Eu sunt izvorul!

 
    ,,Cum se poate lumina lunii s-o vezi
      Si-apoi s-o tradezi
      Intrand in intuneric?''



   Eu sunt izvorul tau! Din mine rasari tu, iubire, galopand pe valurile cu leganare lenta, luand culoarea florilor de tei!
   De-aici pleci tu - dragoste- forma si numele absurdului incantator.
   Tu imi mangai cu sarutari sufletul  treaz intr-una de aerul curat, ca zorii grei deasupra pamantului inutil.
   Tacere, lumina de luna... O pruna cruda, cu miez de soare se desprinde de pe o creanga...
   Se-mprastie iubirea!
   Se duce la ea, la tine, la voi... dar la el?
   In noaptea ochilor deschisi, o farama cu parfum fara nume ii ineca ochii.
   Eu sunt izvorul! Eu sunt si drumul, dar gura de varsare e in ochii lui, inecati in apa melancolica si luminoasa, ca aurul din polenul de albine.
   Incerca sa ma gaseasca, dar eu... eu sunt intre cele patru zari: raspantia lor. Glasul lui nu ma poate striga... nu stie unde!
   I-am scris pe un nor ca sunt ca o stea desprinsa din valul lunii, si ca lumina mea ajunge peste tot, chiar si in intunericul cel mai adanc, cel mai inabusitor. Ca eu, eu sunt nimicul de peste tot, visul oricarui ratacit.  Eu ... Eu sunt izvorul tau..strabatand mereu acelasi pamant inutil... eu sunt izvorul tau!