Eu? Eu visez la o secunda de fericire perfecta, visez ceva frumos si bun si cald si nedefinit. Visez accidente de masina, visez papusi de ate, visez ca sunt cu mama si cu tata... Visele sunt nocive in exces. Imi aduc aminte perioada aia din anul ce tocmai a trecut, perioada aia in care dormeam non stop, in care abia asteptam sa ma fure somnul, ca sa pot visa.
Acum, nici nu as vrea mai mult decat ceea ce am. Acum, realitatea e atat de frumoasa incat simt ca fiecare zi ce trece e un pas spre a musca din fericirea aia perfecta, pe care, daca as primi-o acum, sigur nu as stii cum sa ii fac fata si as pierde-o. Asa ca nu pot sa cer mai mult, e bine acum, mi-e bine, sunt bine.
Si libertatea.. libertatea careia i-am dat cu piciorul acum putin timp, mi-am recastigat-o. Si pot sa fac ce vreau cum vreau, si pot sa iti iau castile din urechi si pot sa iti zambesc si pot sa vorbesc cu tine la telefon zilnic si sa iti spun ca imi e dor, si pot sa fac toate lucrurile pentru care altfel as fi fost condamnata. Fac lucruri fara sa astept ceva in schimb, fara sa imi creez obligatii.
In sfarsit, am un scop, am ceva de facut, am un motiv sa ma trezesc dimineata si sa ma simt vie. Si, stiu ca e devreme, dar, ca si Diana Cellei Serghi, simt ca nimic nu poate opri primavara din drumul pe care ma aflu si eu acum. Nu zic ca imi doresc, nu cersesc fericire, dragoste, kilograme in minus. Le voi obtine pe toate la momentul potrivit. Stiu, STIU ca lucrurile vor fi puse in ordine in curand pentru ca sunt cuminte si tu stii ca sunt cuminte si merit o sansa.
Pe drumul ala plin de praf, prin frig si ploi, sau cand e soare si cald, chiar daca eu sunt aici si tu acolo, acum chiar nu conteaza. Acum asa e bine, asa cum suntem acum. Si am rabdare... pentru ca am invatat sa am rabdare si e un sentiment placut sa stiu ca ceva, candva, tot se va intampla. Am stele pe cer, am stele. Cat am tanjit dupa stelele "alea"... Dumnezeule. Acum sunt aici, pe tavan, nu ma lasa noaptea sa dorm. Dar e o oboseala atat de perfecta, incat nu m-as mai odihni niciodata, de teama sa nu o pierd, sa nu cad iar in banal si monotonie. Sunt calma, fericita, am ceea ce imi doresc. Felul in care te am acum pe tine e cel mai frumos fel in care o fata a avut vreodata un baiat. Si nu astept nimic in schimb.
Mi-a fost dor de tine, soare. Bine ai rasarit.
In sfarsit, am un scop, am ceva de facut, am un motiv sa ma trezesc dimineata si sa ma simt vie. Si, stiu ca e devreme, dar, ca si Diana Cellei Serghi, simt ca nimic nu poate opri primavara din drumul pe care ma aflu si eu acum. Nu zic ca imi doresc, nu cersesc fericire, dragoste, kilograme in minus. Le voi obtine pe toate la momentul potrivit. Stiu, STIU ca lucrurile vor fi puse in ordine in curand pentru ca sunt cuminte si tu stii ca sunt cuminte si merit o sansa.
Pe drumul ala plin de praf, prin frig si ploi, sau cand e soare si cald, chiar daca eu sunt aici si tu acolo, acum chiar nu conteaza. Acum asa e bine, asa cum suntem acum. Si am rabdare... pentru ca am invatat sa am rabdare si e un sentiment placut sa stiu ca ceva, candva, tot se va intampla. Am stele pe cer, am stele. Cat am tanjit dupa stelele "alea"... Dumnezeule. Acum sunt aici, pe tavan, nu ma lasa noaptea sa dorm. Dar e o oboseala atat de perfecta, incat nu m-as mai odihni niciodata, de teama sa nu o pierd, sa nu cad iar in banal si monotonie. Sunt calma, fericita, am ceea ce imi doresc. Felul in care te am acum pe tine e cel mai frumos fel in care o fata a avut vreodata un baiat. Si nu astept nimic in schimb.
Mi-a fost dor de tine, soare. Bine ai rasarit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu