Lumea e a noastra. Si, in fond, de ce nu am fi fericiti? Respiram, ne miscam, socializam, traim. Avem o casa si ceva de mancare, haine cacalau, bani in buzunar. Dar spre deosebire de restu lumii de care nu prea imi pasa daca e sau nu e fericita, de tine imi pasa. De noi. Noi ar trebui sa fim fericiti si sa ne simtim bine. Si, intradevar, e prea devreme sa ne pronuntam. Riscam sa folosim prea multe cuvinte fara sa spunem nimic, iar din ce gesticulezi tu pe banca eu nu inteleg mare lucru ca e tare bezna la mine in spatele blocului.
Nu stiu si nici nu preocupa in mod special sa caut definitii a ceea ce suntem noi. Suntem noi si suntem acum aici si e bine si asta conteaza. Esti aici acum, si asta conteaza. Suntem fericiti acum. Peste o saptamana nimic nu o sa mai fie la fel, si asta e frumusetea. Si daca am vrea sa ne plictisim, daca am tanji dupa rutina, ar fi in zadar. Ne despart peste 400 de km.
Mersi ca ai venit. Ca ne-am cunoscut. Ca n-ai plecat pur si simplu fara sa te mai uiti din cand in cand inapoi. Mersi pentru ceea ca ma faci sa simt, pentru felul in care ma faci sa simt, pentru ca, pur si simplu, esti capabil sa ma faci sa simt. Emotii. Chestii. Habar n-am.
Cheers, C. Pentru noi. Noi separat, noi impreuna, noi. Sa fim fericiti. Si cu buzunarele pline. De vise pe cale sa devina realitate, nu de bani. Fuck chestii materiale. Iubesc iubirea, nu persoana. Sentimentul in sine. Iubesc ca sunt mai bogata cu un om, cu o experienta, cu un sarut, decat cu nu stiu cati bani in cont. Iubesc ceea ce traiesc, cu tine, fara tine. Putea la fel de bine sa fie altul, oricine. Dar imi creste putin pieptul cand ma gandesc ca esti tu. Dintre toti, tu. Fericita. Fericit. Fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu