Prima mentiune

       Nu oricare. Chiar prima. Doar ca... si aici intervine orgoliul meu scarbos si ipocrizia aia nesimtita: Meritam mai mult!
        Nu vreau sa insist prea mult pe chestia asta pentru ca stiu ca am ramas cu ceva. Ceva de care intr-adevar depinde ce voi face si nu un premiu stupid.
         Mereu multumesc. Asa ca o voi face si de data asta. Multumesc d-nei profesoare si Biancai. Scurt,clar si la obiect. Pentru ca fiecare a stiut sa-mi explice ce si cum, fiecare referitor la ”profesia” lor: de profesor, de prietena.


                                                       God bless biology!
                                               
                                         

Tu esti ploaie

     Mi-e mila de pesti. Ploaia loveste suprafata oceanului, dar pestii nu isi dau seama ca ploua.
     Mi-e mila si de toti cei care fug de furtuna, pentru ca le e teama sa nu se zgarie si de cei care fug de ploaie sa nu isi strice parul.

     Si, totusi... tot ei calca pe flori ca si cum ar fi ciment. Calca pe flori, pentru ca florile nu pot fugi... nici macar din fata ploii. De-aia sunt ele atat de frumoase. Pentru ca isi primesc binecuvantarea cu petalele plecate. Iar tu? Ai avut tu vreodata rabdare sa privesti cum picaturile reci dezbraca cerul de nori? Cum rotile masinilor taie perdelele de apa de pe sosea?

    De ce fugi? TU esti ploaie. De aceea nu ai sa te resemnezi sa pasesti drept prin ea, doar ai invatat la scoala ca + si cu + se resping.

    Pe de alta parte, uite, chiar acum, cand ploua, eu imi arunc pantofii intr-un colt al camerei si imi desprind parul. Fug de tine. Imi place mai mult imbratisarea ploii decat cea a ta.

   Am un motiv pentru care te-am lasat langa fereasta.
 
   Numai uita-te la ciobul de pe trotuar, da, cel in care mi-am zgariat eu talpile. Uita-te cum se joaca lumina cu picaturile. Nu-ti fie teama, lacrimile cerului au spalat de mult sangele meu.

    Te rog sa-ti iei mainile de la urechi. Te rog sa opresti casetofonul si sa asculti ceea ce desertul nu aude niciodata.

   Te rog sa intelegi ca ploaia e numai una, si ca tu va trebui sa faci eforturi sa devi OM. Nu fi gelos, tot pe tine te iubesc mai mult. Dar acum, lasa-ma sa alerg. Stii ca sunt acea floare de munte, careia soarele nu-i prea place. Ma intorc imediat la tine.




                                                                 La multi ani, C.

p.s. Intre timp, am invatat sa privesc lumea prin proprii mei ochi. Frumos cadou, nu?

Baloane de sapun

    Nu-i absolut niciun secret. Ea... face baloane de sapun. Stiu ca tot ce este in jur e complicat, ca lumea ascunde o multime de mistere, unele mai intunecate decat altele.
    Dar cred ca am reusit sa minimalizez Universul intr-o bula colorata.
     Nu, nu, nu! Nu am gasit INCA raspunsul la intrebarile Ce suntem? De unde venim? Nu stiu rezolvarea tuturor problemelor existentiale, nu ma ghidez decat dupa cateva principii ale fizicii cuantice... care nu au legatura.
   Nu stiu decat sa ma joc. Ma joc cand iubesc, vorbesc, chiar si atunci cand scriu.
   Si, cum sunt un pic egoista, nu pot sa nu ma intreb daca oare Dumnezeu nu S-a jucat si El  la inceput?
   A amestecat cateva ganduri si idei in palma, caci nu avea paleta de culori, si apoi a manjit vidul cu mana murdara.
   Si daca totul se rezuma la un joc banal, de ce ea nu ar face baloane de sapun?
   Intai, intai sufli aer cald din plamani, pentru a da forma unei sfere perfecte. Apoi o lasi punti libera, si te apropii de ea cu grija. Asa, asa... cu grija. Bun! Foarte bine! Acum priveste prin ea. Stiu: peisajul pare o poza artistica modificata in Photoshop: copaci cu dare galbene, cerul cu norii roz...
   Dar daca acum totul este asa cu ar trebui sa fie? Daca de fapt totul este asa cum vede ea prin bula ei de sapun?
    Ah! S-a spart!
    Alta sfera perfecta, alte 2 secunde perfecte intr-o lume perfecta...

    Nu-i niciun secret. Altfel nu v-as mai fi spus. Doar ca e prea frumos jocul si prea urata lumea. + sau -? De data asta nu se atrag, asa ca va trebui sa alegi.
   
     Jocul sau realitatea?

    Pentru ca, pana una alta... Dumnezeu nu prea S-a jucat...

Celui care-ai fost

                M-as fi inecat in tine fara sa-ntreb de noi
                As fi uitat de restul stiind numai de "doi"
                Ti-as fi sorbit privirea crispata, controlata
                Te-as fi lasat sa-mi fi prieten, frate, tata
                M-ai aruncat in ceata, in praf, fum de tigara
                 Ai lasat orice urma de "tu" din piept sa moara.
                 Nu cred c-ai inteles ca dincolo de mine
                 A existat ceva ce te-a-nteles pe tine.
                 Asa banal, si fad, copil perfectionat
                 TU nelasand vreodata un lucru complicat
                  Sa te distraga din lumea ta perfecta
                  Inca primesti acolo doar fluturi la croseta.
                   Dar ata... este clar ca se va destrama
                  Si-atunci n-o sa mai vrei papusi de catifea
                  Va fi tardiv cand vei dori raze de soare
                  Eu am iesit din tine iar ea.. culori? Nu are.
                   Te-as fi iubit probabil asa cum stiu c-ai fost
                  Acum.. sa iti explic... nea.. nu mai are rost!
                  Nu meriti niciun rand, asta e evident.
                  Citeste rar ce-am scris, nu prea e coerent.
                  N-am somn de la cafeaua aia idioata
                  Ca sa te vad pe tine am baut-o pe toata
                  La foc automat. Cum bei tu apa chioara.
                  Si eu beau apa, draga, dar... de-aia minerala.
                 

           

Deziluzie

             Tu nu-ti aduci aminte Ploaia.
             Mereu imi ridicai in slavi cat e de minunata Marea.
             Dar spune-mi acum, ai stat tu vreodata
             De unul singur, intins pe plaja abandonata,
             Sa simti ca daca ar putea, Marea te-ar rupe in bucati
             Apoi stii ca doar Ploaia te-ar putea reconstitui din mii de parti.
             Si- atunci, cum poti sa ma condamni ca alerg desculta pe sosea
             Cand Dumnezeu plange, sau chiar de n-ar fi asa
             Ceva tot se frange dincolo de nori
             Poate cateva inimi obtuze ce vad lumea fara culori
             Poate chiar gandul ca apa marii-i sarata
             Iar florile cresc doar cu apa curata.
             ,,Esti o floare", mi-ai zis atunci concret
            ,,Tu, pentru mine, un soare, domnule poet"
             Dar stii tu oare acea floare de munte
             Care mereu, mereu, de soare se ascunde?
             Aia sunt eu, tu nu ai nicio vina
             Du-te! Esti liber! Lumineaza marea
             In fond.. eu sunt doar o ... Copila.

Declaratie

                   Buna! Numele meu este George. I-am spart parola de la blog Vanessei deoarece.... vreau sa transmit ceva cuiva. Vreau, mai exact, sa spun o poveste. Povestea noasta. Asa cum a inceput.




                   Am vazut-o prima oara la un meci la Sala Sporturilor. Nu stiam cum o cheama, nu stiam nimic. Decat ca e un copil, un copil dulce care stiam ca daca va fi sa iubeasca o va face razand. E fata aia... "aia"...pe care fiecare baiat o gaseste la un moment dat si stie, din prima clipa cand o vede. Asa suntem noi baietii, stim de la inceput.
                   Am nimerit la acelasi liceu, clase paralele. Ne-am apropiat, evident. Nu ma intelegeti gresit, ca am asteptat atat. Nu sunt, recunosc, baiatul ala care frange inimi si a invartit o suta de gagici pana la ora actuala.Sunt cuminte, sau asa imi place sa cred. Am momentele mele in care exagerez, gen iau un scaun si vreau sa arunc cu el in posesoara blogului, dar de priceput ce sunt ma lovesc pe mine.
                    Deviez. Ideea e ca imi place tipa. Imi place mult.Nu e buna, sexy sau.. .adica o fi. Nu la asta ma uit. Sunt lucruri mult mai frumoase la o fata. De pilda parul ala al ei lung si ondulat. Si rasul.. Doamne! mor dupa rasul ei.
                   Ar fi fost mult mai greu sa ii zic face to face, nu ma intelegeti gresit dar daca esti baiat si citesti asta   sunt convins ca ma intelegi. Si tu probabil ai incercat dar fetele.. sunt asa.. sucite. Eu unul nu prea le inteleg. Sper ca Vanessa sa nu arunce cu monitorul in mine dupa ce vede ce am facut. Sper sa-si dea seama ca e un lucru nobil, demn de lauda. Si, cel mai mult, sper ca lui Aylin sa-i placa.

                                                                                                                     Cu drag, George









                 Evident ca am aflat ce a facut asta micu'.. da George, cine altu?! Dar am si eu cateva lucruri de zis asa ca sa trecem peste.

                 Primul Revelion inpreuna. Ce ar mai fi de zis? Statusurile voatre confirma: "Moarta", "Tireeeed", "Dorm", "Fucked up." Am petrecut asa, multi insi pe cativa metrii patrati. Nu o sa mint zicand ca ii iubesc pe toti 30 de colegi de clasa, niciunul dintre voi nu ar putea zice asta asa ca nu e de condamnat. Nici nu o sa ironizez fapul ca suntem sau nu suntem uniti. Asta depinde numai de noi si de ceea ce vom face sa consolidam relatia asta urmatorii ani. Din cate am vazut, nimeni nu s-a batut cu nimeni, nimic spart, rupt sau dislocat. In consecinta, a fost bine. Ne-am apropiat, probabil, mai mult decat am fi facut-o copiind sau sufland la ore. Nu au fost toti, dar cei care au fost conteaza. Si ceilalti, care nu am putut sau vrut sau orice altceva, sunt absolut convinsa ca vom avea ocazia sa petrecem si cu voi cu alta ocazie. Vor mai fi, fiti siguri.


                  Va multumesc ca m-ati acceptat. Singura fosta eleva a scolii 6, credeam ca voi fi stinghera si data la o parte. Pentru ca nu am crescut impreuna, pentru ca ascult rock si nu sunt tocmai colega ideala. ORICINE poate confirma. Va multumesc ca ne-ati facut loc tuturor, ca, in primul rand, pot gasi in unii dintre voi ceea ce poate am cautat ani de zile. Si ceilalti.. fiecare padure are uscaturi. ;)


                 La multi ani! Si, data viitoare, sa fie si mai bine, da? >:D<


                 P.S. Melodiile. Prima, pentru George si Aylin ( sper sa va placa,dragilor). A doua, pentru sufletelul meu si, poate, si al altcuiva.

               

Mamaliga

                30 daca nu ma insel, nu? Nu cred ca ma insel. Final de an si de ... de poveste. Nu am mai scris de o luna dar imi pare mult mai mult. O sa fac ce am mai facut si inainte de inceperea scolii, pe la sfarsitul lui august.
             Ce am invatat in 2011 si ma rog, cam totul asa, pe scurt. Evident a existat ceva care sa declanseze procesul creatiei. Ceva pentru care chiar imi pare rau, dar e tardiv. In schimb e dinou treaba cu lumea e javra, curva si in orice fel... o sa invat oare asta vreodata? NU! Oricum, pare ca refuz sa inteleg mare parte din viata. Cred ca daca viata ar veni la mine si mi-ar zice "Hai sa-ti explic cum sunt si eu si cum trebuie sa ma iei", si mi-ar zice totul clar, scurt, concis, tot nu as tine cont.


