Cantec

    ,,Mai canta-mi inc-o data dorul tau
      sa te ascult
      si clipele sa-mi para niste muguri plini,
      din care infloresc aievea vesnicii."


   Alergam invaluita de parfumul florilor de camp. Noaptea cadea melancolica si-albastra. Pe cer aparuse ochiul de argint fara gene, care priveste sufletele mai afund decat somnul. Luna. Vestea o calda noapte de-nceput de vara, cu greieri si cirese fluturand fluturi.
  Mireasma era imbatatoare iar deserul verde- splendid.Sufletul imi palpita ca panza unei corabii spre necunoscut. Un necunoscut. Nu stiam cum il cheama, dar il aveam pe buze mai intim decat un nume, cum nici Pamantul nu cunoaste numele orhideei din el rasarita.
  O pata de sange in catifeaua verde. Petale de trandafir, conturand urma trupului sau culcat in iarba. Ochii vedeau, mintea se intalnea cu emotii care aduceau versuri.
  -Mihai...
  Silabele numelui sunara ca titlul unei carti tulburatoare, stiuta vag pana atunci. El canta, eu ascultam. Pe buzele lui simteam cum mi se naste sufletul.

   O lume intreaga devenise tanara, avand pentru o noapte varsta unor adolescenti...