Cum postarile mele din ultima vreme au inceput sa aiba o tema, un scop si cum in secret visez sa fiu lider de generatie, adica un fel de Oana Sarbu sau Hanna Montana, as putea sa multumesc pe aceasta cale bunului meu prieten, care nu ma include in ai lui "Prieteni Muzicali"pentru ca, citez "Nu sunt muzicala deloc", Mican, posesorul unui blog genial, care are o tema, si un scop, si care, vorba mamei mele, e un fel de lider. De generatie. Generatia lui. A mea-i a mea! :>
Asta a fost introducerea vietii. Hai sa ne bagam acum in cacat, zic.
Sa faci sau sa nu faci? Aceasta-i intrebarea... :>
Sa mananci ciocolata chiar daca stii ca maine nu o sa mai intrii in fusta? Sa iesi cu un tip doar ca sa iesi si tu cu cineva? Sa te imbraci cu fuste pana la cur ca de, asta-i moda secolului? Sa-ti pui tone de machiaj pe fata ca sa fii in ton cu restu "pizdelor"?
Sau....
Sa ai curajul sa spui TE IUBESC fara sa astepti ceva in schimb. Sa oferi pe tava tot ce ai fara sa te gandesti ca tu nu mai ramai cu nimic. Sa fii acolo pentru prietenii aia de-i numeri pe 3-4 degete oricand, indiferent de situatie. Sa zambesti pentru ca oamenii vor sa te vada zambind, pentru ca le face bine sa vada chipuri fericite in jur, si nu lacrimi. Sa bei ceai in loc de cafea. Sa .... sa iesi cu tipul ala nu pentru a iesi si tu cu cineva, sa iesi cu el pentru ca stii ca va veti distra si amuza si simti bine, ca si cum v-ati stii de-o viata.
Si sa te pisi pe ea de gura a satului, ca prea o fute grija cine cand si cu cine.Eu personal, mai am multe migdale de mancat pana voi intelege de ce barfa elibereaza toti hormonii aia nenorociti de te fac sa te simti high, caci, desi gasesc o placere bolnava in a barfi uneori, macar o fac dracu cu cine trebuie nu cu cine apuc. Mai imi zboara si mie porumbei din gurita, dar nu atat de frecvent incat sa devina ingrijorator.
Sunt o lenesa cand vine vorba de lucruri care nu-mi plac. Mai bine zis, atat de lenesa, incat, atunci cand ma apuc de ele, vad totul ca o pedeapsa nedreapta coborata asupra mea. Lumea ar zice ca am totul, dar ca sunt o copila. Asa copila, am invatat sa-mi asum faptele mele iar atunci cand primesc sfaturi gratuite ma simt Danuta de 4 ani jumate care nu stia ce papitoi sa-si aleaga, sau posetute, ca de , de mica eram "fashion".
Asa copila, e ceva timp de cand am invatat sa diferentiez binele de rau, iar daca totusi, am stiut ca o iau prin iarba si nu pe carare a fost pe riscu meu.
Bunica mi-a zis odata: Cand intri intr-o hora, apai joci pana la capat. Mi-a zis asta cand plangeam de nervi ca nu inteleg chimia si nu am ce cauta la Olimpiada, iar cand am venit acasa cu premiul, dupa zeci de ore de chimie mancata pe paine, am inteles in sfarsit ca sunt in stare de orice. Inclusiv de mers pe bicicleta si dat ture de stadion, deci Medicina ar trebui sa fie mic copil. OOO, da, vezi sa nu si cred!
Sa facem sau sa nu facem? Sa facem orice pentru noi si pentru EI. Dar nimic ce ne pune camasa alba si pantalonii negri de uniforma. Daca suntem altfel, inseamna ca am facut ce trebuia. Si, indiferent ca facem sau nu, fara regrete. Avem prea putin timp ca sa irosim din el plangandu-ne de mila sau regretand.
>:D<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu