Sarutul ala apasat, din care n-am inteles mare lucru pentru ca erau prea multe senzatii si fara sa ma strangi tu in brate, cerul plin de stele, oamenii, aglomeratia de care mi-e sila pana peste cap in orice circumstante, mirosul tau pe care nu reusesc sa il definesc cum faceam pana acum, pielea, vocea, ochii, melodiile ce se derulau cu viteza la radio in timp ce lasam in urma spatiul nostru, multe... .
Daca e doar un entuziasm copilaresc legat de dorinta mea permanenta de evolutie, e ok. Daca gresesc din nou, e ok. Dar daca e e bine, atunci... nu mai tin minte ca am luat ultima oara o alegere buna. Nu stiu la ce ar trebui sa ma astept si mi-e teama, groaznic de teama sa nu se termine totul ca orice lucru frumos intr-o milisecunda.
Mi se pare ca orice as scrie e prea imatur, ca orice actiune de-a mea e reactia unei copile neserioase si grabite de 17 ani.
Ma simt ca si cum as incalca 100 de reguli si ar trebui sa ma impac cu ideea ca urmeaza sa fiu pedepsita pentru nesabuinta mea. Deoarece, contrar tuturor vocilor calde din capul meu care incearca sa imi gaseasca circumstante atenunate, stim amandoi prea bine ca totul a pornit de la mine. Ca focul asta arde doar pentru ca eu continui sa pun vreascuri si Dumnezeu stie ca mai am putin si mi se umple pielea de arsuri ca prea aproape de dezastru sunt.
Ca o musca prinsa in panza asta de paianjen din care nu fac niciun efort sa ies. Ma complac, si e prima oara cand ma complac in ceva. Neputinta asta, sau lipsa dorintei de a o depasi e atat de placuta, sfasietoare uneori.
Nu stiu in capul tau ce e, si sincer, nici nu prea as vrea sa aflu pentru ca cel mai probabil voi fi dezamagita si deloc surprinsa. Nu e totul chiar atat de dramatic cum il prezint eu aici, dar .... bine. Renunt la metafore.
Mi-ai facut vara mai frumoasa. M-ai facut sa ma simt un om fascinant, pentru ca ma asculti cu atentie. Imi place vocea ta, ma linisteste. Imi place cum te uiti la mine, ca si cum ar fi ceva de capul meu. Imi plac buzele tale si mainile tale si pielea ta. Imi place la nebunie mirosul tau, care se lipeste de tine indiferent de locul in care suntem. Imi place ca esti relaxat si linistit. Imi place ca nu mi te pot imagina tipand la mine, indiferent cat de tare as reusi probabil sa te enervez.
Si, cel mai mult, imi place ca mi-ai deschis ochii. Uitasem ca exista mai mult si mai bun decat el. Uitasem ce oameni minunati sunt dincolo de parcul din fata blocului meu.
Si, poate, cel mai mult imi place ca m-ai facut sa uit de el in secunda doi dupa ce te-am cunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu