Faptul ca acum ochii mei urmaresc atenti fiecare miscare a ta, faptul ca daca eu sunt langa tine nu mai auzi si nu mai vezi nimic altceva, eu.. eu niciodata nu mi-am dorit asta. Mi-am dorit sa ma salvezi, sa smulgi fiecare strat de piele de pe corpul meu pana ce ar fi ramas ceea ce imi doream, ceva bun si frumos si fericit. Dar n-ai miscat niciun fir de par, nicio celula moarta de pe epiderma nu mi-ai dat-o jos.
Ma chemi cand ai nevoie de mine si eu te chem mereu, pentru ca eu mereu am nevoie de tine. Ma chemi in momentele in care esti fericit, dar fericirea ta ma face sa am simt mizerabil pentru ca nu eu sunt motivul pentru care zambesti si razi si iti stralucesc ochii.
Stiu ca imi ochii tai sunt frumoasa, si stii bine ca multumita tie si eu cred ca sunt frumoasa. Pentru ca felul in care ma privesti si ma atingi ma conving ca magia e pe varful degetelor tale, fara niciun efort din partea ta de a ma cuceri totusi de fiecare data cand te vad.
Sunt multe lucruri pentru care merita sa lupt, dar putini oameni, si tu esti unul dintre ei. Pentru ca nu conteaza gura satului si de fiecare data cand eram in genunchi ai stiut sa ma scuturi bine de praf si sa imi dai un sut in fund sa merg inainte. Ma faci sa rad cand plang, dar tot la fel de usor transformi cel mai nebun ras in lacrimi sarate care imi ard obrajii cu aceeasi intensitate ca soarele fata cand e vara si stam pe plaja intinsi amandoi.
Eu nu stiu de ce Dumnezeu nu e de partea mea de data asta, de partea noastra, pentru ca deobicei eu merg pe carare dar acum.. acum am luat-o pe drumul interzis plin de animale salbatice si prapastii si risc sa cad si sa fiu mancata de ursi.
Eu stiu ca sunt ploaia care te uda pana la piele, dar sunt si umbrela. Stiu ca sunt la fel de rece ca zapada pe mainile fara manusi dar pot sa te fac sa arzi ca lemnele in soba. Si as putea opri vantul sa bata, dar si cele mai cumplite furtuni tot eu le pornesc. Si toate astea sunt acolo in cutia ta toracica.. mai departe nu tine de mine.
Poate o dau in bara, dar o dau in bara pentru ca incerc. Poate ca tu te uiti in oglinda dimineata si nu te simti deloc vinovat, dar deschide-ti ochii si intinde mainile si lasa-ma sa-ti fac ceea ce face primavara cu florile si vara cu soarele. Lasa-ma sa te infloresc, sa te incalzesc. Lasa-ma sa te iubesc.
Pentru ca suntem suflete pereche, si asta nu tine de noi. Suntem prea mari sa ne mai jucam. Hai sa ne iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu