Inductie

          Matematica, evident. Nu are legatura dar iese fum la cat ne-am incins creierii cu ea. Bine ca scapam de saptamana viitoare. Si incep alte alea.

         Daca norii ar fi de ciocolata categoric as invata sa zbor. Asa insa nu am motiv.

         Stiu ca postul anterior suna cam dramatic si acum constientizez faptul ca nu e 100% real. Normal, e fictiune in mare parte. Ideea e ca am scris un urma unor trairi destul de profunde. A doua zi parea ca nu s-ar fi intamplat. E bine ca nu e in juru-mi, sa ma afecteze. Asa e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Si sincer, ma autoventilez de cateva ori pe zi la cati Charming-Prince sunt in liceutu ala. :P

         Nu invidiez. Mi se pare firesc sa invidiezi ceva ce iti e net superior. Nu imi e din niciun punct de vedere.

          Baiatul in geaca alba... E povestea aia cu ea, tocilara liceului care in final se dovedeste a fi o minunatie de fata si el, Frumosul Frumosilor, care a  fost cu toate tipele bune dar descoperim pe parcurs ca e capabil de sentimete unice, de seriozitate si nu e chiar atat de prost precum pare. Eh bine, asta e mai prost decat pare. :)