Ii simteam rasuflarea calda pe frunte. Mirosul puternic de portocala, mirosul ala de Craciun pe care el il are si vara.
"De ce de fiecare data cand te vad vreau sa te sarut?"
"Nu stiu", i-am zis soptind. "Crede-ma, nu fac nimic. Nu-i vina mea. Scuze."
"Iti ceri scuze ca vreau sa te sarut?"
"Imi cer scuze ca vrei sa ma saruti din cauza a ceea ce crezi ca sunt, dar nu sunt. Si oricat de multe straturi de piele mi-as da jos, din nefericire am doar 3, si n-ar fi suficient. Tot minunata m-ai gasi si plina de sange. "
Ploua. Batea ploaia si sub acoperisul ala de bloc. Dar era cald acolo, in bratele lui. Avea o sticla de cola. Mereu are cola si mereu miroase a portocala.
"Inca bei cola?"
"Ma lasasem intr-o perioada, m-am apucat iar."
Ne invarteam in jurul cuvintelor ce nu duceau nicaieri, cuvinte ce se duceau singure unde vedeau cu ochii lor de cuvinte.
Cand am pierdut directia? Pentru o scurta perioada am crezut ca imi e suficient sa te stiu in viata si acolo, un acolo care-mi era vag cunoscut dar nu ma dadeam nici peste cap sa-ti iau lumea la picior.
Cel mai tare lucru la tine e ca iti deschei mereu geaca cand ma iei in brate. "Vreau sa te simt pe tine, nu haine, nu geci, nu fermoare."
"Care-i chestia ta preferata?" m-ai intrebat intr-o seara.
Sa stau intinsa pe covor in maieu si pantaloni scurti.
Ai ras toata seara. In loc sa zic ciocolata, flori, plimbari romantice si alte cele, eu vreau sa stau intinsa pe covor. Chestia mea preferata nu implica nimic din ce ai putea tu sa faci, doar daca ai veni cu un covoras incolacit pe mana.
M-am trezit in bratele tale. Citeai cartea de la mine. O citeai pe nerasuflate . "De-ai fi o carte, ce usor mi-ar fi cu tine."
De n-ar fi el, ce usor mi-ar fi mie cu mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu