Nu sufar, pentru ca a fost alegerea mea, pentru ca asa e cel mai bine pentru amandoi, pentru ca asta e prima decizie buna pe care o iau dupa mult timp. Consider ca fiecare dintre noi merita altceva, nu stiu daca ceva mai bun sau mai rau, dar ceva cu totul si cu totul diferit.
Am ramas fara urma de romantism sau sensibilitate in mine, desi am cautat in adancul adancului adancului adancului sufletului meu. Sunt ceea ce imi era frica ca voi deveni, un cub de gheata. Si ma gandesc la chestia asta, cum ca, intr-un cuplu, dupa o anumita perioada semnificativa de timp, partenerii incep sa imprumute gesturi sau chiar trasaturi fizice unul de la altul. Daca acum sunt un bulgare de zapada, ar fi cazul sa cresc brusc cativa centimetrii in inaltime, sa slabesc si sa mi se aranjeze perfect dintii. Dar nasul sa ramana la fel. ( Serios, Doamne, lasa-mi nasul asa cum e. )
Sunt cel mai neentuziasmat om de pe Terra la momentul actual, cel mai flegmatic si mai neinteresat si independent. Si intr-un fel e bine aici, in clopotul meu de sticla. Mi se cam rupe de ce-i afara, oricum sunt preponderent doar cacaturi. Am ascultat azi o melodie absolut cretina, fara nici cea mai vaga legatura cu ce am scris eu, dar e atat de jalnica si de penibila incat, nu ma pot abtine sa nu o pun.
Daca astept sa se intample minunea, daca mai sper?... Mai, sincer, nu ma mai preocupa atat de mult partea asta de fericire, si, un alt argument bine intemeiat ar fi si faptul ca nu am timp de facut planuri cum sa, cum ar fi s.a.m.d. Chiar am chestii de facut, iar baietii sunt undeva pe al 309384383827843 momentan. Viata inseamna mai mult decat limbi in parc, in baruri, alcool si smotoceala. Da, da, nici mie nu imi vine sa cred ca zic asta.
Am devenit un om serios si cuminte, cu planuri mari si cu coloana vertebrala, care, daca ceea ce urmeaza nu e perfect, n-are chef sa auda. Sa curga cu lucruri bune, biologie si matematica! Doamne- Ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu