Fiecare deget plange
Simt ca daca i-as deschide
Mi-ar intra nameti in sange."
Senzatia ca esti in cu totul si cu totul alt oras doar pentru ca esti cu el si cu el totul pare nou. Din nou nou.
"Sunt cu tine cea mai buna
Si mai sfanta dintre toate
Si numesc iubirea noastra
Jignitor- singuratate."
Nu stiu de ce, nu stiu cand si cum si de ce Dumnezeu a lasat sa se intample desi e ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit, nu stiu ce-ai facut si nici ce faci si nici cum sa opresc asta dar te iubesc.
Anul trecut in luna mai am mai spus o data te iubesc, si chiar credeam asta si chiar iubeam. Nu mint, nu e poezie, nu vreau sa fie epic si siropos, doar ca se intampla acum.
Te iubesc. In felul meu ciudat si egoist te iubesc. Te iubesc cum iubesc sa ma trezesc dimineata si sa fie soare in camera. Urasc ca te iubesc, pentru ca ma consuma si nu pot sa mananc. Urasc ca mi se pune un nod in gat, urasc ca te iubesc pe tine si nu pe cine ar trebui, dar iubesc iubirea si te iubesc pe tine. Si, oare, pe cine ar trebui sa iubesc? Adica niciodata nu mi-am ales momentele potrivite, si nici acum nu e momentul potrivit dar.. te iubesc.
Nu stiu cu ce se mananca toata treaba asta, nu ma astept sa ma iubesti inapoi pentru ca atata fericire m-ar distruge probabil, dar macar multumeste-i lui Dumnezeu ca cineva te iubeste asa cum te iubesc eu, ca te iubesc EU. Nu simt fluturi in stomac, nu simt gol in stomac, nu am emotii cand esti in preajma mea, nu ma pierd, nu simt nevoia sa te sarut posesiv ca si cum ai fi doar al meu, nu esti o jucarie. Tu nu esti o jucarie...
Spune-mi MULTUMESC. In gand, cu voce tare, poti sa ma iei si in brate si sa ma saruti daca vrei, poti sa faci ce vrei. Am incetat a mai avea asteptari, nu de la tine. Nu stiu cat o sa te iubesc, cand o sa ma opresc, dar acum iubesc si doare in fiecare secunda.
Daca ultima oara eram fericita ca iubeam, acum nu sunt. As vrea, am incercat sa fiu de gheata, asa cum a incercat cineva sa ma invete, dar eu, eu nu pot. Eu pun suflet si sunt implicata cu fiecare celula si atom care ma tine adunata. Ti-as putea cadea la picioare, nu stiu, nu stiu ce ar trebui sa fac. Ar trebui sa iau o decizie: sa iti spun, sa ignor totul, sa fac ceva dar nu pot. Nu pot sa respir normal, nu pot sa am rabdare.
Da-mi drumul, lasa-ma sa plec. Nu stiu ce imi faci, ce imi pui in mancare pe ascuns sau ce farmece ai facut ultima oara cand era luna plina, pentru ca imi e greu sa cred ca m-am indragostit de tine involuntar, fara motiv, fara asteptari- pur. Si, la urma urmei, daca ne-am iubi? Cat de rau ar putea fi? Cat de rau am putea sa o dam in bara? Ce ar putea sa mearga prost? Nu stiu. Nu ma intreba nimic.
Vreau sa te vad, cand te vad vreau sa plec, cand nu te vad ma simt incompleta, ca si cum cineva ar fi smuls o bucata din mine si ar fi aruncat-o peste gard la caini. E aiurea, mi se pare ca nu se intampla ceea ce se intampla si e al dracului de real. E o iubire palpabila, tangibila- sunt eu. Eu sunt iubirea, si te iubesc, iubitul meu. Nu imi cere explicatii, nu am timp si am obosit. Te iubesc pur si simplu. Te iubesc. Dumnezeule. Te iubesc. Cum pot opri asta?
"Merg cu pumnii stransi pe strada
Si mi-e rau, si-apoi mi-e bine
Si-i deschid numai cand vantul
Ma va intalni cu tine."....
Am incercat. Poate ca asa ar trebui sa fie lucrurile, asa cum sunt acum. Eu sa te iubesc cu disperarea ca iubesc pe cine nu trebuie si sunt iubita de cine nu vreau, tu sa fugi sau sa nu fugi sau sa fi nevoit sa fugi. Renunt. Pentru prima oara, pentru prima oara in 17 ani, renunt. De aici nu mai tine de mine cea rationala. De aici incolo, dincolo de linia asta, dincolo de atrii si ventricule sunt sentimente. Daca ar circula sange prin ele, as opri asta, tot oxigenul si nutrimentele ce le hranesc. Dar iubirea nu stiu ce mananca, nu stiu unde e si nu stiu ce sa ii fac. E acolo. TU esti acolo.
P.S. Si ma doare dintre toate, cel mai mult iubirea noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu