Deziluzie

             Tu nu-ti aduci aminte Ploaia.
             Mereu imi ridicai in slavi cat e de minunata Marea.
             Dar spune-mi acum, ai stat tu vreodata
             De unul singur, intins pe plaja abandonata,
             Sa simti ca daca ar putea, Marea te-ar rupe in bucati
             Apoi stii ca doar Ploaia te-ar putea reconstitui din mii de parti.
             Si- atunci, cum poti sa ma condamni ca alerg desculta pe sosea
             Cand Dumnezeu plange, sau chiar de n-ar fi asa
             Ceva tot se frange dincolo de nori
             Poate cateva inimi obtuze ce vad lumea fara culori
             Poate chiar gandul ca apa marii-i sarata
             Iar florile cresc doar cu apa curata.
             ,,Esti o floare", mi-ai zis atunci concret
            ,,Tu, pentru mine, un soare, domnule poet"
             Dar stii tu oare acea floare de munte
             Care mereu, mereu, de soare se ascunde?
             Aia sunt eu, tu nu ai nicio vina
             Du-te! Esti liber! Lumineaza marea
             In fond.. eu sunt doar o ... Copila.