            Ce am invatat scrie si prin posturile anterioare. Nu mari chestii, in orice caz. Doar ca... ei bine acum... acum sunt la fel. Si asta e o problema. Adica ma simt mult mai goala decat in urma cu ceva luni, asadar nu am nici cea mai vaga idee.. cea mai vaga spun!!!.. in legatura cu ce se intampla cu mine. Cresc? Ma M-A-T-U-R-I-Z-E-Z? Nea... nu prea cred. Mi-am pierdut din... talent? Adica nici macar nu stiu daca am dar ceva lipseste. EL? Ar fi o posibilitate, avand in vedere ca pana si Fat-Frumos la ora actuala m-ar lasa rece dar.. nu, nu e asta. Si nu imi pot da seama. Prietena mea CEA MAI BUNA? E la bunici... si lipseste... dar vorbim mereu.. adica doar fizic nu e aici... am incins in fiecare zi telefonul asa ca...

              Nu mai inteleg nimic, si era o vreme cand credeam ca stiu totul. Totul din ce era in jur, totul ala care ma implica si pe mine. Tot ce sper e ca:

              Cu anii astia care trec am sa ma luminez si am sa evoluez frumos. Ca nu am sa ma pierd pe drum. Ca o sa ajung la capatul capatului alaturi de cei cativa care au reusit si ei. Ca o sa inteleg din ce in ce mai multe. Ca voi descoperi lucruri, locuri, oameni asa cum am facut si pana acum. Ca voi reusi sa pastrez tot ce conteaza. si voi continua sa spun ce cred indiferent de consecinte. Deasemenea, sa invat  sa mai imi tin gurita, cel putin atunci cand e cazul. Sa il descopar pe Fat-Frumos, undeva, candva, din intamplare, fara sa ma chinui sau sa-mi pierd rabdarea. Ca voi iubi. Dar nu oricum, ci asa, ca in povesti. Ca voi ajunge sa pun steaua in varful bradului fara scaun sub picioare, sau sa ma sarut fara sa ma ridic pe varfuri. O sa invat germana si muulta anatomie.Voi intelege ca nu poti schimba pe nimeni, indiferent ce faci.Ca exemplul personal e un mare cacat de care nimeni nu mai tine cont. Dar ca merge, atunci cand esti noua si aia nu te stiu. Ma voi obisnui cu distanta, cu faptul ca si ceilati uita... de tine... uneori. Voi invata sa ma descurc si sa ma orietez, ma voi duce pe jos pana la Cimentu si inapoi cand voi putea sa merg pe jos fara probleme dinou. Le voi spune oamenilor care conteaza cat sunt de importanti pentru mine si ii voi tine aproape. Ma voi pisa rapid pe restul, fara resentimente.

               Voi face multe, si asta depinde numai de mine cat de mult voi reusi. Si de noroc. Pe care,cu ajutorul lui Dumnezeu il voi avea cand imi trebuie. Sunt multe de zis. As mai scrie ceva, dar inima nu ma lasa. Defapt, mintea. Inima e cam varza... nu.. nu inima aia cu atrii si ventricule.. cealalta.. aia intangibila, care nu implica sange. Implica sentimente.


           Cu ce raman din anul asta?

            Sarutarile in ploaie, la miezul noptii. Lucrurile pe care le-am facut fara sa-mi creez obligatii. Zambetul LUI, pe care il vad cam rar, ce-i drept. Prieteni. Gabi- dintotdeauna. Flori- de la gradinita.Bianca- cam de anul asta, ce-i drept. Mai sunt. Cu ele am vorbit azi.Curajul si increderea. Si cate un gand bun pentru fiecare.


         Ce las in urma?


        Certurile.URA. Prietenii falsi. Aerele. Putina inocenta. Constat ca pierd treptat cate putina.. Las si multe lacrimi. Dar astea vin cu fiecare an.





        Cam atat am avut. Asta mi-a fost anul.  Nu ma inteleg nici eu pe mine, dar mai am o viata sa aflu cine sunt.






                                                         LA MULTI ANI!