii: sa facem prostii si sa primim palme de pe urma carora ori invatam ceva, ori ne dam seama de ceva. De pilda eu: sa ma p*s rapid pe ce cred altii. Insist in a crede ca nu meritam sa-mi distrug un sfert de picior drept.
Da simt ca n-am degeaba varsta pe care o am: de cand cu liceul am reusit sa iau note mici, sa ma fac de cacat in fata lui Lurch si bineinteles, m-am ales si cu cateva semne de buna purtare.
Ma uit si eu la Vocea Romaniei, ca doar nu o sa invat la bio, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu