Wake (me) up!

    Da, ar cam trebui sa ma trezesc, avand in vedere ca in ultimele zile m-am ridicat din pat doar ca sa mananc si sa ies. Ar cam trebui sa ma trezesc, dar ce ma fac cu cei din jur? Toti ratatii care cred ca detin adevarul suprem, care se considera superiori si au impresia ca lucrurile se invart in jurul lor? Ca o persoana inteligenta ce am poate doar senzatia ca sunt, o sa-i las in pace, dar tare mi-ar placea sa le inchid gura unora. :)

   Dar voi trece subtil la lucruri mai simpatice, gen: am aprins prima tigara, nu, nu a mea si nu cu lupa de citit, aici nu suntem in basme, ci pur si simplu cu o bricheta rosie (8:40pm). Si mai e si  bratara lui Mican, care absolut intamplator ramane la mine de vreo trei zile incoace. Poate sunt cam paranoica cu chestia asta, da o sa explic pe scurt de ce: pentru ca miroase a tot ce trebuie: parfum, tigari, OM.(9:32 pm)

   Azi am salvat si prima viata, ca un viitor medic de succes ce visez ca voi fi intr-o zi, chiar daca chestia asta se va intampla in vreo 20 de ani. Eh.. poate nu chiar o viata, da o rana pe cale sa se infecteze ca dracu tot am curatat. :>

   Si, cum orice pustoaica nu nitel talent la literatura, vrea ca intr-o zi sa fie jurnalista, tot azi am luat si un interviu lui Rares, ce  a implinit azi adorabila varsta de 15 anisori. Il voi reda aici:

  -Azi ai implinit 15 ani. Cum te simti?
  -Rau.
  -De ce?
  -Pentru ca sunt cu un an mai aproape de moarte. Ah.. sper ca nu pui chestia asta pe blog.
  -Ba da, o sa o pun. (8:03 pm).
 
   O sa-mi permit sa va mai plictisesc cu inca o chestie, desi nu stiu de ce am o vaga impresie ca nu va inghesuiti sa cititi toate aberatiile mele, care, ciudat, dar in ultima vreme redau al dracului de bine realitatea asta  careia cu totii ii suntem martori cotidieni, dar nu avem curajul sa o punem pe hartie, trecem pe langa ea ca Voda prin loboda. :-@

   Poate ca vor fi doua chestii.. apropo de treaba cu Voda... noi romanii avem niste expresii tare ciudate, da mai bine ii voi dedica un alt post acestei teme pe care o voi aborda intr-o zi in care voi fi capabila sa gust si sa inteleg niste "vorbe" taare penibile, dupa parerea mea.

  Referitor la ce ziceam, avand in vedere ca nu ii e dat omului sa traiasca o zi smechera cap coada, trebuia sa-mi fac eu niste nervi spre finalul ei. Dar nu, nu nervi, pentru ca nu merita. Pur si simplu imi voi mai pierde cateva minute pretioase pe care in loc le-as sacrifica facebook-ului, ca orice om care exista!

  Asadar, mi s-a spus: "O sa te lasi de scris. Toata lumea scrie, toata lumea compune. Da o sa renunti tu." (09:29 pm). Spre rusinea mea mi-am permis sa nu reproduc cuvant cu cuvant, nu pentru ca nu ar fi fost poetic, ci pur si simplu nu am acordat importanta maxima faptului. Cum am ora de intrat in casa, si nu risc sa trec cu niciun minutel peste, n-am avut timp sa raspund. Stiu ca asta e un fel de a ma explica, si aici sunt nehotarata, pen'ca am zis cu ceva timp in urma ca nu ma explic nimanui. Nimanui. Dar incerc doar sa va asigur de o singura treaba. Si sper sa reusesc.

  Nu sunt sigura de prea multe lucruri. Doar de cateva. O sa visez, o sa lupt si o sa scriu atat timp cat stiu de viata. Cata vreme ma descarc batand la tastatura un sir de cuvinte fara sens pentru multi, cata vreme  am ce sa spun, voi scrie. Cata vreme ochii astia verzi o sa vada literele, voi scrie. Cata vreme mainile nu-mi vor tremura, voi scrie. Voi orbi scriind, luptand si visand. Voi muri scriind. Nu, nu pe foi sau pe computer, sunt multe feluri de a scrie. Si cel mai sigur si frumos e ce ai scris in inima. Inima nu moare. La faza asta puteti avea incredere, caci dau la Medicina, ce Dumnezeu?!
  O sa scriu, o sa scriu pentru ca pot, pentru ca-mi place si pentru ca am ceva de zis! Nu mari lucruri, ci niste rahaturi minore si fara importanta! Da sunt rahaturile mele si nu le dau pe toate bogatiile din lume. Sa-mi zici ca nu voi mai scrie, cand scriu dinainte de a tine primul stilou argintiu in mana e ca si cum ai condamna un om de o crima pe care nu a comis-o, pe care nu o va comite niciodata. Nu fac o tragedie. Dar cum altii traiesc pentru muzica, dans, pictura, asa imi iau si eu seva din ce bat campii pe aici. CLAR!