Nu te-am vazut inca pe holurile inguste, pe strazile inguste, pe bancile inguste. Cred ca nu esti in niciunul din locurile astea. Cred ca esti la mare cat inca nu te sufla vantul de pe nisip ca pe punga de la sendvisuri.
Cred ca mi-e frica de clipa in care o sa te gasesc si o sa cad in prapastii fara fund iar singurul lucru care o sa manjeasca vidul din fata ochilor mei o sa fie chipul tau pictat cu verdele ierbii prin care imi trec vara degetele.
Cred ca o sa ma incolacesc in jurul tau ca o iedera si nu o sa iti mai dau drumul pana nu o sa ma usuc si o sa cad lipsita de vlaga la pamant, gata sa fiu calcata in picioare.
Cred ca imi lipsesti dar cred si ca n-as fi in stare sa te iubesc cum trebuie acum. Cred ca mai am multe flori de cules si multe parfumuri de invatat pe de rost pana o sa recunosc parfumul tau. Cred ca stai bine acolo unde stai, pe malul marii. Cred ca cel mai bun lucru pe care as putea sa-l fac e sa nu te cer, doar sa te astept. Pentru ca stiu ca fiecare copac isi are umbra lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu